ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constatată următoarele:
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin
sentința nr. 12399 din 17 noiembrie 2008 a respins acțiunea
formulată de reclamanta SC N.R.E.I. SRL în contradictor cu pârâtele SC F.T.
SRL și V.S. având ca obiect constatarea încălcării de către
pârâtă a clauzelor contractelor de prestări servicii din 27 februarie
2007 și respectiv 5 martie 2007, ca inadmisibilă; a admis cererile
reconvenționale formulate de pârâte și în consecință, a anulat
art. 4 din contractele menționate și anexele la acestea.
Instanța de fond prin încheierea din 10
martie 2008 a admis excepția inadmisibilității acțiunii în
raport de temeiul de drept al acesteia, art. 111 C. proc. civ., cu motivarea ca
reclamanta, având în vedere obiectul cererii, poate solicita realizarea
dreptului.
Cât privește cererea reconvențională
având ca obiect nulitatea art. 4 din contractele de intermediere pe care
reclamanta le-a încheiat cu pârâtele în care reglementa prețul
contractului, respectiv comisionul pentru perfectarea contractului de
închiriere, instanța de fond în raport de prevederile art. 1203 C. civ.
și pe baza probelor administrate a reținut existența dolului în
obținerea consimțământului la semnarea celor două contracte
și, pe cale de consecință, și pentru anexele la acestea.
Curtea de Apel București, secția a-V-a
comercială, prin decizia nr. 196 din 13 aprilie 2009 a admis apelul
declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința și a
respins cererile reconvenționale ca neîntemeiate.
Instanța de apel reapreciind probele
administrate a reținut, că, în speță, nu sunt întrunite condițiile
cumulative ale incidenței dolului, pârâții nefăcând dovada
utilizării de către reclamantă, cu intenție, a unor
mijloace viclene menite să-i inducă în eroare la încheierea contractului
de prestări servicii, situația de fapt reținută de
instanța de fond fiind irelevantă din perspectiva art. 960 C. com.
Cu privire la critica nemotivării
încheierii din 10 martie 2008 prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea
în raport de art. 111 C. proc. civ., instanța de apel a reținut
că motivarea acesteia respectă prevederile art. 261 pct. 5 C. proc.
civ.
În contra acestei decizii au declarat recurs
pârâții SC F.T. SRL și V.S.
I. Recurenta pârâtă SC F.T. SRL
critică decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.
9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare invocă:
- nerespectarea dreptului la apărare
și încălcarea principiului rolului activ al judecătorului;
- ignorarea caracterului devolutiv al
apelului;
- interpretarea și aplicarea greșită
a art. 960 C. civ. în sensul că dolul nu se presupune ci trebuie dovedit,
deoarece instanța de apel deși critică motivarea instanței
de fond nu analizează probele administrate.
Recurenta-pârâtă procedează la
analiza minuțioasă a probelor administrate: înscrisuri,
răspunsuri la interogatorii criticând reanalizarea probelor administrate
de către instanța de apel.
II. Recurenta pârâtă V.S. critică
decizia atacată tot pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și sub aceleași aspecte: încălcarea art. 960 C. civ.,
a dreptului la apărare, a principiului rolului activ al judecătorului,
ignorarea caracterului devolutiv al apelului, făcând și aceasta, ca
și precedenta, o critică a temeiniciei hotărârii atacate din
perspectiva probelor administrate pe care le analizează în detaliu.
Intimata SC N.R.E.I. SRL a depus întâmpinare la
dosar invocând insuficienta timbrare a recursurilor în raport de modificarea Legii
nr. 146/1997 prin O.U.G. nr. 212/2008, constatarea că acestea nu
conțin motive de nelegalitate, solicitând apoi, respingerea recursurilor
ca nefondate, exprimând și aceasta propria variantă asupra
situației de fapt.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Față de faptul ca ambele
recurente invoca același motiv de recurs: art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
sub aceleași aspecte, dezvoltând critici identice, Înalta Curte va proceda
la o analiză comună a acestora.
Cu privire la motivul prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ. este de observat că recurentele deși
invocă încălcarea dreptului la apărare, lipsa rolului activ al
judecătorului și nerespectarea caracterului devolutiv al apelului,
aceste critici sunt numai afirmate, neavând corespondent în dezvoltarea
recursului care să facă posibilă o verificare a acestora,
situație în care ele nu pot fi primite.
În ce privește interpretarea și
aplicarea prevederilor art. 960 C. civ., este de observat că recurentele nu
obiectează asupra aspectelor de interpretare propriu-zisă a acestui
text de lege, cât privește condițiile ce trebuie a fi întrunite pentru
a se reține incidența dolului asupra consimțământului, de natură
teoretică, expuse pe larg în decizia atacată, ci critică
aprecierea probelor și stabilirea situației de fapt în constatarea
elementului de inducere în eroare la momentul încheierii contractului în
speță.
Or, sub acest aspect al aprecierii probelor
în stabilirea situației de fapt este de observat că potrivit art. 304
C. proc. civ. partea introductivă, controlul instanței de recurs este
circumscris numai la nelegalitatea hotărârii atacate pentru motivele limitativ
prevăzut de acest text de lege, temeinicia hotărârii nefăcând
obiectul verificării în recurs.
În cauza de față, instanța de
apel, de control devolutiv, de această dată, făcând aplicarea art.
295 C. proc. civ., corect a procedat la verificarea situației de fapt de
către prima instanță și la reaprecierea probelor în cauza
de față, așa încât criticile recurenților cu privire la
ignorarea caracterului devolutiv al apelului sunt neîntemeiate, ca de altfel
și celelalte critici subsecvente.
Așa fiind, Înalta Curte în raport de prevederile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în care se încadrează dezvoltarea în parte a
criticilor formulate, va respinge recursurile declarate ca nefondate, neprimind
susținerea intimatei cu privire la nulitatea acestora.
În baza art. 274 C. proc. civ., vor fi obligate
recurentele la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către
intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâtele SC
F.T. SRL și V.S. împotriva deciziei comerciale nr. 196 din 13 aprilie 2009
a Curții de Apel București, secția a-V-a comercială.
Obligă recurentele-pârâte la 2000 lei
cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 19 martie 2010.