ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3996/2011

Ședința publică de la 7 decembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, sub nr. 34121/299/2006, reclamanta SC R.C.S.C. SRL, a chemat în judecată pe pârâtele SC I.C.P.S.P. SA și C.N.R.M.R. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în București, sector 1 identificat conform Anexei 1 la contractul de închiriere nr. 4625 din 30 octombrie 2003, încheiat între SC I.C.P.S.P. SA în calitate de locator și SC R.C.S.C. SRL în calitate de locatar, potrivit art. 12 din Legea nr. 346/2004. Intimata SC I.C.P.S.P.SA (SC I.C.P.S.P.

SA) a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 4625/2003 iar pârâta C.N.R.M.R. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu a semnat contractul de închiriere nr. 4625/2003. Prin sentința nr. 895/2007 a Judecătoriei Sector 1 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței sesizată și s-a dispus declinarea de competență în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată sub nr. 7986/3/2007. Tribunalul București prin sentința nr. 12326 din 30 octombrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.R.M.R. SA și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta SC R.C.S.C.

SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC I.C.P.S.P. SA. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC I.C.P.S.P. SA și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 4625 din 30 octombrie 2003. Împotriva sentinței comerciale nr. 12326 din 30 octombrie 2007 a Tribunalului București a declarat apel reclamanta SC R.C.S.C. SRL iar la data de 17 octombrie 2008 a formulat cerere de introducere în cauză a SC U.S. SA, cerere respinsă de instanță prin încheierea din data de 2 februarie 2009. Prin decizia comercială nr. 55 din 2 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București a fost admis apelul formulat de apelanta SC R.C.S.C.

SRL în contradictoriu cu intimatele SC I.C.P.S.P. SA și C.N.R.M.R. SA București, a fost desființată sentința nr. 12326 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceiași instanță . Împotriva deciziei comerciale nr. 55/2009 au declarat recurs pârâtele C.N.R.M.R. SA și SC I.C.P.S.P. SA iar prin decizia comercială nr. 1819 din 20 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, au fost admise recursurile declarate, a fost casată decizia nr. 55/2009 a Curtea de Apel București, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță. Rejudecând apelul, după casare, Curtea de Apel București prin decizia comercială nr. 56 din 14 februarie 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta SC R.C.S.C.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 12326 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București în contradictoriu cu intimații SC U.D. & S.E. SA – fosta I.C.P.S.P. SA și C.N.R.M.R. SA București și SC U.S. SA. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că în mod corect tribunalul a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei SC I.C.P.S.P. SA la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București. Astfel, lipsa calității procesuale pasive a SC R.C.S.C. SRL a fost tranșată irevocabil prin decizia nr.1819/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție iar I.C.P.S.P. nu este o societate la care statul este acționar majoritar ci acționarul său este o altă societate respectiv SC U.D.

& S.E. SA, iar anterior acesteia C.N. R.M. SA. În cauză nu este îndeplinită condiția permisivă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004 iar activul în discuție nu face parte din patrimoniul unei societăți comerciale sau regii autonome, intimata I.C.P.S.P. având încheiat cu reclamanta doar un contract de închiriere. Corect a fost admisă cererea reconvențională în condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală prevăzută la art. 6 și art. 7 din contractul de închiriere, astfel că tribunalul a dat eficiență pactului comisoriu prevăzut de art. 9 alin. (2) din contract cu respectarea dispozițiilor art. 1020 – 1021 C. civ. raportat la art. 969 și art. 1429 pct. 2 C. civ.

Și critica vizând necompetența materială a fost respinsă având în vedere dispozițiile art. 119 – 120 C. proc. civ. raportat la art. 17 dar și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Împotriva deciziei civile nr. 56 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București a declarat recurs reclamanta SC R.C.S.C. SRL prin care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei apelate cu consecința admiterii acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de apel a încălcat prevederile Constituției României și a legilor în vigoare privind privatizarea. Au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 346/2004, lege specială, în baza căreia SC R.C.S.C.

SRL, întreprindere mică, devine proprietara spațiului închiriat, deoarece prin efectul legii – contractul de închiriere se transformă în contract de vânzare-cumpărare. Instanța de apel a încălcat și normele europene, context în care se impune casarea și analizarea dreptului de a beneficia în temeiul Constituției, a Legii nr. 346/2004, a Convenției Europene art. 6 și a Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, întrucât I.C.P.S.P. SA filiala C.N.R.M. SA, ale cărui active reprezintă capital exclusiv de stat, era obligată la privatizare conform Legii nr. 346/2004. În mod nelegal, întregul pachet de acțiuni a fost vândut către SC UTI, fără licitație și fără evaluarea acțiunilor, victimă fiind SC R.C.S.C.

