ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.10.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4108/2009

HOTĂRÂRE
07.10.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4108/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 1420 din 25 martie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a

constatat perimat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva sentinței nr.

4913 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în

contradictoriu cu intimata - pârâtă D.S. Craiova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de recurs a reținut că împotriva Sentinței nr. 4913 din 21 noiembrie 2007 a

Tribunalului Mehedinți a declarat recurs reclamantul P.I., criticând soluția

pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, iar că prin încheierea de

ședință din data de 27 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ, a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

La data de 2 martie 2009 cauza a fost repusă

pe rol, pentru a se verifica dacă operează perimarea ori se menține motivul

suspendării.

Instanța de recurs a apreciat fondată

excepția perimării, având în vedere că ultimul act de procedură a fost

îndeplinit la data de 27 februarie 2008, când cauza a fost suspendată în baza

art. 242 pct. 2 C. proc. civ. și că de la această dată dosarul a rămas în

nelucrare mai mult de un an din vina părților.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

P.I., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate,

invocând prevederea art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A apreciat recurentul - reclamant că în

cauză: nu a operat perimarea, întrucât lăsarea pricinii în nelucrare nu s-a

produs din culpa părților.

A mai susținut recurentul că nefiindu-i

comunicată încheierea de suspendare a cauzei și neavând cunoștință de măsurai

dispusă nu a avut posibilitatea de a acționa.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 377 alin.

(2) C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile: hotărârile date în primă

instanță, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile date în primă instanță,

care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în apel, nerecurate;

hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea nu s-a soluționat fondul

pricinii, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi

atacate cu recurs.

Hotărârea atacată în prezenta cauză este o

hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în recurs, așadar o hotărâre

irevocabilă, în conformitate cu prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ.

Din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc.

civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același

act normativ, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul

unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin

exercitare. Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri

este exclusă.

Or, recurentul P.I. a declarat un nou recurs

împotriva unei decizii prin care s-a constatat perimat un alt recurs promovat

de acesta, decizia criticată, prin prisma textelor de lege menționate, nefiind

susceptibilă de reformare pe această cale.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca

inadmisibil.

Respinge recursul declarat de P.I. împotriva

Deciziei nr. 1420 din 25 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7

octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4696/2010
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de recurs înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 7807/1/2008, reclamanta P.E. a solicitat desființarea încheierii de ședință din 12 septembrie 2007 date de Curtea de Apel
ÎCCJ 2009-10-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4109/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia Civilă nr. 141 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea d
ÎCCJ 2008-01-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5215/2010
li s-a comunicat această obligație la domiciliul lor este netemeinică în consecință după suspendarea soluționării contestației la data de 10 ianuarie 2008, cauza a rămas în nelucrare timp de un an din vina reclamanților. Împotriva acestei d
ÎCCJ 2007-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3275/2010
Asupra recursului civil de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 345/45/2007, P.I. a contestat decizia nr. 17 din 1 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, solicitând anularea acesteia, într
ÎCCJ 2010-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2010
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în data de 26 iunie 2009, sub nr. 5550/1/2009, M.N. și M.N.E. au formulat c
Sursă