ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 10 decembrie 2008, reclamanta P.S.D. a solicitat obligarea pârâtului Statul

Român – C.C.S.D. să transmită Dosarul înregistrat sub nr. 29.465/CC

evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii

raportului de evaluare, obligarea pârâtului să emită o decizie care să conțină titlul

de despăgubire pentru apartamentul situat în București, sector 6, în termen de

120 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și obligarea

pârâtului la plata de daune – interese de 100 lei pe zi de întârziere dacă în

termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii nu înaintează

dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 534 din 18 iulie

2006 emis de Prefectul municipiului București s-a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru apartamentul său care nu poate fi restituit

în natură și dosarul aferent a fost transmis și înregistrat sub nr. 29465/CC la

comisia pârâtă în vederea finalizării procedurii administrative prevăzute de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Reclamanta

a susținut că nu a fost respectat un termen rezonabil pentru soluționarea

dosarului său, în condițiile în care documentația necesară a fost completă din

data de 17 aprilie 2003, conform procesului-verbal întocmit  la acea dată de

Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Prin

întâmpinarea formulată la 10 februarie 2009, pârâta a invocat excepția de

nelegalitate a Ordinului nr. 534 din 18 iulie 2006 emis de Prefectul

municipiului București, motivând că reclamanta nu poate beneficia de măsuri

reparatorii pentru cota de 0,214% din suprafața totală a terenului de 3.601,16

mp., întrucât a avut numai un drept de folosință asupra acestuia. Pârâta a

formulat și cerere de chemare în garanție a Prefecturii municipiului București.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința civilă nr. 2026 din 14 mai 2009, prin care a respins ca

inadmisibilă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 534 din 18 iulie 2006 și

a respins ca neîntemeiate acțiunea formulată de reclamantă și cererea în

garanție a Prefecturii municipiului București formulată de C.C.S.D.

Instanța

de fond a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 referitoare la excepția de nelegalitate a ordinului emis în aplicarea Legii

nr. 10/2001, care nu poate fi contestat, pe cale directă sau incidentă, decât

în procedura reglementată prin art. 26 alin. (3) din această lege specială în

competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu

soluționarea notificării.

Pe

fondul cauzei, s-a considerat că refuzul pârâtului de a transmite dosarul către

evaluator și de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire nu este un refuz

nejustificat de soluționare a cererii, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 554/2004, deoarece s-a dispus în mod legal prin adresa din

27 ianuarie 2009 restituirea întregii documentații entității investite cu

soluționarea notificării Prefecturii municipiului București.

Instanța

de fond a apreciat că s-a impus această măsură, pentru că în cadrul etapei

analizării dosarului, sub aspectul verificării legalității respingerii cererii

de restituire în natură, s-a constatat că reclamanta nu avea dreptul la

despăgubiri pentru cota-parte din terenul aferent construcției, în condițiile

în care a deținut asupra acestuia un drept de folosință și nu un drept de

proprietate.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurenta

a criticat interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, arătând că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru

a se dispune restituirea dosarului la unitatea deținătoare.

Potrivit

acestor dispoziții legale, s-a arătat că autoritatea intimată are obligația să

se pronunțe pe fondul dreptului solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, iar adresa

de restituire a dosarului la Prefectura municipiului București, întocmită în

timpul soluționării litigiului, reprezintă doar o modalitate de degrevare de

obligațiile legale privind analiza dreptului invocat de parte.

Prin

întâmpinare, C.C.S.D. a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 534

din 18 iulie 2006 emis de Prefectul municipiului București, solicitând

suspendarea judecării cauzei și sesizarea tribunalului, competent să se pronunțe

în primă instanță asupra excepției.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 16 alin. (4) – (7) din Legea nr. 247/2005, după primirea

dispozițiilor emise de entitatea investită cu soluționarea notificării,

însoțită de întreaga documentație aferentă acesteia, Secretariatul C.C.S.D. procedează

la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii

de restituire în natură, apoi va centraliza dosarele în care a fost respinsă

întemeiat cererea de restituire în natură și va proceda la transmiterea lor

către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

După

primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl

va transmite Comisiei Centrale, raport care va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza

raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea titlului de

despăgubire, fie la trimiterea dosarului la reevaluare.

În

cauză, se constată că intimata C.C.S.D. a respectat aceste dispoziții legale,

deoarece și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în fiecare etapă a

procedurii administrative după înregistrarea Dosarului nr. 29465/CC și a reținut

întemeiat că se impune completarea acestuia de către Prefectura municipiului București,

în calitate de entitate investită cu soluționarea notificării.

Cu

ocazia analizării sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire,

intimata a constatat că Ordinul nr. 534 din 18 iulie 2006 emis de Prefectul

municipiului București pentru soluționarea notificării recurentei, prin care

s-au propus măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dar și pentru

cota-parte de teren aferent deținut numai cu titlul de folosință, încalcă

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În

atare situație, este corectă concluzia instanței de fond că refuzul intimatei

de transmitere a dosarului către evaluator și de emitere a deciziei solicitate

prin acțiune nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în

sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, dat fiind că procedura administrativă

nu poate fi continuată decât după reanalizarea Ordinului nr. 534 din 18 iulie

2006 și retransmiterea documentației complete la Secretariatul C.C.S.D.

Intimata

și-a exercitat atribuția de verificare și de analiză a Dosarului nr. 29465/CC, în

limitele competenței recunoscute de lege, dar pentru reanalizarea Ordinului nr.

534 din 18 iulie 2006 competența aparține Prefecturii municipiului București,

în dubla sa calitate de autoritate emitentă și de entitate investită cu

soluționarea notificării.

Din

acest motiv, se constată că sunt nefondate susținerile recurentei privind

obligația intimatei de a se pronunța pe fondul cererii sale, în condițiile în

care s-a dovedit că documentația aferentă Dosarului nr. 29465/CC nu este

completă.

Pentru

considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii atacate,Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

Excepția

de nelegalitate a Ordinului nr. 534 din 18 iulie 2006, invocată prin

întâmpinarea depusă în recurs de C.C.S.D., nu poate fi examinată, întrucât

această excepție a fost respinsă ca inadmisibilă prin hotărârea instanței de

fond, împotriva căreia nu a fost exercitată calea de atac a recursului, în

termen de 5 zile de la comunicare, conform dispozițiilor art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de P.S.D. împotriva sentinței civile nr. 2026 din 14 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.