ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3996/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3996/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 7 decembrie 2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, sub nr. 34121/299/2006,

reclamanta SC R.C.S.C. SRL, a chemat în judecată pe pârâtele SC I.C.P.S.P. SA

și C.N.R.M.R. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în

București, sector 1 identificat conform Anexei 1 la contractul de închiriere

nr. 4625 din 30 octombrie 2003, încheiat între SC I.C.P.S.P. SA în calitate de

locator și SC R.C.S.C. SRL în calitate de locatar, potrivit art. 12 din Legea

nr. 346/2004.

Intimata SC I.C.P.S.P.SA

(SC I.C.P.S.P. SA) a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat

instanței să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 4625/2003 iar

pârâta C.N.R.M.R. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive întrucât nu a semnat contractul de închiriere nr. 4625/2003.

Prin sentința nr. 895/2007

a Judecătoriei Sector 1 București a fost admisă excepția necompetenței

materiale a instanței sesizată și s-a dispus declinarea de competență în

favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată sub nr. 7986/3/2007.

Tribunalul București

prin sentința nr. 12326 din 30 octombrie 2007 a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei C.N.R.M.R. SA și în consecință a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC R.C.S.C. SRL ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă ca

nefondată acțiunea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu

pârâta-reclamantă SC I.C.P.S.P. SA.

A fost admisă cererea

reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC I.C.P.S.P. SA și s-a dispus

rezilierea contractului de închiriere nr. 4625 din 30 octombrie 2003.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 12326 din 30 octombrie 2007 a Tribunalului București a declarat

apel reclamanta SC R.C.S.C. SRL iar la data de 17 octombrie 2008 a formulat

cerere de introducere în cauză a SC U.S. SA, cerere respinsă de instanță prin

încheierea din data de 2 februarie 2009.

Prin decizia

comercială nr. 55 din 2 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București

a fost admis apelul formulat de apelanta SC R.C.S.C. SRL în contradictoriu cu

intimatele SC I.C.P.S.P. SA și C.N.R.M.R. SA București, a fost desființată

sentința nr. 12326 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București,

cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceiași instanță .

Împotriva deciziei

comerciale nr. 55/2009 au declarat recurs pârâtele C.N.R.M.R. SA și SC I.C.P.S.P.

SA iar prin decizia comercială nr. 1819 din 20 mai 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, au fost admise recursurile declarate, a

fost casată decizia nr. 55/2009 a Curtea de Apel București, cauza fiind trimisă

pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Rejudecând apelul,

după casare, Curtea de Apel București prin decizia comercială nr. 56 din 14

februarie 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta SC R.C.S.C.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 12326 din 30 octombrie 2007 pronunțată

de Tribunalul București în contradictoriu cu intimații SC U.D. & S.E. SA –

fosta I.C.P.S.P. SA și C.N.R.M.R. SA București și SC U.S. SA.

În motivarea

deciziei, instanța de apel a reținut că în mod corect tribunalul a respins

cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei SC I.C.P.S.P. SA la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în

București. Astfel, lipsa calității procesuale pasive a SC R.C.S.C. SRL a fost

tranșată irevocabil prin decizia nr.1819/2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție iar I.C.P.S.P. nu este o societate la care statul este acționar

majoritar ci acționarul său este o altă societate respectiv SC U.D. & S.E.

SA, iar anterior acesteia C.N. R.M. SA.

În cauză nu este

îndeplinită condiția permisivă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004

iar activul în discuție nu face parte din patrimoniul unei societăți comerciale

sau regii autonome, intimata I.C.P.S.P. având încheiat cu reclamanta doar un

contract de închiriere.

Corect a fost admisă

cererea reconvențională în condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit

obligația contractuală prevăzută la art. 6 și art. 7 din contractul de

închiriere, astfel că tribunalul a dat eficiență pactului comisoriu prevăzut de

art. 9 alin. (2) din contract cu respectarea dispozițiilor art. 1020 – 1021 C.

civ. raportat la art. 969 și art. 1429 pct. 2 C. civ.

Și critica vizând

necompetența materială a fost respinsă având în vedere dispozițiile art. 119 –

120 C. proc. civ. raportat la art. 17 dar și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ.

Împotriva deciziei

civile nr. 56 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București a declarat

recurs reclamanta SC R.C.S.C. SRL prin care solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei apelate cu consecința admiterii acțiunii principale și respingerea

cererii reconvenționale.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de apel a încălcat prevederile

Constituției României și a legilor în vigoare privind privatizarea.

Au fost încălcate

dispozițiile Legii nr. 346/2004, lege specială, în baza căreia SC R.C.S.C. SRL,

întreprindere mică, devine proprietara spațiului închiriat, deoarece prin

efectul legii – contractul de închiriere se transformă în contract de

vânzare-cumpărare.

Instanța de apel a

încălcat și normele europene, context în care se impune casarea și analizarea

dreptului de a beneficia în temeiul Constituției, a Legii nr. 346/2004, a

Convenției Europene art. 6 și a Tratatului de aderare a României la Uniunea

Europeană, întrucât I.C.P.S.P. SA filiala C.N.R.M. SA, ale cărui active

reprezintă capital exclusiv de stat, era obligată la privatizare conform Legii

nr. 346/2004.

În mod nelegal,

întregul pachet de acțiuni a fost vândut către SC UTI, fără licitație și fără

evaluarea acțiunilor, victimă fiind SC R.C.S.C. SRL.

Instanța de apel nu a

respectat decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și greșit a

introdus în cauză pe SC U.D. & S.E. SA, societate care a cumpărat întregul

pachet de acțiuni, pachet care cuprinde și activul aferent spațiului

proprietatea reclamantei.

