ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1375/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția

comercială, reclamanta SC H.E. SRL Baia Mare a solicitat ca în

contradictoriu cu pârâta SC G.I.E.I. SRL Arad instanța să constate

nulitatea absolută a contractului de franciză încheiat între

părți la data de 23 februarie 2006.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că între părți s-a încheiat un contract de

franciză, contract care încalcă prevederile art. 4 alin. (2) din O.G.

nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, în sensul că pârâta nu

deține conform legii dreptul de proprietate industrială asupra

produselor comercializate, iar în lipsa acestei calități a pârâtei,

contractul nu poate fi de franciză. Reclamanta a mai invocat eroarea

asupra identității obiectului contractului, în drept invocând prevederile

art. 953 – art. 954 C. civ.

Prin sentința comercială nr. 923

din data de 12 mai 2009, Tribunalul Arad, secția comercială, a

respins cererea formulată de reclamantă.

Sentința a fost apelată de

către reclamantă SC H.E. SRL Baia Mare, iar Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 150 din 19

octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă,

menținând ca legală și temeinică sentința primei

instanțe.

Împotriva deciziei sus evocată a

declarat recurs reclamanta SC H.E. SRL Baia Mare, în temeiul motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a

solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacată

și pe cale de consecință admiterea cererii formulată de

reclamantă.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 din Legea nr.

146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează

înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții,

formulate în fața instanțelor de judecată, și a

reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că

acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute

de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către

instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu

achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se

anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale

evocate se constată că recursul declarat de către recurenta

reclamantă SC H.E. SRL Baia Mare nu a fost însoțit de dovada

achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 6 lei și timbru

judiciar de 0,15 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de

judecată din data de 23 aprilie 2010 cu mențiunea timbrării

cererii de recurs.

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de timbrare a cererii de recurs potrivit

mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din

data de 23 aprilie 2010, când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997,

modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și 5 din Normele

metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să

dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta

SC H.E. SRL Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 150 din 19 octombrie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.