ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 241/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul M.G., în contradictoriu cu

pârâții SC M.I. SRL CONSTANȚA și O.R.C. DE PE LÂNGĂ

TRIBUNALUL CONSTANȚA a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce

o va pronunța, să constate nulitatea absolută a radierii SC M.I.

SRL.

Prin aceeași cerere reclamanta

a solicitat și deschiderea procedurii falimentului.

La data de 19 martie 2009,

intervenientul C.R. a investit instanța cu soluționarea unei cereri

de intervenție accesorie în interesul pârâtului O.R.C. DE PE LÂNGĂ

TRIBUNALUL CONSTANȚA.

Prin încheierea pronunțată,

la data de 31 octombrie 2007, a fost admisă excepția

necompetenței funcționale a Tribunalului Constanța având ca

obiect deschiderea procedurii falimentului, totodată a fost respinsă

cauza având ca obiect deschiderea procedurii falimentului și trimisă

la completele specializate, de judecători sindici.

Tribunalul Constanța, prin

sentința civilă nr. 4113/ COM din 19 noiembrie 2008, a fost

respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantului M.G. în

contradictoriu cu pârâții SC M.I. SRL și O.R.C. DE PE LÂNGĂ

TRIBUNALUL CONSTANȚA a fost respinsă, ca nefondată,

acțiunea îndreptată împotriva SC M.I. SRL CONSTANȚA ca urmare a

admiterii excepției lipsei capacității procesuale de

exercițiu, fiind admisă cererea de intervenție accesorie, cu

consecința obligării reclamantului la plata sumei de 2.388 lei

cheltuieli de judecată către intervenient.

În pronunțarea acestei

sentințe instanța de fond a reținut, în esență,

că măsura radierii a fost legală, nefiind afectată de nulitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul M.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie raportat la probatoriile administrate în cauză.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 49 din 6 mai 2009, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantului M.G., instanța de control judiciar reținând, în

esență, legalitatea și temeinicia hotărârii apelate sub

raportul criticilor formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul M.G.

Recurentul își subsumează

criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., și vizează în esență următoarele aspecte:

- instanța de apel a

reținut în mod greșit raportul juridic litigios și

incidența probelor cu înscrisuri administrate în cauză.

- termenul de prescripție al

creanțelor bugetare este cel de 5 ani și nu de trei ani, context în

care instanțele trebuiau să rețină că nu există

niciun indiciu ca datoriile cu care societatea radiată figura, să fie

acoperite;

- la momentul radierii existau pe

rolul instanțelor judecătorești atât cereri civile cât și

cereri penale care atestau existența creanțelor invocate de reclamant

și care justificau incidența tezei ultime a art. 5 alin. (4) din

Legea nr. 314/2001, împrejurare ignorată de instanța de apel.

- instanța de apel a

soluționat nelegal cererea de intervenție, intervenientul

nejustificând practic niciun interes în cauză, mai mult interesul său

era imoral în accepțiunea art. 5 C. civ.

- instanța de apel a

reținut în mod eronat valoarea capitalului social subscris și

vărsat la momentul radierii în raport de reevaluarea și majorarea

efectuate în 1995.

Analizând cererea de recurs în

raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motive de nelegalitate

invocate de recurent se constată că argumentele folosite în

dezvoltarea motivului de recurs nu pot fi încadrate acestora și nici unui

alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc.

civ.

Cum aspectele sesizate vizează

aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea

dată probelor ce reprezintă atributul instanțelor anterioare,

ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază

procesuală în care atribuțiile instanței de recurs sunt limitate

strict doar la motivele de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced,

Înalta Curte făcând aplicarea art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.,

va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii

privind recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 49/ COM

din 6 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială maritimă, fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.