ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2910/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea formulată și precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 11083/118/2009, reclamanta SC T.C. SRL a solicitat obligarea Ministerului I.M.M.C. și M.A. - Agenția P.I.P. și P.P.I.M.M. la repararea pagubei cauzate prin nesoluționarea în termen a cererii înregistrată din 17 septembrie 2008, respectiv obligarea acestei autorități la plata sumei de 15.000 RON reprezentând cuantumul eligibil și a sumei de 20.000 RON reprezentând contravaloarea pagubelor materiale suferite prin neimplementarea sistemului I.S.O. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin nesoluționarea cererii și neobținerea finanțării pentru realizarea sistemului I.S.O.

în cadrul societății, i-au fost create prejudicii, astfel că se impune repararea pagubei suferite. Pârâta Agenția P.I.P. și P.P.I.M.M., prin întâmpinarea și precizările formulate, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția tardivității formulării plângerii.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă din 29 aprilie 2010, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, reținând că obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat al unei autorități publice centrale de soluționare a cererii, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004. Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Constanța, a înregistrat cauza sub nr. 736/36/2010, iar prin încheierea de ședință din data de 14 iulie 2010 a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Agenției P.I.P. și P.P.I.M.M., lipsei plângerii prealabile și prescrierii dreptului la acțiune. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 307 din 22 septembrie 2010, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC T.C.

SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul I.M.M.C. și M.A. (în prezent M.E.C. și M.A.) - Agenția P.I.P. și P.P.I.M.M. În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut, în esență, că din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 rezultă că, mai înainte de a se solicita repararea pagubei cauzate, partea care se consideră vătămată prin lipsa răspunsului autorității trebuie să ceară, în termenul prevăzut de lege, obligarea autorității la rezolvarea favorabilă a cererii. În speță, reclamanta nu a procedat în sensul dispozițiilor sus menționate, pentru a obține obligarea autorității publice la emiterea acordului de principiu pentru finanțare, conform procedurii prevăzute de Ordinul nr. 53/2007 privind Centrul Român al Calității, ordin invocat ca temei al cererii sale, ci a introdus direct acțiune în despăgubiri.

Așa fiind, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că printr-o acțiune anterioară s-ar fi constatat faptul că a fost vătămată prin nesoluționarea cererii sale în termenul prevăzut de lege, or, neobținând recunoașterea dreptului sau interesului legitim invocat, acțiunea în despăgubiri apare ca lipsită de fundament. 2. Calea de atac exercitată. 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs societatea comercială reclamantă care a invocat ca temei motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia o hotărâre judecătorească poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, se susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care nu interzic formularea unei acțiuni pentru repararea unei pagube produsă de o autoritate publică, chiar și atunci când aceasta a refuzat să emită un act administrativ de aprobare a finanțării unui proiect. Or, se argumentează în cauza de față, este dovedit că autoritatea publică nu a răspuns în termenul legal la cererea pentru autorizarea și finanțarea proiectului pe care societatea comercială l-a prezentat. Mai susține recurenta că, instanța de fond a judecat cauza recurgând la o soluție pe care nu a pus-o în discuția părților. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, desființarea soluției recurate și admiterea acțiunii formulate, cu obligarea autorității pârâte la plata despăgubirilor specificate în acțiune.

2.2. Agenția P.I.P. și P.P.I.M.M. a depus întâmpinare prin care a combătut criticile formulate în recurs și a cerut respingerea recursului. 2.3. M.E.C. și M.A. a depus concluzii scrise, la care a anexat scrisoarea de respingere administrativă a proiectului, din 11 februarie 2009, în copie, precum și copia documentelor din dosarul cererii de finanțare depusă de societatea comercială, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică și solicitând respingerea recursului. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În cauză este necontestat că societatea comercială recurentă a formulat o cerere de finanțare în cadrul POS-CEE 2007-2013, pentru proiectul „Implementarea și certificarea sistemului de calitate conform I.S.O.

9001/2001 în cadrul SC T.C. SRL, din 17 septembrie 2000 la Oficiul Teritorial Constanța. În fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, societatea comercială a susținut că autoritatea competentă a refuzat în mod nejustificat să-i răspundă la cererea formulată, situație pe care a invocat-o ca temei de fapt al demersului său juridic, în raport cu dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, invocate ca temei de drept. În realitate, așa cum rezultă din copia scrisorii de respingere administrativă a proiectului din 11 februarie 2009, comunicată reprezentantului societății comerciale recurente, ing.B.A., rezultă că proiectul depus a fost respins pentru neîndeplinirea criteriilor administrative, constând în aceea că certificatul de atestare fiscală, cazierul judiciar al reprezentantului legal și cazierul fiscal nu erau valabile la data înscrierii on-line.

Astfel fiind, rezultă că acest document are valoarea unui act administrativ care putea fi atacat în procedura reglementată de Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, ceea ce face ca soluția instanței de fond să fie temeinică și legală, deoarece în cauză nu s-a probat existența unui refuz nejustificat din partea autorității publice pârâte din moment ce societatea comercială nu a atacat actul administrativ prin care cererea sa de finanțare fusese respinsă. Într-adevăr, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, instanța de contencios administrativ, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), va putea hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale care sunt cerute.

Astfel, instanța de contencios administrativ va putea să hotărască asupra despăgubirilor, inclusiv atunci când persoana vătămată se adresează instanței pentru vătămarea unui drept sau interes legitim care a fost vătămat prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Or, în cauză, așa cum s-a reținut mai sus, instanța de fond nu s-a aflat în fața unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte, ci a unei lipse de reacție juridică din partea societății comerciale recurente, care nu a atacat măsura respingerii cererii sale de finanțare, comunicată reprezentantului său legal cu scrisoarea de respingere administrativă a proiectului din 11 februarie 2009. În concluzie, cu motivarea de mai sus, care completează considerentele sentinței recurate, soluția instanței de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T.C. SRL Constanța împotriva sentinței nr. 307 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.