ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1749/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC E. SRL

TÂRGOVIȘTE a chemat în judecată pe pârâtele SC C. SA ANINOASA și SC C.I.E.F.P.

E.P.G.C. SRL TÂRGOVIȘTE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se

constate nulitatea absolută a licitației din data de 4 mai 2004 și a procesului

verbal de adjudecare; să se constate nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 8171 din 31 decembrie 2004 ca urmare a

admiterii primului capăt al acțiunii; pronunțarea unei hotărâri care să țină

loc de act autentic de vânzare-cumpărare între reclamantă și SC C. SA, conform hotărârii

Consiliului de Administrație al pârâtei din 15 decembrie 2005.

La data de 25 iulie 2007, reclamanta a mai formulat o cerere

de chemare în judecată împotriva pârâtei SC C. SA ANINOASA, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea

sumei de 596.190 lei, reprezentând prețul vânzării imobilului ce a făcut

obiectul contractului de vânzare-cumpărare sub nr. 7312 din 30 decembrie 2005.

Ulterior, la data de 26 octombrie 2007, reclamanta a

formulat cerere de restrângere a acțiunii, în sensul că renunță la capătul de

cerere privind constatarea nulității absolute a licitației din data de 4 mai 2004

și a procesului verbal de adjudecare.

În ședința din 9 noiembrie 2007, instanța a dispus conexarea

celor două dosare, având în vedere că între acestea există o strânsă legătură

în ceea ce privește obiectul, părțile și cauza litigiului dedusă judecății.

Prin sentința nr. 1035 din 17 octombrie 2008, Tribunalul

Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte

acțiunea reclamantei, a obligat pârâta SC C. SA la restituirea sumei de 778.859

lei, reprezentând prețul vânzării actualizat, la care s-a adăugat dobânda legală,

a luat act că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind nulitatea

licitației din data de 4 mai 2005, a respins capetele de cerere privind

constatarea nulității absolute a precontractului de vânzare-cumpărare nr. 8171

din 31 decembrie 2004 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act

autentic de vânzare-cumpărare și a obligat pârâta SC C. SA, la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut

că la data de 4 mai 2004, pârâta SC C. SA a organizat o licitație, în vederea

vânzării unității nr. 1 din Târgoviște, adjudecatară fiind SC C.I.E.F.P.I.E.G.

C.Y. SRL TÂRGOVIȘTE, iar din cauza nerespectării obligațiilor asumate prin

Regulamentul de licitație, respectiv neplata prețului, SC C. SA a considerat

nulă licitația și a vândut bunul către SC E. SRL TÂRGOVIȘTE, încheindu-se

contractul de vânzare-cumpărare nr. 7312 din 30 decembrie 2005, prețul fiind

plătit integral, conform OP nr. 923 și 924 din 23 decembrie 2005.

Ulterior, pârâta SC C.I.E.F.P.I.E.G. C.Y. SRL TÂRGOVIȘTE a

solicitat anularea acestui contract de vânzare-cumpărare, acțiunea fiind

admisă, situație față de care tribunalul a apreciat că părțile trebuie repuse

în situația anterioară, respectiv reclamanta să-și primească prețul actualizat

cu rata inflației, sumă la care se adaugă dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000,

cuantumul total al pretențiilor fiind de 779.859 lei. Față de renunțarea

reclamantei la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a

licitației din 4 mai 2004 și a procesului-verbal de adjudecare, instanța a reținut

că implicit, aceasta a renunțat și la constatarea nulității precontractului de

vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 8171 din 31 decembrie 2004 încheiat între

cele două pârâte.

Cu privire la capătul de cerere privind

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare

între reclamantă și pârâta SC C. SA, acesta a fost respins, având în vedere

decizia nr. 2514 din 22 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și pârâta SC C. SA, cu privire la

imobilul în litigiu, astfel că reclamanta este îndreptățită numai la repunerea

în situația anterioară, respectiv plata prețului și a cheltuielilor vânzării,

actualizate, la care se adaugă dobânda legală.

Sentința primei instanței a fost apelată de către pârâta SC C.

