ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul V.O.D.M.C. a formulat cerere de suspendare

a executării deciziei nr. 4420/C5/4702/4710/4731 din 23 august 2010 emisă de Consiliul

Național pentru soluționarea contestațiilor până la soluționarea plângerii reclamantului

împotriva acestei decizii.

În motivarea cererii,

reclamantul a criticat decizia contestată, prezentând argumente privind nelegalitatea

și netemeinicia acesteia, susținând că punerea în executare a deciziei Consiliului

Național pentru soluționarea contestațiilor este susceptibilă să provoace grave

prejudicii atât reclamantului cât și serviciului public în executarea căruia a fost

demarată procedura de atribuire prin tergiversarea și în consecință, perturbarea

realizării lucrării de interes public.

La termenul din 29 septembrie

2010, Curtea de Apel Constanța a pus în discuția părților excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe în soluționarea cererii ce face obiectul prezentei

cauze.

Prin decizia civilă

nr. 319/CA din data de 1 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

sale materiale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea

Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că prin decizia civilă nr. 318 din 1 octombrie 2010 pronunțată

în Dosarul nr. 1160/36/2010 Curtea de Apel Constanța s-a considerat necompetentă

material să soluționeze plângerea reclamantului V.O.D.M.C. împotriva deciziei

nr. 4420/C5/4702/4710/4731 din 23 august 2010 emise de Consiliul Național pentru

soluționarea contestațiilor și a declinat soluționarea acesteia în favoarea Curții

de Apel București, în considerarea dispozițiilor art. 283 alin. (1

1

)

din O.U.G. nr. 34/2006.

Curtea a apreciat că,

într-o astfel de situație și cererea de suspendare a executării deciziei menționate

nu poate avea decât aceeași soartă, dat fiind faptul că suspendarea nu poate fi

dispusă decât de o instanță competentă material să soluționeze plângerea, motiv

pentru care excepția va fi admisă și declinată cauza în favoarea Curții de Apel

București.

în cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul V.O.D.M.C., solicitând modificarea acesteia în sensul

respingerii excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța.

În motivarea căii de atac,

recurentul a susținut că:

- instanța ce a pronunțat

decizia recurată a revenit, cu totul nelegal și netemeinic, asupra jurisprudenței

anterioare, constante, a Curții de Apel Constanța în ceea ce privește competența

de soluționare a cauzelor având acest obiect;

- proiectul prelungirii

digului de larg din portul Constanța nu este aferent infrastructurii de transport

de interes național, așa cum rezultă din analizarea legislației incidente (Legea

nr. 203/2003 și H.G. nr. 854/2009) și a documentației de atribuire.

Prin întâmpinarea depusă

în cauză, intimata J.M.B. AG, trecând în revistă legislația incidentă, în speță

art. 2 din O.U.G. nr. 19/1997 privind transporturile, Legea nr. 203/2003 privind

realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport de interes național

și european, H.G. nr. 1048/2007 pentru aprobarea Normelor de analiză a rețelei de

transport de interes național și european, H.G. nr. 854/2009

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului

de investiții "Finalizarea Digului de Larg din Portul Constanța și menționând

și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Prin H.G. nr. 854/2009

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului

de investiții "Finalizarea Digului de Larg din Portul Constanța" s-a stabilit

că „finanțarea obiectivului de investiții se face de la bugetul

de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în limita

sumelor aprobate anual cu această destinație și din Fondul European de Dezvoltare

Regională (FEDR), în conformitate cu prevederile Programului Operațional Sectorial

"Transport" și ale legislației comunitare și naționale în vigoare, conform

programelor de investiții publice aprobate potrivit legii.”, iar „Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

răspunde de modul de utilizare a sumei prevăzute în anexă, în conformitate cu prevederile

legale în vigoare”.

În data de

31 octombrie 2009

A.P.M.

SA a publicat anunțul de participare având ca obiect achiziția publică de lucrări

pentru obiectivul „Finalizarea digului de larg din portul Constanța”, precum și

documentația de atribuire.

Cu privire la rezultatul

acestei proceduri de atribuire s-a emis până la momentul prezent un număr de trei

rapoarte, contestate de către participanții la procedură, obiectul prezentei cauze

find reprezentat de cel mai recent dintre acestea.

Prin raportul din 14

iulie 2010, recurentul V.O.D.M.C. a fost declarat câștigător al procedurii de atribuire,

raportul fiind contestat atât de către J.M.B. AG, cât și de către O.H.L. SA și SC

G.S.P. SA.

Contestațiile au fost

soluționate prin decizia Consiliului Național pentru soluționarea contestaților

din 23 august 2010, prin care s-a dispus „respingerea contestațiilor formulate de

către J.M.B. AG și O.H.L. SA ca fiind formulate de persoane lipsite de interes,

admiterea contestației depuse de SC G.S.P. SA cu consecința anulării raportului

nr. 3, a tuturor actelor subsecvente și refacerea acestuia cu luarea în considerare

a inadmisibilității ofertei V.O.D.M.C.”.

Împotriva acestei decizii

a formulat plângere V.O.D.M.C., concomitent cu cererea de suspendare a executării

acesteia în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere ce

face obiectul prezentei cauze.

