ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1375/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția comercială, reclamanta SC H.E. SRL Baia Mare a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC G.I.E.I. SRL Arad instanța să constate nulitatea absolută a contractului de franciză încheiat între părți la data de 23 februarie 2006. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat un contract de franciză, contract care încalcă prevederile art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, în sensul că pârâta nu deține conform legii dreptul de proprietate industrială asupra produselor comercializate, iar în lipsa acestei calități a pârâtei, contractul nu poate fi de franciză.

Reclamanta a mai invocat eroarea asupra identității obiectului contractului, în drept invocând prevederile art. 953 – art. 954 C. civ. Prin sentința comercială nr. 923 din data de 12 mai 2009, Tribunalul Arad, secția comercială, a respins cererea formulată de reclamantă. Sentința a fost apelată de către reclamantă SC H.E. SRL Baia Mare, iar Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 150 din 19 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, menținând ca legală și temeinică sentința primei instanțe. Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamanta SC H.E. SRL Baia Mare, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacată și pe cale de consecință admiterea cererii formulată de reclamantă. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SC H.E. SRL Baia Mare nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 23 aprilie 2010 cu mențiunea timbrării cererii de recurs.

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare a cererii de recurs potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 23 aprilie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC H.E. SRL Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 150 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.