ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3128/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

Olt, secția penală, prin sentința penală nr. 159 din 16 decembrie 2008 pronunțată

în dosar nr. 4081/104/2008 a condamnat pe inculpatul M.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la viol calificat („victima nu a împlinit 15 ani”)

prevăzută de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la

pedeapsa principală de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 2 ani

(pedeapsa complementară).

În

baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. executarea pedepsei

principale a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 6

ani interval de timp în care inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor

de supraveghere arătate în sentință în conformitate cu dispozițiile art. 86

3

C. pen. atrăgându-i-se totodată atenția și asupra condițiilor și consecințelor

revocării acestei măsuri potrivit art.86

4

C. pen.

Conform

art. 71 alin. (2) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. a căror exercitare a fost suspendată potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.

Pe

latură civilă a fost obligat inculpatul către partea civilă M.R.F., prin

reprezentantul legal M.E. la suma de 4.000 lei daune morale.

În

baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei

din care au reprezentat onorarii ale apărătorilor din oficiu pentru inculpat și

partea vătămată avansate din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești,

cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut în fapt, că în

ziua de 1 iunie 2008 inculpatul M.M. prin constrângere și profitând de imposibilitatea

minorei M.R.F. în vârstă de 11 ani de a se apăra, a încercat să întrețină cu

aceasta un act sexual anormal prin introducerea degetului arătător de la mâna

dreaptă în vaginul părții vătămate și „prin atingerea cu organul său sexual a

zonei intime a minorei” element material de săvârșire a infracțiunii stabilit

în cauză în baza plângerii și declarațiilor ulterioare ale părții vătămate.

De menționat însă că deși partea

vătămată a indicat inițial ca modalitate de comiterea infracțiunii faptul că

inculpatul „i-a introdus în vagin - degetul de la mâna dreaptă” după care s-a

și „descheiat la pantaloni și i-a introdus și penisul în vagin” ulterior

examinării medico-legală ce a concluzionat că aceasta „este virgină” a revenit

și a susținut săvârșirea violului de către inculpat exclusiv prin acțiunea de

satisfacere sexuală inițial sesizată, situație confirmată și de inculpat care a

recunoscut că „nu era nimeni acasă (.) am luat hotărârea de a avea raport

sexual cu aceasta (.) am trântit-o pe pat cu fața în sus (.) am introdus

degetul în vaginul minorei iar aceasta a sângerat (.) după acest lucru am

hotărât să renunț” (f.27 la cercetarea judecătorească).

Reținerea în cauză a tentativei ca

formă imperfectă a infracțiunii de viol corespunzătoare încadrării juridice

prevăzute de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. – astfel

cum a și fost dispusă trimiterea în judecată prin rechizitoriu – a fost

justificată de instanța pe considerentul că „deși inculpatul s-a desfăcut la

pantaloni iar cu organul sexual a atins-o pe victimă în zona organului său

genital (.) nu s-a realizat conjuncția sexelor, introducerea organului sexual

masculin în cavitatea vaginală a femeii”, nefiind realizată astfel elementul

material al vidului consumat.

Atitudinea ulterioară de sinceritate

a inculpatului în fața autorităților judiciare în legătură cu infracțiunea de

viol comisă în împrejurările anterior prezentate asupra victimei M.R.F. în

vârstă de 11 ani, verișoara acestuia a fost considerată ca fiind de natură să

reducă într-o asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul acesteia încât i

s-a atribuit semnificația de circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 alin.

(1) lit. c) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul legal special

de 5 ani închisoare până la 4 ani închisoare potrivit art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen.

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie cu solicitarea în principal de a se schimba

încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat în infracțiunea de viol

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu motivarea că

activitatea materială a inculpatului constând în imobilizarea victimei și

introducerea unui deget în cavitatea vaginală reprezintă în fapt o infracțiune

consumată iar nu doar o tentativă la infracțiunea de viol astfel cum în mod

greșit s-a dispus trimiterea în judecată de către procuror și condamnarea

inculpatului de instanța de fond; în subsidiar s-a cerut înlăturarea în cauză ca

fiind greșit reținută/aplicată, a circumstanțelor atenuante judiciare și

suspendării sub supraveghere, pedeapsa închisorii astfel stabilită urmând să

fie executată într-un loc de deținere potrivit art. 57 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 171 din 9 iulie 2009 a respins ca nefondat apelul procurorului, menținând ca legală și temeinică, pentru considerentele

arătate în expunerea acesteia, sentința atacată.

declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C.

proc. pen.

Criticile invocate sunt întemeiate.