Potrivit dispozițiilor

art. 255 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea

contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice

și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare,

orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim,

printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale

în materia achizițiilor publice poate solicita anularea actului, obligarea autorității

contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim pe cale administrativ-jurisdicțională sau în justiție, în condițiile ordonanței

de urgență mai sus menționate.

În vederea soluționării contestațiilor pe cale administrativ-jurisdicțională,

partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Național

de soluționare a contestațiilor

[art. 256 alin. (1)]. Deciziile Consiliului privind soluționarea contestației și obligarea

la plata amenzii pot fi atacate cu plângere la instanța judecătorească în termen

de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie

[art. 281 alin. (1)].

Instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei

pronunțate de Consiliu este Curtea de apel, secția de contencios administrativ și

fiscal, în a cărei rază se află sediul autorității contractante

.

Instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei

pronunțate de Consiliu privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări

aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită

de legislația în vigoare, este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal [art. 283 alin. (1¹) din O.U.G. nr. 34/2006].

Examinând dispozițiile

legale incidente, Înalta Curte constată că, din interpretarea coroborată a art.

1, art. 10, 11 și 22 din anexa 1, secțiunea 4 pct. III subpct. III din anexa 2,

precum și anexa 3 din Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea și modernizarea

rețelei de transport de interes național și european, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, rezultă faptul că lucrările la care se referă procedura

de atribuire în speță sunt aferente

infrastructurii de

transport de interes național.

Astfel, rețeaua de transport

de interes național și european include infrastructura de transport, de management și de informare asupra

traficului, de determinare a poziției transportului și de navigație; aceasta, la

rândul său,

cuprinde rețelele de căi rutiere, feroviare, navigabile interioare

și nodurile/punctele de distribuție a rețelelor, iar

nodurile/punctele de

distribuție a rețelei sunt formate din porturile de pe căile navigabile interioare,

porturile maritime, aeroporturi și terminale de transport combinat.

Portul maritim Constanța

face parte, în mod indiscutabil, din infrastructura de transport de interes național,

fiind nominalizat în anexa nr. 3 la Legea nr. 203/2003 ca proiect prioritar de interes

național și european. Parte componentă a Portului maritim Constanța este și digul

de larg, o asemenea concluzie întemeindu-se pe analiza logică a prevederilor

art. 22 alin. (3), anexa 1, din Legea nr. 203/2003, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, care stipulează că „infrastructura porturilor maritime

trebuie realizată astfel încât să poată primi nave care sunt utilizate pentru furnizarea

serviciilor de transport de mărfuri și persoane pe distanțe lungi, scurte sau în

navigația costieră, inclusiv pentru transportul cu nave feribot" și a secțiunii

4 pct. III subpct. III din anexa 2 la aceeași Lege.

Această concluzie este

sprijinită și de către dispozițiile H.G. nr. 1048/2007 pentru aprobarea Normelor

de analiză a rețelei de transport de interes național și european, dar și de către

mențiunile contractului de finanțare încheiat la data de 29 ianuarie 2010 între

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de Autoritate de Management

pentru Programul Operațional Sectorial - Transport 2007-2013 și Compania Națională

A.P.M. SA Constanța, în calitate de beneficiar, reflectate în mențiunile din documentația

aferentă procedurii de atribuire prin licitație deschisă a contractului de achiziție

publică organizată de autoritatea contractantă Compania Națională A.P.M. SA Constanța

– precum că proiectul „Finalizarea Digului de larg din Portul Constanța" este

parte componentă a „Programului Operațional Sectorial - Transport, Axa Prioritară

nr. 2 - Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii naționale de transport în afara

Axelor prioritare TEN-T în scopul dezvoltării unui sistem durabil de transport,

domeniul major de intervenție 2.3 - Modernizarea și dezvoltarea porturilor dunărene

și maritime".

De asemenea, chiar dacă

nu conține referiri explicite, prin menționarea

Programului

Operațional Sectorial "Transport" și generic, a legislației comunitare

și naționale în vigoare, precum și a cerinței încadrării în programele de investiții

publice aprobate potrivit legii,

H.G. nr. 854/2009 face, astfel, trimitere

indirectă la dispozițiile Legii nr. 203/2003, act normativ care determină cadrul

funcțional al hotărârii de guvern enunțate.

Elementele sus-menționate

sunt suficiente în vederea calificării lucrărilor ce fac obiectul procedurii de

atribuire în speță ca fiind aferente infrastructurii de transport de interes național,

aspect de natură a atrage incidența dispozițiilor art.

283

alin. (1¹) din O.U.G. nr. 34/2006 și în consecință,

competența de judecată

în primă instanță a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, cu privire la

plângerea formulată împotriva

deciziei pronunțate de Consiliul Național pentru soluționarea contestațiilor în

materia procedurii de atribuire în dezbatere.

Iar, potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1), respectiv 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

aceeași instanță va fi competentă să soluționeze și cererea de suspendare a executării

deciziei sus-menționate.

Pentru aceste considerente,

în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art.

312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în

cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de către V.O.D.M.C. împotriva deciziei civile nr. 319/CA din data de 1 octombrie

2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2011.