ÎCCJ, Secția penală

Examinând plângerea de față, constată

:

La data de 28 decembrie 2007, petiționarul H.G. a adresat o plângere Direcției Naționale Anticorupție solicitând să fie efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 192, art. 195 și art. 268 C. pen. față de B.C. - procuror în cadrul Biroului Teritorial Vaslui al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, C.D., R.B., M.F. și G.S. - lucrători de poliție în cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Vaslui.

Plângerea a fost trimisă spre soluționare Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel lași care, prin ordonanța nr. 21/P/2008 din 29 februarie 2008, a declinat competența la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având în vedere dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen.

Prin rezoluția nr. 297/P/2008 din 9 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.C., C.D., R.B., M.F. și G.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 249, art. 192, art. 195 și art. 268 C. pen.

Procurorul a reținut că prin plângerea formulată petiționarul a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că, la data de 21 septembrie 2001, B.C., în calitate de procuror, a coordonat direct, iar ceilalți în calitate de lucrători de poliție au pătruns fără drept în sediul Companiei „M.T." editor al ziarului „Confruntarea" de unde au ridicat obiecte, tehnică de calcul și înscrisuri, ulterior violând corespondența electronică, fără a avea mandat din partea judecătorului pentru a pătrunde în sistemele informatice ridicate din sediul companiei.

S-a reținut că, din actele premergătoare efectuate, rezultă următoarele:

La data de 20 septembrie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul H.G. în dosarul nr. 23/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vaslui sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; de evaziune fiscală prevăzută de art. 9-11 din Legea nr. 231/2005; de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. și de spălare de bani prevăzută de art. 23 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

La 20 septembrie 2007, prin cererea înregistrată sub nr. 3090/89/2007, s-a solicitat Tribunalului Vaslui, secția penală, emiterea unor autorizații de percheziție la imobilul situat în Vaslui, unde își are sediul social SC I.M.R. SRL, și la imobilul situat în Vaslui, unde locuiește învinuitul H.G.

Prin încheierea nr.17 din 29 septembrie 2007 s-a admis propunerea D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vaslui, și s-a autorizat efectuarea perchezițiilor la cele două imobile imediate, începând cu data de 21 septembrie 2007 ora 6,00, până la data de 25 septembrie 2007 ora 6,00, drept urmare fiind emisă autorizația de percheziție nr. 43 din 20 septembrie 2007 pentru imobilul din Vaslui, și nr. 44 din 20 septembrie 2007 pentru imobilul din ap. 8.

Lucrătorii de poliție s-au prezentat la imobilul din bl.304 și, constatând că învinuitul nu mai locuia în acel imobil au încheiat procesul verbal din 21 septembrie 2007.

În baza autorizației nr. 43 din 20 septembrie 2007 lucrătorii de politie s-au deplasat la data de 21 septembrie 2007 la sediul SC I.M.R. SRL Vaslui, al cărei unic asociat este H.G. și, în prezența numitei F.L. din cadrul societății comerciale și a martorilor asistenți E.C. și P.M.M., au procedat la percheziționarea imobilului compus din două camere și dependințe (un hol și grupuri sanitare) de unde au fost ridicate mai multe bunuri. întreaga activitate a fost filmată și s-a întocmit proces verbal de percheziție care a fost semnat de persoanele prezente care nu au făcut obiecțiuni cu privire la faptul că ar fi fost ridicate bunuri și documente aparținând altei societăți comerciale, respectiv SC M.T. SRL Vaslui.

Procurorul a mai reținut că prin încheierea nr. 18 din 2 octombrie 2007 dispusă de Tribunalul Vaslui, secția penală, a fost admisă propunerea D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vaslui, și s-a autorizat o

percheziție asupra unui număr de cinci calculatoare și a unui calculator

portabil MSL model 8599 care fuseseră ridicate în baza autorizației de percheziție nr. 43 din 20 septembrie 2007 și a procesului verbal de percheziție din 21 septembrie 2007.

Ulterior bunurile și înscrisurile ridicate au fost restituite fiind întocmite procese verbale de predare-primire.

Procurorul a concluzionat că percheziția care a avut loc la 21 septembrie 2007 la sediul social al SC I.M.R. SRL a fost efectuată cu respectarea întrutotul a autorizației de percheziție nr. 43 din 20 septembrie 2007 emisă de Tribunalul Vaslui, în sensul că bunurile și înscrisurile ridicate aveau legătură cu cauza în care H.G. avea calitatea de învinuit, iar reprezentanții societății, respectiv F.L. și avocatul V.C. nu au formulat obiecțiuni cu privire la bunurile ridicate, în sensul că o parte dintre calculatoare ar fi aparținut SC M.T. SRL Vaslui.

S-a mai reținut că, atâta timp cât nu au fost menționate obiecțiuni

și nu a fost contestat procesul verbal de percheziție, iar afirmațiile petiționarului nu au fost însoțite de date sau indicii pertinente, ele au caracterul unor presupuneri fără suport probator sau indicativ de probe în sensul celor afirmate, iar verificările efectuate nu au decelat elemente de fapt care să confirme afirmațiile persoanei vătămate.

Prin rezoluția nr. 23868/6683/11/2/2008 din 15 ianuarie 2009 dispusă de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționarul H.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Petiționarul H.G. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și

Justiție cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Plângerea, care nu a fost motivată, își găsește temeiul în dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., dar nu este fondată.

Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul nr. 297/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Curtea constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimați este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare rezultă că percheziția din 21 septembrie 2007, de la sediul social al SC I.M.R. SRL, precum și cea asupra celor 6 computere au fost legal autorizate și efectuate.

Se impune precizarea că din actele premergătoare rezultă că nu a existat nici un indiciu că în apartamentul percheziționat, situat în Vaslui, își avea sediul și o altă societate comercială sau că obiectele ridicate, inclusiv computerele ar fi aparținut altei societăți. Din procesul verbal din 21 septembrie 2007 rezultă că percheziția a fost efectuată în prezența numitei F.L., angajat al societății, iar la sigilarea coletelor cu bunurile ridicate au fost prezenți avocatul societății V.C. și consilierul juridic E.R. Niciuna dintre aceste persoane nu au adus la cunoștință lucrătorilor de politie faptul că parte din bunurile ridicate nu aparțin SC I.M.R. SRL ci unei alte societăți care ar avea sediul la această adresă.

Curtea constată că justificat s-a reținut că nu se poate începe urmărirea penală față de intimați întrucât din actele premergătoare rezultă existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

În consecință, plângerea va fi respinsă ca nefondată conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Având în vedere dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va dispune obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul H.G. împotriva rezoluției nr. 297/P/2008 din 9 aprilie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2009.