ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul V.O.D.M.C. a formulat cerere de suspendare a executării deciziei nr. 4420/C5/4702/4710/4731 din 23 august 2010 emisă de Consiliul Național pentru soluționarea contestațiilor până la soluționarea plângerii reclamantului împotriva acestei decizii.

În motivarea cererii, reclamantul a criticat decizia contestată, prezentând argumente privind nelegalitatea și netemeinicia acesteia, susținând că punerea în executare a deciziei Consiliului Național pentru soluționarea contestațiilor este susceptibilă să provoace grave prejudicii atât reclamantului cât și serviciului public în executarea căruia a fost demarată procedura de atribuire prin tergiversarea și în consecință, perturbarea realizării lucrării de interes public. La termenul din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cererii ce face obiectul prezentei cauze.

2. Hotărârea primei instanțe Prin decizia civilă nr. 319/CA din data de 1 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel București. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin decizia civilă nr. 318 din 1 octombrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1160/36/2010 Curtea de Apel Constanța s-a considerat necompetentă material să soluționeze plângerea reclamantului V.O.D.M.C. împotriva deciziei nr. 4420/C5/4702/4710/4731 din 23 august 2010 emise de Consiliul Național pentru soluționarea contestațiilor și a declinat soluționarea acesteia în favoarea Curții de Apel București, în considerarea dispozițiilor art. 283 alin. (1 1 ) din O.U.G.

nr. 34/2006. Curtea a apreciat că, într-o astfel de situație și cererea de suspendare a executării deciziei menționate nu poate avea decât aceeași soartă, dat fiind faptul că suspendarea nu poate fi dispusă decât de o instanță competentă material să soluționeze plângerea, motiv pentru care excepția va fi admisă și declinată cauza în favoarea Curții de Apel București. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V.O.D.M.C., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că: - instanța ce a pronunțat decizia recurată a revenit, cu totul nelegal și netemeinic, asupra jurisprudenței anterioare, constante, a Curții de Apel Constanța în ceea ce privește competența de soluționare a cauzelor având acest obiect; - proiectul prelungirii digului de larg din portul Constanța nu este aferent infrastructurii de transport de interes național, așa cum rezultă din analizarea legislației incidente (Legea nr. 203/2003 și H.G. nr. 854/2009) și a documentației de atribuire. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata J.M.B. AG, trecând în revistă legislația incidentă, în speță art. 2 din O.U.G. nr. 19/1997 privind transporturile, Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport de interes național și european, H.G.

nr. 1048/2007 pentru aprobarea Normelor de analiză a rețelei de transport de interes național și european, H.G. nr. 854/2009 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții "Finalizarea Digului de Larg din Portul Constanța și menționând și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin H.G.

nr. 854/2009 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții "Finalizarea Digului de Larg din Portul Constanța" s-a stabilit că „finanțarea obiectivului de investiții se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație și din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), în conformitate cu prevederile Programului Operațional Sectorial "Transport" și ale legislației comunitare și naționale în vigoare, conform programelor de investiții publice aprobate potrivit legii.”, iar „Ministerul Transporturilor și Infrastructurii răspunde de modul de utilizare a sumei prevăzute în anexă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”.

În data de 31 octombrie 2009 A.P.M. SA a publicat anunțul de participare având ca obiect achiziția publică de lucrări pentru obiectivul „Finalizarea digului de larg din portul Constanța”, precum și documentația de atribuire. Cu privire la rezultatul acestei proceduri de atribuire s-a emis până la momentul prezent un număr de trei rapoarte, contestate de către participanții la procedură, obiectul prezentei cauze find reprezentat de cel mai recent dintre acestea. Prin raportul din 14 iulie 2010, recurentul V.O.D.M.C. a fost declarat câștigător al procedurii de atribuire, raportul fiind contestat atât de către J.M.B. AG, cât și de către O.H.L. SA și SC G.S.P. SA. Contestațiile au fost soluționate prin decizia Consiliului Național pentru soluționarea contestaților din 23 august 2010, prin care s-a dispus „respingerea contestațiilor formulate de către J.M.B.

AG și O.H.L. SA ca fiind formulate de persoane lipsite de interes, admiterea contestației depuse de SC G.S.P. SA cu consecința anulării raportului nr. 3, a tuturor actelor subsecvente și refacerea acestuia cu luarea în considerare a inadmisibilității ofertei V.O.D.M.C.”. Împotriva acestei decizii a formulat plângere V.O.D.M.C., concomitent cu cererea de suspendare a executării acesteia în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere ce face obiectul prezentei cauze.