SRL. Instanța de apel nu a respectat decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și greșit a introdus în cauză pe SC U.D. & S.E. SA, societate care a cumpărat întregul pachet de acțiuni, pachet care cuprinde și activul aferent spațiului proprietatea reclamantei. Greșit a fost admisă și cererea reconvențională întrucât din anul 2004, în baza Legii nr. 346/2004 SC R.C.S.C. SRL este proprietar și nu chiriaș iar chiria nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind datorată. Numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii principale se putea pune problema rezoluțiunii contractului de închiriere, context în care cererea reconvențională a fost prematur formulată. Pârâta C.N.R.M.R.

SA, a formulat întâmpinare, prin care solicita, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, a motivelor de recurs formulate și a excepțiilor invocate se constată că recursul este nefondat. Având în vedere precizările făcute de recurentă în ședința publică din data de 7 decembrie 2011, ținând cont și de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizat din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicate de recurentă. Recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale a pârâtei C.N.R.M.SA, dar acest aspect a fost stabilit irevocabil prin decizia comercială nr. 1819/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța urmând să se pronunțe în limitele cadrului procesual astfel stabilit.

Recurenta a invocat lipsa calității procesuale pasive a SC U.D. & S.E. SA București solicitând să se constate că pârâta în cauză este Institutul de Cercetare, filială a R.M. SA dar prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC R.C.S.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.C.P.S.P. SA, instanța pronunțându-se în limitele cadrului procesual statuat de părți. SC I.C.P.S.P. SA și-a schimbat denumirea în SC U.D. & S.E. SA, fapt ce rezultă din actele de la fila 33 – 38 dosar apel, respectiv certificat de înregistrare mențiuni și rezoluția nr. 37123 din 6 martie 2010 a O.N.R.C.J. – București, astfel că excepția invocată nu are un fundament legal urmând a fi respinsă. Recurenta solicită să se constate că pârâta în cauză este I.C.P.S.P.

– Filiala R.M. dar în recurs nu se poate schimba calitatea părților având în vedere dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta prin motivele de recurs formulate arată că instanța de apel a încălcat Constituția României și a legilor în vigoare privind privatizarea dar nu arată în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, instanța de apel s-a pronunțat în limitele criticilor formulate în motivele de apel respectând totodată decizia de casare în raport de dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Și în apel ca dealtfel și în recurs, reclamanta SC R.C.S.C. SRL a indicat încălcarea Constituției, a legilor vizând privatizarea precum și a Normelor Europene fără a se arăta modul în care instanța de apel a încălcat dispozițiile legale menționate.

Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004, „activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere – încheiat cu regiile autonome, societățile/companiile naționale, precum și cu societatea comercială cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului...”. Textul de lege menționat enumeră entitățile juridice ce au obligația de a vinde în raport de dispozițiile legale citate dar pârâta I.C.P.S.P. este o societate cu capital privat, nefiind o persoană juridică de tipul celor prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004 aspect reținut corect de instanța de apel. În condițiile în care excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.R.M.

SA a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 1819/2010 a Înaltei Curți de Casație de Justiție, instanța de apel a analiza doar criticile din motivele de apel vizând obligația intimatei pârâte I.C.P.S.P. (în prezent SC U.D. & S.E. SA) de a vinde către reclamantă spațiul închiriat, concluzionând corect că în cauză nu este îndeplinită condiția premisă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004. Și criticile vizând cererea reconvențională au fost soluționate corect de instanța de apel ținând cont de obligațiile părților stabilite la art. 6 și art. 7 din contractul de închiriere nr. 4625 din 30 octombrie 2003 completat prin actul adițional nr. 1457 din 19 octombrie 2005. În condițiile în care recurenta nu a achitat chiria lunară stabilită la suma de 718 Euro fără TVA, este evident că în cauză au fost aplicate corect dispozițiile art. 9 alin. (2) din contractul de închiriere vizând rezilierea contractului.

Susținerea recurentei în sensul că este proprietar și nu chiriaș din anul 2004 în baza Legii nr. 346/2004 nu are un fundament legal întrucât Legea nr. 346/2004 nu transferă dreptul de proprietate de la locator la locatar ci dă dreptul persoanelor juridice identificate la art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004 de a vinde activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractelor de închiriere. Cererea reconvențională nu poate fi apreciată ca fiind prematur formulat având în vedere obligațiile stabilite de părți în contractul de închiriere nr. 4625/2003 art. 6, art. 7, pactul comisoriu prevăzut de art. 9 alin. (2) din contract dar și dispozițiile art. 119 – 120 C. proc.

civ. Pentru considerentele expuse Înalta Curte, respinge recursul declarat de reclamanta SC R.C.S.C. SRL București SC R.C.S.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 56 din 14 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel dând o interpretare și aplicare corectă a legii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.C.S.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 56 din 14 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.