Greșit a fost admisă

și cererea reconvențională întrucât din anul 2004, în baza Legii nr. 346/2004

SC R.C.S.C. SRL este proprietar și nu chiriaș iar chiria nu este certă, lichidă

și exigibilă, nefiind datorată.

Numai după

soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii principale se putea pune

problema rezoluțiunii contractului de închiriere, context în care cererea

reconvențională a fost prematur formulată.

Pârâta C.N.R.M.R. SA,

a formulat întâmpinare, prin care solicita, în esență, respingerea recursului

ca nefondat.

Analizând decizia

recurată, în limitele controlului de legalitate, a motivelor de recurs

formulate și a excepțiilor invocate se constată că recursul este nefondat.

Având în vedere

precizările făcute de recurentă în ședința publică din data de 7 decembrie

2011, ținând cont și de dispozițiile art. 306 pct. 3 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizat din perspectiva

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicate de recurentă.

Recurenta a invocat

excepția lipsei calității procesuale a pârâtei C.N.R.M.SA, dar acest aspect a

fost stabilit irevocabil prin decizia comercială nr. 1819/2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție instanța urmând să se pronunțe în limitele cadrului

procesual astfel stabilit.

Recurenta a invocat

lipsa calității procesuale pasive a SC U.D. & S.E. SA București solicitând

să se constate că pârâta în cauză este Institutul de Cercetare, filială a R.M.

SA dar prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC R.C.S.C. SRL a chemat

în judecată pe pârâta SC I.C.P.S.P. SA, instanța pronunțându-se în limitele

cadrului procesual statuat de părți.

SC I.C.P.S.P. SA și-a

schimbat denumirea în SC U.D. & S.E. SA, fapt ce rezultă din actele de la

fila 33 – 38 dosar apel, respectiv certificat de înregistrare mențiuni și

rezoluția nr. 37123 din 6 martie 2010 a O.N.R.C.J. – București, astfel că

excepția invocată nu are un fundament legal urmând a fi respinsă.

Recurenta solicită să

se constate că pârâta în cauză este I.C.P.S.P. – Filiala R.M. dar în recurs nu

se poate schimba calitatea părților având în vedere dispozițiile art. 316

raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta prin

motivele de recurs formulate arată că instanța de apel a încălcat Constituția

României și a legilor în vigoare privind privatizarea dar nu arată în concret

în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, instanța de

apel s-a pronunțat în limitele criticilor formulate în motivele de apel

respectând totodată decizia de casare în raport de dispozițiile art. 315 alin.

(1) C. proc. civ.

Și în apel ca

dealtfel și în recurs, reclamanta SC R.C.S.C. SRL a indicat încălcarea

Constituției, a legilor vizând privatizarea precum și a Normelor Europene fără

a se arăta modul în care instanța de apel a încălcat dispozițiile legale

menționate.

Potrivit art. 12 lit.

b) din Legea nr. 346/2004, „activele disponibile utilizate de întreprinderile

mici și mijlocii în baza contractului de închiriere – încheiat cu regiile

autonome, societățile/companiile naționale, precum și cu societatea comercială

cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului...”.

Textul de lege

menționat enumeră entitățile juridice ce au obligația de a vinde în raport de

dispozițiile legale citate dar pârâta I.C.P.S.P. este o societate cu capital

privat, nefiind o persoană juridică de tipul celor prevăzute de art. 12 lit. b)

din Legea nr. 346/2004 aspect reținut corect de instanța de apel.

În condițiile în care

excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N.R.M. SA a fost soluționată

irevocabil prin decizia nr. 1819/2010 a Înaltei Curți de Casație de Justiție,

instanța de apel a analiza doar criticile din motivele de apel vizând obligația

intimatei pârâte I.C.P.S.P. (în prezent SC U.D. & S.E. SA) de a vinde către

reclamantă spațiul închiriat, concluzionând corect că în cauză nu este

îndeplinită condiția premisă prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004.

Și criticile vizând cererea reconvențională au fost soluționate corect de

instanța de apel ținând cont de obligațiile părților stabilite la art. 6 și art.

7 din contractul de închiriere nr. 4625 din 30 octombrie 2003 completat prin

actul adițional nr. 1457 din 19 octombrie 2005.

În condițiile în care

recurenta nu a achitat chiria lunară stabilită la suma de 718 Euro fără TVA,

este evident că în cauză au fost aplicate corect dispozițiile art. 9 alin. (2)

din contractul de închiriere vizând rezilierea contractului.

Susținerea recurentei

în sensul că este proprietar și nu chiriaș din anul 2004 în baza Legii nr. 346/2004

nu are un fundament legal întrucât Legea nr. 346/2004 nu transferă dreptul de

proprietate de la locator la locatar ci dă dreptul persoanelor juridice

identificate la art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004 de a vinde activele

disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractelor

de închiriere.

Cererea

reconvențională nu poate fi apreciată ca fiind prematur formulat având în

vedere obligațiile stabilite de părți în contractul de închiriere nr. 4625/2003

art. 6, art. 7, pactul comisoriu prevăzut de art. 9 alin. (2) din contract dar

și dispozițiile art. 119 – 120 C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse Înalta Curte, respinge recursul declarat de reclamanta SC

R.C.S.C. SRL București SC R.C.S.C. SRL București împotriva deciziei comerciale

nr. 56 din 14 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., instanța de apel dând o interpretare și aplicare corectă a legii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.C.S.C.

SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 56 din 14 februarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7

decembrie

2011.