ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2742/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Giurgiu, iar ulterior prin

declinare de competență pe rolul Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, reclamanta recurentă SC A.P.C. SRL a solicitat

instanței să dispună obligarea pârâtei SC B.T.T. SRL la

încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul spațiu

comercial aflat la adresa din Municipiul Giurgiu, în suprafața utilă

de 155 mp.

În susținerea acțiunii

reclamanta a arătat că, în cursul anului 2005 între aceasta și

pârâta a intervenit un contract de locațiune având ca obiect spațiul

comercial menționat, aflat în patrimoniul SC B.T.T. SRL și care

excede nevoilor acesteia potrivit obiectului său de activitate și

volumului de lucru aferent.

În temeiul art. 12 alin. (3) din

Legea nr. 346/2004 reclamanta recurenta a solicitat SC B.T.T. SRL să

procedeze la instrainarea către aceasta a activului spațiu comercial

referit.

Prin sentința comercială nr.

2560 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comerciala, instanța a respins acțiunea promovată de

recurenta reclamantă SC A.P.C. SRL, ca nefondată, reținând în

esență că în speță nu este îndeplinită

condiția privind existența unui activ disponibil utilizat de

reclamantă la data intrării în vigoare a legii, spațiul

comercial în cauza nefigurând pe lista activelor disponibile, în fapt fiind

utilizat/valorificat de către pârâtă prin închiriere, pentru

obținere de profit, în acord cu obiectul sau de activitate.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat apel reclamanta, apel

respins, ca nefondat, prin decizia comerciala nr. 452 din 4 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel, a reținut că, în cauză, nu

s-a făcut dovada caracterului de activ disponibil al spațiului

comercial în litigiu, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 13

alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării si

dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii.

În conformitate cu prevederile Legii

nr. 346/2004 încheierea unui contract de înstrainarea având ca obiect un activ

al unei societăți cu capital majoritar de stat este determinată

de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: între

părti să existe un contract de închiriere, de asociere în

participațiune, de locație de gestiune, contractul să aibă

ca obiect un activ disponibil, activul disponibil să fie utilizat de

întreprindere, întreprinderea utilizatoare să fie mică sau mijlocie,

în interesul legii.

Împotriva deciziei comerciale nr.

452 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, în cauză a declarat recurs, recurenta

reclamanta SC A.P.C. SRL.

Recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. -"hotărârea

pronunțată ... a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii".

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta a reiterat în esență apărările formulate în

fazele procesuale anterioare, insistând asupra întrunirii condițiilor prevăzute

de Legea nr 346/2004 cu privire la instrăinarea imobilului în litigiu,

prin interpretarea dispozițiilor legale incidente.

Intimata pârâtă a depus la

dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte analizând recursul prin

prisma criticilor formulate, urmează să îl respingă pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și

dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, pot face obiectul

obligației de a vinde exclusiv activele disponibile, utilizate de

întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere

încheiat cu regiile autonome, societățile/companiile naționale,

precum si societățile comerciale cu capital majoritar de stat

Totodată, potrivit art. 13 alin.

(2) din Legea nr. 346/2004 se consideră active disponibile, în

înțelesul legii, activele care îndeplinesc oricare dintre următoarele

condiții:

"a) nu sunt utilizate de

regiile autonome, societățile/companiile naționale sau de

societățile comerciale cu capital majoritar de stat care le

dețin pentru o perioadă de cel puțin 3 luni; se află în

conservare pentru o perioadă mai mare de un an; activele închise

operațional, numai în cazul prevăzut la art. 12 alin. (1) lit. e)".

În speță, imobilul în

privința căruia s-a solicitat înstrainarea este utilizat de pârâta SC

B.T.T. SRL conform obiectului de activitate "'închirierea și

subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate"- cod C.A.E.N.,

astfel cum este prevăzut în actul constitutiv, fiind de natură a

contribui, la maximizarea veniturilor societății, nefiind disponibil

în sensul Legii nr. 346/2004.

Noțiunea de utilizare a bunului

în accepțiunea legii, cuprinde inclusiv actele de administrare realizate

având ca obiect bunul aflat în patrimoniul societății, respectiv

contractele de locatiune.

Pârâta intimată SC B.T.T. SRL a

utilizat bunul imobil, spațiu comercial conform obiectului sau de

activitate, a dispus cu privire la acest bun, nu l-a lăsat în conservare,

ci îl folosește conform obiectului sau de activitate încasând venituri

(chirie), demersuri concretizate într-o activitate comercială

recunoscută de legislația în vigoare.

În ceea ce o privește pe

recurenta reclamantă SC A.P.C. SRL, acesteia i-a fost asigurat accesul la

activul în litigiu, în cursul anului 2005 fiind perfectat de către

părți un contract de locatiune având ca obiect imobilul spațiu

comercial menționat cu respectarea dispozițiilor art. 12 lit. a) din

Legea nr. 346/2004 conform cărora: "întreprinderile mici și

mijlocii au acces prioritar la închirierea, concesionarea sau leasingul

activelor disponibile ale regiilor autonome, societăților/companiilor

naționale și societăților comerciale cu capital majoritar

de stat, în condițiile art. 13, cu respectarea dispozițiilor legale

în vigoare".

Distinct de împrejurarea că

spațiul comercial ce face obiectul cauzei nu se afla pe lista activelor

disponibile, fiind valorificat de către pârâta, prin închiriere, pentru

obținere de profit, este de subliniat că dispozițiile legale

incidente, impun ca obligație pentru regiile autonome,

societățile/companiile naționale și societățile

comerciale cu capital majoritar, fie să asigure accesul prioritar la

închiriere, concesiune, leasing, fie la vânzarea spatiilor disponibile în

situațiile expres si limitativ determinate, susținerea recurentei

reclamante în sensul "obligației unice de vânzare a spațiului

neîncadrându-se în ipotezele textului de lege".

Pentru aceste considerente conform art.

312 și art. 274 C. proc. civ se va respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.P.C. SRL Giurgiu împotriva deciziei comerciale nr. 452 din 4

noiembrie 2009 a Curții de Apel Bucureșt, secția a V-a

comercială, ca nefondat, urmând a fi obligată recurenta

reclamantă la plata sumei de 2.380 lei cheltuieli de judecată

către intimata pârâtă SC B.T.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.P.C. SRL Giurgiu împotriva deciziei comerciale nr. 452 din 4

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta

reclamantă la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată

către intimata pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 septembrie 2010.