ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4040/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4040/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC "D.C." SRL a chemat
în judecată pe pârâta SC "A." SA, solicitând instanței să dispună
obligarea acesteia la plata despăgubirilor în sumă de 2.777.001,74 RON pentru
neîndeplinirea obligației de executare a Deciziei C.N.S.C. nr. 4398/C2/4640,
4649 din 3 august 2009 după pronunțarea Deciziei nr. 575 din 18 noiembrie 2009
a Curții de Apel Constanța în Dosarul nr. 1316/36/ 2009 și aplicarea amenzii
prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru nerespectarea de
către pârâtă a obligației de executare a Deciziei nr. 575/CA/18 noiembrie 2009,
a Curții de Apel Constanța, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de ofertant, a participat la
procedura de atribuire a contractului "Reabilitarea și extinderea
rețelelor de distribuție a sistemului de canalizare inclusiv stații de pompare
în aglomerările Macin și Isaccea" județul Tulcea, licitație organizată de
SC "A." SA Tulcea ca autoritate contractantă.
Contestațiile formulate
de SC "I." SA și SC " D.C." SRL împotriva raportului
procedurii de atribuire au fost admise de C.N.S.C. prin Decizia nr.
4398/2C2/4640, 4649 din 3 septembrie 2009, dispunându-se anularea raportului
procedurii din 24 iulie 2009 și a tuturor actelor subsecvente acestuia și
continuarea procedurii de achiziție publică prin reevaluarea ofertelor depuse
de SC "I." SA, SC " D.C." SRL și SC "V." SA după
solicitarea clarificărilor necesare evaluării acestora și cu respectarea
principiilor nediscriminării și a tratamentului legal.
Împotriva acestei
decizii au formulat plângeri SC "A." SA și SC " D.C." SRL
ce au făcut obiectul Dosarului nr. 1316/36/2009 al Curții de Apel Constanța.
Prin Decizia civilă
nr. 575/CA din 18 noiembrie 2009 această instanță a decis respingerea
plângerilor ca nefondate.
La termenul din 10
septembrie 2010 reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată,
solicitând instanței să constate suspendarea de drept a deciziei C.N.S.C. din 3
august 2009 pe întreaga perioadă a declarării recursului formulat împotriva
acesteia și, să se constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de punere în
executare a deciziei C.N.S.C. din 3 august 2009, de la momentul rămânerii
irevocabile a Deciziei nr. 575/CA a Curții de Apel Constanța.
Prin Sentința civilă
nr. 2462 din 8 noiembrie 2010, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței
sale materiale și, în temeiul art. 25 alin. (1) și art. 1 lit. t) din Legea nr.
554/2004 raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios
administrativ și fiscal.
Astfel învestită,
Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă și de contencios administrativ
și fiscal, prin Sentința civilă nr. 405 din 21 noiembrie 2011 a admis excepția
necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei și a declinat competența de
soluționare a capătului 1 de cerere privind plata de despăgubiri pentru
neîndeplinirea obligației de executare a deciziei C.N.C. din 3 septembrie 2009
după pronunțarea Deciziei nr. 575/CA din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel
Constanța în Dosarul nr. 1316/36/2009, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția
comercială.
De asemenea, a
disjuns capătul 2 de cerere prin care se solicită aplicarea amenzii pentru
nerespectarea obligațiilor de executare și a declinat competența de soluționare
a acestuia în favoarea C.N.S.C.
Totodată, a dispus
înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea
conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța
această sentință instanța a reținut următoarele:
În ce privește
capătul de cerere privind aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004 pentru pârâta SC "A." SA Tulcea, s-a reținut că
dispozițiile aplicabile sunt cele ale O.U.G. nr. 34/2006, dispoziții de drept
speciale, derogatori de la cele ale Legii nr. 554/2004.
Referitor la cel
de-al doilea capăt de cerere s-a reținut că, întrucât Consiliul este cel care a
soluționat fondul cauzei, el este și organul abilitat de lege să se pronunțe cu
privire la aplicarea amenzii pentru nerespectarea obligației de executare.
Înalta Curte,
sesizată pentru soluționarea conflictului negativ de competență, apreciază că
revine C.N.S.C. competența de soluționare a pricinii.
Astfel, potrivit
dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. există conflict de competență, în
sensul art. 20 și în cazul în care el se învestește între instanțe
judecătorești și alte organe cu activitate jurisdicțională, conflictul de
competență rezolvându-se de instanța judecătorească ierarhic superioară
instanței în conflict.
În raport de
dispozițiile menționate, coroborate cu cele ale art. 20 C. proc. civ., Înalta
Curte constată că există conflict de competență, urmând a pronunța regulatorul
de competență în raport cu obiectul cauzei precum și cu dispozițiile legale
incidente pricinii.
Astfel, se reține că
obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâtei SC "A." SA la plata
despăgubirilor în sumă de 2.777.001,74 RON pentru neîndeplinirea obligației de
executare a Deciziei C.N.S.C. nr. 4398/C2/4640 și aplicarea amenzii prevăzută
de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ pentru
nerespectarea de către pârâtă a obligației de executare a deciziei din 18
noiembrie 2009 a Curții Apel Constanța.
În drept aceste două
capete de cerere au fost reglementate de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 554/2004.
Potrivit
dispozițiilor art. 25 alin. (1) din acest act normativ, sancțiunea și
despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă de
către instanța de executare, la cererea reclamantului.
Față de temeiul
juridic invocat de reclamantă, trebuie, însă, a se menționa că, instanța nu
este obligată să țină cont de aceste temeiuri ci, trebuie să califice cererile
în funcție de dispozițiile legale aplicabile în materie.
Potrivit
dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 "Procesele și
cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor
cauzate în cadrul procedurii de atribuire precum și cele privind executarea,
nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a
contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către
Secția comercială a tribunalelor în circumscripția căreia se află sediul
autorității contractante".
În cauză, primul
capăt de cerere vizează punerea în executare a deciziei din 18 noiembrie 2009 a
Curții de Apel Constanța decizie prin care, însă, nu s-a soluționat fondul
cauzei ci au fost respinse plângerile formulate împotriva deciziei C.N.S.C. din
8 august 2009 decizie "prin care s-a stabilit luarea unor măsuri".
Referitor la capătul
de cerere privind aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea
nr. 554/2004 pentru nerespectarea executării Deciziei nr. 575/CA din 18
noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, se constată că acesta a fost greșit
calificată în drept, întrucât dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale
O.U.G. nr. 34/2006, dispoziții de drept speciale, derogatorii de la dreptul
comun, respectiv de la Legea nr. 554/2004.
Cum în cauză Curtea
de Apel Constanța nu este instanța de executare la care face referire art. 2
lit. t) din Legea nr. 554/2004 și, cum ceea ce trebuia executat era decizia
C.N.S.C. din 8 august 2009, întrucât Consiliul este cel care a soluționat
fondul litigiului, în mod corect Curtea de Apel Constanța, secția de contencios
administrativ și fiscal, a dispus disjungerea capătului de cerere privind
aplicarea amenzii și a declinat competența de soluționare a acestuia în
favoarea C.N.S.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC D.C. SRL și pârâta SC A. SA în
favoarea C.N.S.C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AA