SA ANINOASA, iar prin decizia nr. 136 din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis

apelul, a schimbat în parte sentința, în sensul reducerii cuantumului sumei la

care a fost obligată pârâta, de la 778.859 lei, la 665.883,94 lei, reprezentând

501.000 lei prețul imobilului, 122.436,94 lei dobândă legală aferentă pentru

perioada 1 ianuarie 2006-31 august 2008, 36.362 lei cheltuieli de vânzare și

6.085 lei dobânda legală aferentă acestei sume până la data de 31 august 2008.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța a reținut că urmare

a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între reclamanta SC E. SRL TÂRGOVIȘTE și pârâta SC C. SA ANINOASA, potrivit

principiului

restitutio in integrum

, pârâta are obligația restituirii către

reclamantă, atât a prețului achitat, cât și a cheltuielilor efectuate în

vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare, respectiv sumele de 501.000

lei și 36.362 lei.

A mai reținut instanța că potrivit dispozițiilor art.1088 C.

civ. coroborate cu dispozițiile art. 43 C. com., pârâta este de drept în

întârziere de la data nașterii obligației de restituire a prețului și

cheltuielilor aferente vânzării, astfel că aceasta datorează și dobânzile

legale pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 august 2008. S-a constatat că în mod

eronat a dispus tribunalul, obligarea pârâtei la plata prețului actualizat în

funcție de rata inflației, dar și a dobânzilor legale calculate la prețul

actualizat, având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, consecința

neexecutării unei obligații bănești, fiind obligarea la plata de despăgubiri

moratorii, sub forma dobânzilor legale.

Împotriva deciziei nr. 136 din 6

noiembrie 2009, a declarat recurs reclamanta SC E. SRL TÂRGOVIȘTE, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea

în parte a deciziei recurate, în sensul acordării sumei de 712.598 lei,

calculată până la data de 30 aprilie 2009.

În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a susținut în

esență că, soluția instanței de apel este nelegală, cu privire la cuantumul

dobânzii legale, având în vedere că deși a solicitat obligarea pârâtei la plata

dobânzii legale de la data achitării prețului, până la data restituirii

integrale, instanța a acordat dobânda doar pentru perioada 1 ianuarie 2006-31

august 2008. A susținut recurenta că instanța nu și-a motivat soluția cu

privire la perioada pentru care a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii,

având în vedere că prin raportul de expertiză, dobânda a fost calculată până la

data de 30 aprilie 2009. Motivația instanței este lacunară, în sensul că, deși

au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză, acestea nu sunt

menționate în considerentele deciziei, instanța nemotivând în fapt și în drept

admiterea acestora și raportarea la data de 31 august 2008 pentru calculul

dobânzii.

A mai susținut recurenta că există o contradicție între

considerentele deciziei și dispozitivul acesteia, având în vedere că deși se

menționează că este îndreptățită la o

restitutio in integrum

, prin

pronunțarea soluției, se realizează în fapt o restitutio in partem.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează

nelegalitatea hotărârii atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau cuprinde motive străine de natura pricinii.

Analizând criticile formulate, prin prisma dispozițiilor

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., se constată că instanța de control judiciar a

răspuns în fapt și în drept susținerilor și apărărilor părților, iar argumentele

reținute din probele examinate, au condus în mod logic la soluția din

dispozitiv.

Astfel, se constată că instanța a argumentat corespunzător

soluția pronunțată, în funcție de limitele investirii prin cererea de chemare

în judecată și cu respectarea principiului disponibilității, atât în ceea ce

privește cuantumul pretențiilor, cât și a perioadei pentru care au fost

calculate.

In aceste condiții, faptul că instanța nu și-a însușit

argumentele aduse de recurentă în sprijinul susținerilor sale, nu poate conduce

la concluzia încălcării dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pentru a

putea fi reținută incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. se referă la aplicarea greșită a legii. Din perspectiva acestui

motiv, se va analiza o eventuală încălcare a legii de drept substanțial, mai

precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății

sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță.

Raportat la motivul de nelegalitate

invocat, se constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 1088 și art. 1092 C. civ., respectiv art. 43 C.

com., reținând că reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului

suferit, astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată. În ceea ce

privește criticile privind cuantumul despăgubirilor și greșita reținere a

perioadei pentru care trebuia calculată dobânda legală, se constată de asemenea

a fi nefondate, având în vedere atât considerentele expuse anterior, cât și

faptul că din actele dosarului nu rezultă ca reclamanta să fi formulat un

astfel de capăt de cerere sau precizare a acțiunii introductive de instanță.

Față de considerentele ce preced, întrucât se constată că nu

sunt motive de nelegalitate care să conducă la modificarea deciziei recurate,

potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC E. SRL TÂRGOVIȘTE, împotriva deciziei nr. 136 din 6 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

mai 2010.