ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4040/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC "D.C." SRL a chemat în judecată pe pârâta SC "A." SA, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata despăgubirilor în sumă de 2.777.001,74 RON pentru neîndeplinirea obligației de executare a Deciziei C.N.S.C. nr. 4398/C2/4640, 4649 din 3 august 2009 după pronunțarea Deciziei nr. 575 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța în Dosarul nr. 1316/36/ 2009 și aplicarea amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru nerespectarea de către pârâtă a obligației de executare a Deciziei nr. 575/CA/18 noiembrie 2009, a Curții de Apel Constanța, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de ofertant, a participat la procedura de atribuire a contractului "Reabilitarea și extinderea rețelelor de distribuție a sistemului de canalizare inclusiv stații de pompare în aglomerările Macin și Isaccea" județul Tulcea, licitație organizată de SC "A." SA Tulcea ca autoritate contractantă. Contestațiile formulate de SC "I." SA și SC " D.C." SRL împotriva raportului procedurii de atribuire au fost admise de C.N.S.C. prin Decizia nr. 4398/2C2/4640, 4649 din 3 septembrie 2009, dispunându-se anularea raportului procedurii din 24 iulie 2009 și a tuturor actelor subsecvente acestuia și continuarea procedurii de achiziție publică prin reevaluarea ofertelor depuse de SC "I." SA, SC " D.C." SRL și SC "V." SA după solicitarea clarificărilor necesare evaluării acestora și cu respectarea principiilor nediscriminării și a tratamentului legal.

Împotriva acestei decizii au formulat plângeri SC "A." SA și SC " D.C." SRL ce au făcut obiectul Dosarului nr. 1316/36/2009 al Curții de Apel Constanța. Prin Decizia civilă nr. 575/CA din 18 noiembrie 2009 această instanță a decis respingerea plângerilor ca nefondate. La termenul din 10 septembrie 2010 reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând instanței să constate suspendarea de drept a deciziei C.N.S.C. din 3 august 2009 pe întreaga perioadă a declarării recursului formulat împotriva acesteia și, să se constate că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de punere în executare a deciziei C.N.S.C. din 3 august 2009, de la momentul rămânerii irevocabile a Deciziei nr. 575/CA a Curții de Apel Constanța.

Prin Sentința civilă nr. 2462 din 8 noiembrie 2010, Tribunalul Tulcea a admis excepția necompetenței sale materiale și, în temeiul art. 25 alin. (1) și art. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Astfel învestită, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 405 din 21 noiembrie 2011 a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare a capătului 1 de cerere privind plata de despăgubiri pentru neîndeplinirea obligației de executare a deciziei C.N.C.

din 3 septembrie 2009 după pronunțarea Deciziei nr. 575/CA din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța în Dosarul nr. 1316/36/2009, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția comercială. De asemenea, a disjuns capătul 2 de cerere prin care se solicită aplicarea amenzii pentru nerespectarea obligațiilor de executare și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea C.N.S.C. Totodată, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: În ce privește capătul de cerere privind aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru pârâta SC "A." SA Tulcea, s-a reținut că dispozițiile aplicabile sunt cele ale O.U.G.

nr. 34/2006, dispoziții de drept speciale, derogatori de la cele ale Legii nr. 554/2004. Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reținut că, întrucât Consiliul este cel care a soluționat fondul cauzei, el este și organul abilitat de lege să se pronunțe cu privire la aplicarea amenzii pentru nerespectarea obligației de executare. Înalta Curte, sesizată pentru soluționarea conflictului negativ de competență, apreciază că revine C.N.S.C. competența de soluționare a pricinii. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. există conflict de competență, în sensul art. 20 și în cazul în care el se învestește între instanțe judecătorești și alte organe cu activitate jurisdicțională, conflictul de competență rezolvându-se de instanța judecătorească ierarhic superioară instanței în conflict.

În raport de dispozițiile menționate, coroborate cu cele ale art. 20 C. proc. civ., Înalta Curte constată că există conflict de competență, urmând a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Astfel, se reține că obiectul cauzei îl constituie obligarea pârâtei SC "A." SA la plata despăgubirilor în sumă de 2.777.001,74 RON pentru neîndeplinirea obligației de executare a Deciziei C.N.S.C. nr. 4398/C2/4640 și aplicarea amenzii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ pentru nerespectarea de către pârâtă a obligației de executare a deciziei din 18 noiembrie 2009 a Curții Apel Constanța. În drept aceste două capete de cerere au fost reglementate de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din acest act normativ, sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă de către instanța de executare, la cererea reclamantului. Față de temeiul juridic invocat de reclamantă, trebuie, însă, a se menționa că, instanța nu este obligată să țină cont de aceste temeiuri ci, trebuie să califice cererile în funcție de dispozițiile legale aplicabile în materie. Potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către Secția comercială a tribunalelor în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante". În cauză, primul capăt de cerere vizează punerea în executare a deciziei din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța decizie prin care, însă, nu s-a soluționat fondul cauzei ci au fost respinse plângerile formulate împotriva deciziei C.N.S.C.

din 8 august 2009 decizie "prin care s-a stabilit luarea unor măsuri". Referitor la capătul de cerere privind aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru nerespectarea executării Deciziei nr. 575/CA din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, se constată că acesta a fost greșit calificată în drept, întrucât dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale O.U.G. nr. 34/2006, dispoziții de drept speciale, derogatorii de la dreptul comun, respectiv de la Legea nr. 554/2004. Cum în cauză Curtea de Apel Constanța nu este instanța de executare la care face referire art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și, cum ceea ce trebuia executat era decizia C.N.S.C.

din 8 august 2009, întrucât Consiliul este cel care a soluționat fondul litigiului, în mod corect Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus disjungerea capătului de cerere privind aplicarea amenzii și a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea C.N.S.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC D.C. SRL și pârâta SC A. SA în favoarea C.N.S.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA