ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 decembrie 2008, reclamanta P.S.D. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român – C.C.S.D. să transmită Dosarul înregistrat sub nr. 29.465/CC evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare, obligarea pârâtului să emită o decizie care să conțină titlul de despăgubire pentru apartamentul situat în București, sector 6, în termen de 120 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și obligarea pârâtului la plata de daune – interese de 100 lei pe zi de întârziere dacă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii nu înaintează dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 534 din 18 iulie 2006 emis de Prefectul municipiului București s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul său care nu poate fi restituit în natură și dosarul aferent a fost transmis și înregistrat sub nr. 29465/CC la comisia pârâtă în vederea finalizării procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Reclamanta a susținut că nu a fost respectat un termen rezonabil pentru soluționarea dosarului său, în condițiile în care documentația necesară a fost completă din data de 17 aprilie 2003, conform procesului-verbal întocmit la acea dată de Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Prin întâmpinarea formulată la 10 februarie 2009, pârâta a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 534 din 18 iulie 2006 emis de Prefectul municipiului București, motivând că reclamanta nu poate beneficia de măsuri reparatorii pentru cota de 0,214% din suprafața totală a terenului de 3.601,16 mp., întrucât a avut numai un drept de folosință asupra acestuia. Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Prefecturii municipiului București. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2026 din 14 mai 2009, prin care a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 534 din 18 iulie 2006 și a respins ca neîntemeiate acțiunea formulată de reclamantă și cererea în garanție a Prefecturii municipiului București formulată de C.C.S.D.

Instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la excepția de nelegalitate a ordinului emis în aplicarea Legii nr. 10/2001, care nu poate fi contestat, pe cale directă sau incidentă, decât în procedura reglementată prin art. 26 alin. (3) din această lege specială în competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării. Pe fondul cauzei, s-a considerat că refuzul pârâtului de a transmite dosarul către evaluator și de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire nu este un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, deoarece s-a dispus în mod legal prin adresa din 27 ianuarie 2009 restituirea întregii documentații entității investite cu soluționarea notificării Prefecturii municipiului București.

Instanța de fond a apreciat că s-a impus această măsură, pentru că în cadrul etapei analizării dosarului, sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, s-a constatat că reclamanta nu avea dreptul la despăgubiri pentru cota-parte din terenul aferent construcției, în condițiile în care a deținut asupra acestuia un drept de folosință și nu un drept de proprietate. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurenta a criticat interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, arătând că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune restituirea dosarului la unitatea deținătoare.

Potrivit acestor dispoziții legale, s-a arătat că autoritatea intimată are obligația să se pronunțe pe fondul dreptului solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, iar adresa de restituire a dosarului la Prefectura municipiului București, întocmită în timpul soluționării litigiului, reprezintă doar o modalitate de degrevare de obligațiile legale privind analiza dreptului invocat de parte. Prin întâmpinare, C.C.S.D. a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 534 din 18 iulie 2006 emis de Prefectul municipiului București, solicitând suspendarea judecării cauzei și sesizarea tribunalului, competent să se pronunțe în primă instanță asupra excepției. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (4) – (7) din Legea nr. 247/2005, după primirea dispozițiilor emise de entitatea investită cu soluționarea notificării, însoțită de întreaga documentație aferentă acesteia, Secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va centraliza dosarele în care a fost respinsă întemeiat cererea de restituire în natură și va proceda la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport care va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului la reevaluare. În cauză, se constată că intimata C.C.S.D. a respectat aceste dispoziții legale, deoarece și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea Dosarului nr. 29465/CC și a reținut întemeiat că se impune completarea acestuia de către Prefectura municipiului București, în calitate de entitate investită cu soluționarea notificării.

Cu ocazia analizării sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire, intimata a constatat că Ordinul nr. 534 din 18 iulie 2006 emis de Prefectul municipiului București pentru soluționarea notificării recurentei, prin care s-au propus măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dar și pentru cota-parte de teren aferent deținut numai cu titlul de folosință, încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001. În atare situație, este corectă concluzia instanței de fond că refuzul intimatei de transmitere a dosarului către evaluator și de emitere a deciziei solicitate prin acțiune nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, dat fiind că procedura administrativă nu poate fi continuată decât după reanalizarea Ordinului nr. 534 din 18 iulie 2006 și retransmiterea documentației complete la Secretariatul C.C.S.D.

Intimata și-a exercitat atribuția de verificare și de analiză a Dosarului nr. 29465/CC, în limitele competenței recunoscute de lege, dar pentru reanalizarea Ordinului nr. 534 din 18 iulie 2006 competența aparține Prefecturii municipiului București, în dubla sa calitate de autoritate emitentă și de entitate investită cu soluționarea notificării. Din acest motiv, se constată că sunt nefondate susținerile recurentei privind obligația intimatei de a se pronunța pe fondul cererii sale, în condițiile în care s-a dovedit că documentația aferentă Dosarului nr. 29465/CC nu este completă. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

Excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 534 din 18 iulie 2006, invocată prin întâmpinarea depusă în recurs de C.C.S.D., nu poate fi examinată, întrucât această excepție a fost respinsă ca inadmisibilă prin hotărârea instanței de fond, împotriva căreia nu a fost exercitată calea de atac a recursului, în termen de 5 zile de la comunicare, conform dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.S.D. împotriva sentinței civile nr. 2026 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.