ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3582/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresata Tribunalului

Botoșani, secția civilă, la data de 20 mai 2009, reclamanta RNP R. a solicitat,

în contradictoriu cu A.M., să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de

4.716 lei, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a diminuării valorii masei

lemnoase înainte de apariția H.G. nr. 1174/2006 și consemnat în raportul

Corpului de control al RNP R. din 2 aprilie 2007.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin Raportul din 16 aprilie 2009 întocmit de Comisia de control a RNP

R., s-a reținut că în urma controlului din 2007 s-a dispus și măsura

recuperării sumei de 4.716 lei, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a

diminuării valorii masei lemnoase înainte de apariția H.G. nr. 1174/2006, de la

președintele comisiei de licitație de la acea vreme.

S-a mai arătat că raportul de

control din 2007, ce consemna acest prejudiciu, a fost înregistrat în condica

de corespondență a D.S Botoșani în 17 aprilie 2007, însă nu a fost repartizat

spre rezolvare niciunui compartiment, fapt ce a determinat nepunerea în

aplicare a măsurilor propuse.

În drept, cererea a fost întemeiată

pe prevederile art. 270 și art. 271 C. muncii.

Prin sentința civilă nr. 945 din 1

iulie 2009, Tribunalul Botoșani a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă

și asigurări sociale, reținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 284 alin.

(2) C. muncii, potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se

adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are

domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Instanța a apreciat că, deși D.S.

Botoșani are sediul în municipiul Botoșani, acest fapt nu atrage competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, pentru că direcția are

doar calitatea de reprezentant legal al regiei, neavând personalitate juridică.

Împotriva acestei sentințe, RNP R. a

declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 1076 din 6

octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat împotriva

sentinței nr. 945 din 1 iulie 2009 a Tribunalului Botoșani, ca nefondat.

Tribunalul București, secția VIII-a

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 15

ianuarie 2010 a admis excepția necompetenței funcționale, a scos cauza de pe

rol și a înaintat-o Secției a IX-a contencios administrativ și fiscal din

cadrul Tribunalului București, spre competentă soluționare, având în vedere

natura litigiului care este de contencios administrativ, iar nu de dreptul

muncii și asigurărilor sociale.

căreia s-a ivit conflictul de competență

Învestit cu soluționarea cauzei,

prin sentința civilă nr. 1423 din 3 mai 2010, Tribunalul București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999

și potrivit jurisprudenței Secției de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în litigiile privind raportul de serviciu

al funcționarului public, determinarea competenței de soluționare a cauzei se

realizează prin raportare la criteriul rangului autorității publice din care

face parte funcționarul public sau instituției angajatoare, neavând relevanță

dacă autoritatea publică are sau nu personalitate juridică.

Or, pârâtul a avut calitatea de

director al D.S. Botoșani și în temeiul acestei calități s-a cerut angajarea

răspunderii sale patrimoniale, astfel s-a apreciat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004.

Totodată, a constatat existența unui

conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze

conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 C. proc. civ.,

urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta D.S. Botoșani urmărește antrenarea răspunderii materiale a pârâtului

A.M. pentru un prejudiciu în cuantum de 4.716 lei, arătând că pârâtul, în

calitate de fost director al instituției publice și președinte al Comisiei de

licitație a păgubit patrimoniul unității cu suma respectivă.

Potrivit dispozițiilor art. 58 alin.

(1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic: „personalului silvic

i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, în măsura în care prezenta ordonanță nu dispune altfel”.

La rândul său, Legea nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementează

răspunderea civilă a funcționarului public în art. 84 și art. 85, acest din

urmă text statuând, în cuprinsul alin. (2) că „Împotriva ordinului sau dispoziției

de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de

contencios administrativ”.

Este real că legiuitorul nu a

reglementat și situația în care instituția publică are calitatea de reclamant

însă, din rațiuni de simetrie și pentru a asigura o judecată unitară a acestui

tip de cauze, se impune a se atrage tot competența instanței de contencios

administrativ.

Pentru stabilirea instanței de

contencios administrativ competentă material este relevant criteriul rangului

autorității publice, după cum bine a arătat judecătorul de la Tribunalul

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, criteriu dedus din

coroborarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art.

2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., față de care, calitatea D.S. Botoșani de instituție

publică locală determină competența tribunalului. În această materie,

împrejurarea că D.S. Botoșani nu are personalitate juridică este lipsită de

consecințe juridice în planul capacității ei de drept administrativ, care

constă în aptitudinea prevăzută de lege (O.U.G. nr. 59/2000 și H.G. nr. 229/2009)

de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și

executarea în concret a legii.

În raport de prevederile art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, cum ambele părți au sediul, respectiv domiciliul în

raza Tribunalului Botoșani, se va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamanta RNP R. și cu pârâtul A.M. în favoarea

Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iulie 2010.