Este stabilit cu certitudine în

cauză – inclusiv cu recunoașterea acestuia – că după amiaza zilei de 1 iunie

2008, în timp ce se juca cu alți copii în apropierea locurilor, minora M.R.F.

în vârstă de 11 ani a fost acostată de inculpat, verișorul său primar, care

după ce a aflat că părinții și bunicii sunt plecați din domiciliu i-a propus

să-l însoțească, pentru a sta de vorbă; inculpatul a intrat în curtea locuinței

minorei numai după ce s-a asigurat că nu este nimeni acasă, a pătruns apoi în

dormitorul părinților acesteia solicitându-i să se dezbrace și întrucât victima

a refuzat a prins-o de mâini și a imobilizat-o după care a trânti-o pe pat iar

în continuare profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra pentru

satisfacerea apetitului sexual, deși „minora a început să țipe și să plângă”

inculpatul „a introdus degetul în vaginul minorei iar aceasta a sângerat (.)

după acest lucru am hotărât să renunț, realizând fapta pe care am făcut-o”

(f.27 la cercetare judecătorească).

Activitatea materială a inculpatului

constând în imobilizarea victimei în vârstă numai de 11 ani și introducerea

unui deget în cavitatea vaginală reprezintă în fapt o infracțiune consumată de

viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. – iar nu doar o

tentativă la infracțiunea amintită – întrucât prin „act sexual, de orice

natură” în înțelesul dispozițiilor art. 197 alin. (1) C. pen. legiuitorul are

în vedere atât raportul sexual normal între două persoane de sex opus cât și

orice altă acțiune de satisfacere a nevoilor sexuale cu o altă persoană,

indiferent de sexul acesteia (prin alte acțiuni de satisfacere a nevoilor

sexuale din reglementarea actuală se înțeleg orice alte modalități prin care

subiectul activ își satisface impulsurile sexuale, excluzând însă perversiunile

sexuale incriminate distinct prin art. 201 C. pen.). În acest sens prin Decizia

nr. III din 23 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite

(publicată în M.Of. partea I nr. 867 din 27 septembrie 2005) dată în recurs în

interesul legii pentru aplicarea unitară a dispozițiilor art. 197 alin. (1) cu

referire la art. 198 și art. 201 C. pen. este stabilit cu caracter obligatoriu

că „prin act sexual de orice natură susceptibil a fi încadrat infracțiunea de

viol” prevăzută de art. 197 C. pen. se înțelege orice modalitate de obținere a

unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului

între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau

profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și exprima

voința”.

În ansamblul activității

infracționale anterior arătate, atitudinea ulterioară de recunoaștere și regret

a faptei manifestate de inculpat – după ce victima prin reprezentantul legal a

sesizat săvârșirea violului și a prezentat și probe materiale în acuzare – sunt

lipsite de relevanță atenuantă atribuită ca element de individualizare a

pedepsei de instanțele de fond și apel, aplicarea în cauză a dispozițiilor art.

74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 86 C. pen. fiind

nejustificată.

În consecință în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) rap. la art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen. se va admite recursul Parchetului casându-se decizia atacată și sentința

penală nr. 159 din 16 decembrie 2008 cu privire la greșita încadrare juridică a

faptei reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74

alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. precum și cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei, iar în rejudecare pe fond în limitele

anterior arătate, va fi înlăturată aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74 alin.

(1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 86

1

și urm. C. pen..

În baza art. 334 C. proc. pen. va fi

schimbată încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de viol

prevăzută de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. în

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. text

de lege în baza căruia va fi condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 10

ani închisoare – reprezentând minimul legal special prevăzut de lege – și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. pe durata de 4 ani (pedeapsă complementară).

Se va dispune executarea pedepsei

principale într-un loc de deținere potrivit art. 57 alin. c C. pen., pe

perioada respectivă fiindu-i interzisă inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

Se vor menține restul dispozițiilor

hotărârilor anterioare potrivit dispozițiilor art. 385

17

alin. (6) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului-inculpat, în

sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 171 din 16 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.M.

Casează decizia penală sus-menționată și

sentința penală nr. 159 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Olt, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei și greșita reținere a circumstanțelor

atenuante, prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) – art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., precum și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Înlătură dispozițiile prev. de art. 74 alin.

(1) lit. c) – art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 86

1

C. pen.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen., schimbă

încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de viol, prev. de

art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., în infracțiunea de

viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza a II-a C. pen., text de lege în

baza căruia condamnă pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe termen de 4 ani.

Face aplicarea disp. art. 71, art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6

octombrie 2009.