ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 448/2009

Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosar nr. 1937/85/2008,

s-a

dispus condamnarea, în baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (l) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) a inculpatului

S.N.

, la o pedeapsă de 4

ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin prezenta sentință, durata reținerii și arestării preventive începând cu 8 mai 2008.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată din oficiu de Ministerul Public în condițiile art. 7 C. proc. pen. și art. 45 C. proc. civ. și, în consecință:

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul S.N. să plătească părții vătămate minore Ș.E.V. asistată de S.V.,  suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenții civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului și acului aparținând inculpatului, înregistrate la poziția 27/2008 din registrul de corpuri delicte ale Tribunalului Sibiu.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească

în

favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1150 lei din care 200 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către tribunal că, în seara zilei de 20 aprilie 2008, inculpatul

a

încercat să întrețină relații sexuale cu nepoata sa minoră, Ș.E.V. (

în

vârstă de 12 ani), amenințând-

o

și folosind acte de violență împotriva acesteia.

În drept,

s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat.

La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., context în care

a

reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., respectiv, recunoașterea faptei și regretul manifestat față de comiterea ei, comportamentul bun în tot cursul procesului penal.

În ce privește soluționarea laturii civile

a

cauzei instanța de fond

a

avut în vedere dispozițiile art. 17 C. proc. pen.

Împotriva

acestei

sentințe penale a

formulat

apel în termen, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul redozării pedepsei aplicată, și coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de

executare

aceasta să fie suspendată, dând

o

mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, inculpatul nu posedă antecedente penale, a fost sincer,

a

recunoscut fapta pe care

a

săvârșit

-o

după ce

a

consumat

alcool,

iar victima

avea

începută viața

sexuală.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 32/ A din 24 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.N. împotriva sentinței penale nr. 157/2008 a Tribunalului Sibiu, reținând, în esență, că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată în raport cu criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata prevenției pentru acesta, la zi.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs inculpatul N.Ș.

Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză, pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă, în raport cu circumstanțele sale personale și cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile instanțelor de fond și apel, fiind legale și temeinice.

Pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv a declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului, în cauză a fost stabilită corect situația de fapt, care a fost încadrată corespunzător și în drept.

Astfel, fapta inculpatului Ș.N., care în seara zilei de 20 aprilie 2008, în jurul orei 22,00, aflându-se în apropierea Bisericii Ortodoxe din localitatea Românești, jud. Sibiu, a încercat, prin exercitarea de violențe fizice și psihice, să întrețină relații sexuale, cu nepoata sa, Ș.E.V., în vârstă de 12 ani, fiind surprins de mama acesteia, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

La individualizarea pedepsei, corect, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, natura infracțiunii, împrejurării comiterii și modul de acționare (care au fost redate anterior), urmările socialmente periculoase ale faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar, a fost sincer, recunoscând fapta comisă și se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Prima instanță a reținut circumstanțele pozitive personale ale inculpatului, ca circumstanțe atenuante, coborând pedeapsa aplicată acestuia, sub minimul special prevăzut de lege.

Înalta Curte apreciază că, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de urmările socialmente periculoase ale infracțiunii, nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Se constată că recurentul inculpat, profitând de vârsta victimei, care de altfel era și nepoata sa, a încercat, prin violențe și amenințări, să întrețină relații sexuale cu aceasta, acțiunea infracțională a inculpatului fiind oprită datorită intervenției mamei părții vătămate.

În procesul de individualizare a pedepsei nu trebuie minimalizate consecințele săvârșirii tentativei de viol asupra dezvoltării psiho - somatică a victimei, care, chiar, în condițiile în care aceasta începuse „viața” sexuală, poate suferi traume psihice.

În raport de circumstanțele reale și personale reținute, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzută de art. 52 C. pen.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpat.

Se va deduce din durata pedepsei aplicată inculpatului, durata prevenției la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.N. împotriva deciziei penale nr. 32/ A din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 8 mai 2008 la 10 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2009.