Potrivit dispozițiilor art. 255 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicțională sau în justiție, în condițiile ordonanței de urgență mai sus menționate.

În vederea soluționării contestațiilor pe cale administrativ-jurisdicțională, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Național de soluționare a contestațiilor [art. 256 alin. (1)]. Deciziile Consiliului privind soluționarea contestației și obligarea la plata amenzii pot fi atacate cu plângere la instanța judecătorească în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie [art. 281 alin. (1)]. Instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu este Curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază se află sediul autorității contractante . Instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal [art. 283 alin. (1¹) din O.U.G.

nr. 34/2006]. Examinând dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că, din interpretarea coroborată a art. 1, art. 10, 11 și 22 din anexa 1, secțiunea 4 pct. III subpct. III din anexa 2, precum și anexa 3 din Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport de interes național și european, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă faptul că lucrările la care se referă procedura de atribuire în speță sunt aferente infrastructurii de transport de interes național.

Astfel, rețeaua de transport de interes național și european include infrastructura de transport, de management și de informare asupra traficului, de determinare a poziției transportului și de navigație; aceasta, la rândul său, cuprinde rețelele de căi rutiere, feroviare, navigabile interioare și nodurile/punctele de distribuție a rețelelor, iar nodurile/punctele de distribuție a rețelei sunt formate din porturile de pe căile navigabile interioare, porturile maritime, aeroporturi și terminale de transport combinat. Portul maritim Constanța face parte, în mod indiscutabil, din infrastructura de transport de interes național, fiind nominalizat în anexa nr. 3 la Legea nr. 203/2003 ca proiect prioritar de interes național și european.

Parte componentă a Portului maritim Constanța este și digul de larg, o asemenea concluzie întemeindu-se pe analiza logică a prevederilor art. 22 alin. (3), anexa 1, din Legea nr. 203/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că „infrastructura porturilor maritime trebuie realizată astfel încât să poată primi nave care sunt utilizate pentru furnizarea serviciilor de transport de mărfuri și persoane pe distanțe lungi, scurte sau în navigația costieră, inclusiv pentru transportul cu nave feribot" și a secțiunii 4 pct. III subpct. III din anexa 2 la aceeași Lege. Această concluzie este sprijinită și de către dispozițiile H.G.

nr. 1048/2007 pentru aprobarea Normelor de analiză a rețelei de transport de interes național și european, dar și de către mențiunile contractului de finanțare încheiat la data de 29 ianuarie 2010 între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial - Transport 2007-2013 și Compania Națională A.P.M. SA Constanța, în calitate de beneficiar, reflectate în mențiunile din documentația aferentă procedurii de atribuire prin licitație deschisă a contractului de achiziție publică organizată de autoritatea contractantă Compania Națională A.P.M.

SA Constanța – precum că proiectul „Finalizarea Digului de larg din Portul Constanța" este parte componentă a „Programului Operațional Sectorial - Transport, Axa Prioritară nr. 2 - Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii naționale de transport în afara Axelor prioritare TEN-T în scopul dezvoltării unui sistem durabil de transport, domeniul major de intervenție 2.3 - Modernizarea și dezvoltarea porturilor dunărene și maritime". De asemenea, chiar dacă nu conține referiri explicite, prin menționarea Programului Operațional Sectorial "Transport" și generic, a legislației comunitare și naționale în vigoare, precum și a cerinței încadrării în programele de investiții publice aprobate potrivit legii, H.G.

nr. 854/2009 face, astfel, trimitere indirectă la dispozițiile Legii nr. 203/2003, act normativ care determină cadrul funcțional al hotărârii de guvern enunțate. Elementele sus-menționate sunt suficiente în vederea calificării lucrărilor ce fac obiectul procedurii de atribuire în speță ca fiind aferente infrastructurii de transport de interes național, aspect de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 283 alin. (1¹) din O.U.G. nr. 34/2006 și în consecință, competența de judecată în primă instanță a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu privire la plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național pentru soluționarea contestațiilor în materia procedurii de atribuire în dezbatere.

Iar, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1), respectiv 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceeași instanță va fi competentă să soluționeze și cererea de suspendare a executării deciziei sus-menționate. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către V.O.D.M.C. împotriva deciziei civile nr. 319/CA din data de 1 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2011.