ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8006/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 6 noiembrie 2003, C.G. și C.M.L. au solicitat, în

temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu I.M. Craiova, despăgubirile

bănești ce li se cuvin pentru partea de 1/5 din suprafața totală de 2.000 mp,

respectiv pentru 400 mp, teren situat în zona centrală a orașului Craiova. Au

arătat că urmare a notificării formulate prin intermediul executorului

judecătoresc, prin dispoziția nr. 4587 din 19 martie 2003, Primăria

municipiului Craiova a înaintat solicitarea reclamanților I.M. Craiova, spre

competenta soluționare a dosarului privind acordarea despăgubirilor, dar până

la data introducerii acțiunii în justiție nu au primit răspuns.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin

sentința nr. 279 din 6 iulie 2004 a admis acțiunea reclamanților în

contradictoriu cu I.M. Craiova. A anulat decizia nr. 1 din 15 aprilie 2004

emisă de pârât. A obligat pârâtul la acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent reclamanților, conform valorii expertizate și reținute în raportul

de expertiză întocmit de expert tehnic ing. M.I., desemnat în cauză și

corespunzător dreptului reclamanților (în calitate de moștenitori ai autorului B.N.),

respectiv 400 mp, teren aflat în posesia pârâtului.

S-a reținut de către tribunal că din

declarația globală de impunere și anexa la Decretul nr. 92/1950 rezultă că

imobilul din Craiova, ce a aparținut autorului reclamanților a fost

naționalizat, acesta având și o suprafață de teren de 2.000 mp. Imobilul

constând în casă și teren a fost transferat, prin Decizia nr. 784 din 30

septembrie 1967, I.C.P.M.L. (actualul pârât I.M.).

Soluția instanței de fond a fost

menținută de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 252 din 25

ianuarie 2005, prin care s-a respins apelul declarat de pârâtul I.C.S.I.T.P.M.L.

Craiova.

Instanța de apel a reținut că

terenul nu este liber fiind încorporat în imobilul pârâtului, motiv pentru care

acesta avea obligația prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 de a face o

ofertă de restituire prin echivalent, fiind aplicabile dispozițiile art. 9

alin. (2) din lege, iar calcularea valorii terenului s-a făcut potrivit

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. S-a concluzionat că în

mod corect prima instanță a admis acțiunea, întrucât reclamanții au făcut

dovada calității lor de moștenitori, a preluării imobilului de către stat de la

autorul lor, a adresării în termen a notificării, a obligației pârâtei de a le

propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și a calității pârâtei

de unitate deținătoare.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii atacate și pe fond, în rejudecare, respingerea acțiunii

reclamanților. A arătat că decizia curții de apel este netemeinică și nelegală

întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor și argumentelor

părților, hotărârea bazându-se pe o greșeală gravă, decurgând din aplicarea

eronată a legii. Astfel, nu s-a făcut dovada existenței dreptului de

proprietate a autorului reclamanților asupra suprafeței revendicate, jurnalul

succesoral invocat neputând fi asimilat unui act de partaj. Pe de altă parte,

nu s-a avut în vedere faptul că pârâtul deține ca titlu de proprietate,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului și că a fost

de bună-credință, cunoscând faptul că terenul a fost preluat de stat cu titlu

valabil în baza Decretului nr. 92/1950.

Pe parcursul procesului, în faza de

recurs, la dosar a fost depus procesul verbal încheiat în data de 31 august

2006 între I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova și C.G. și C.M.L., prin care părțile, de

comun acord, au considerat stins litigiul.

Prin adresă înregistrată la data de 15

septembrie 2006, intimații, reclamanți au solicitat, ca luându-se act de

această rezolvare amiabilă, să se respingă recursul declarat de pârât.

În atare situație, recursul declarat

de pârâtul I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova apare ca fiind lipsit de interes și de

obiect, înscrisul nou depus la dosar în recurs, la care s-a făcut referire mai

sus, demonstrând și legalitatea deciziei pronunțată în apel.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul

I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova împotriva deciziei nr. 252 din 25 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 octombrie 2006.