ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2869/2004

Asupra

recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 11 martie 1998 pe rolul Tribunalului Mureș,

reclamantul S.C. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al Comunei

Band și Comisia județeană Mureș pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe pârâți să-i lase

în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Comuna Band, înscris în CF

nr. 1440 Band, nr. top 937, 938.

Ulterior, reclamantul și-a precizat

acțiunea renunțând la judecată față de pârâta Comisia județeană de aplicare a

Legii nr. 112/1995 și solicitând introducerea în cauză a Inspectoratului Școlar

județean Mureș, care are în administrare imobilul în litigiu.

În motivarea acțiunii reclamantul

arată că este unicul succesor al proprietarului imobilului, S.D. și că în această

calitate este îndreptățit la măsurile reparatorii pentru imobilul care a fost

preluat abuziv de către stat.

Tribunalul Mureș prin sentința

civilă nr. 72 din 30 martie 2001, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată

și a obligat pe pârâți să-i lase reclamantului în liniștită posesie și deplină

proprietate imobilul.

S-a reținut de către instanța de

fond că autorul reclamantului era proprietarul tabular al imobilului înscris în

CF nr. 1440 nr. top 937 și 938 compus din construcții și terenul aferent de

2.435 mp și că în anul 1949 a fost preluat de fostul Sfat Popular al comunei

pentru că fusese abandonat de către autorul reclamantului.

S-a reținut de asemenea că în cartea

funciară nu s-a făcut transferul de proprietate către stat și ca atare Consiliul

local al comunei Band a fost un simplu detentor precar al imobilului și deci nu

avea nici o calitate legală pentru a transmite imobilul Liceului Band.

Instanța, în temeiul art. 480 C.

civ. a dispus retrocedarea imobilului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel numai pârâtul Consiliul local al Comunei Band invocând motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de apel Târgu Mureș prin

decizia civilă nr. 33 A din 3 aprilie 2003 a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că în mod

legal și temeinic instanța de fond a admis acțiunea reclamantului în temeiul

art. 480 C. civ. întrucât acesta a făcut dovada că autorul său este

proprietarul tabular al imobilului în litigiu; preluarea de către stat

făcându-se fără nici un titlu.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs ambii pârâți.

În recursul său Consiliul Local al

Comunei Band invocă motive de nelegalitate și netemeinicie.

Se susține că instanțele au apreciat

greșit că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu de către stat când în

realitate el a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951.

Se susține de asemenea că era

necesar să se efectueze o expertiză tehnică în cauză pentru a se constata că au

fost făcute trasformări structurale esențiale la imobil.

Recurentul mai susține că instanțele

nu au ținut seama de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 care prevăd că

imobilul era exceptat de la restituire întrucât este ocupat de o instituție

bugetară de învățământ.

Se critică și faptul că instanța nu

a manifestat rol activ în sensul să-l îndrume cu privire la drepturile și

obligațiile pe care le aveau în proces.

Cel de al doilea recurs a fost

declarat de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mureș care invocă

motivele prevăzute de art. 304 pct. 9, 10 și 11 C. proc. civ.

Se susține că instanțele nu au

aplicat prevederile art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu

modificările ulterioare, de asemenea, trebuie să se constate lipsa calității

procesual pasive a Inspectoratului școlar întrucât unitatea școlară avea

această calitate.

Se susține de asemenea că nu s-a

ținut cont de interesul învățământului și de legislația care-l ocrotește.

În ceea ce privește primul recurs

declarat de pârâtul Consiliul local al comunei Band urmează a constata că este

nefondat.

Astfel urmează a reține că

reclamantul, astfel cum corect a reținut instanțele de fond și apel, a făcut

dovada că este unicul moștenitor al proprietarului tabular S.D.

Este de asemenea de reținut că și în

prezent imobilul în litigiu figurează ca fiind proprietatea lui S.D.

Este de asemenea de necontestat

faptul că imobilul a fost preluat de către Consiliul Band fără nici un titlu.

Susținerea pârâtului-recurent că

imobilul a intrat în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 111/1951, ca

urmare a faptului că proprietarul său l-a părăsit, nu poate fi reținută pentru

următoarele considerente:

Trecerea imobilului în proprietatea

statului în baza prevederilor decretului mai înainte menționat se putea face

numai prin hotărâre judecătorească pronunțată de judecătoria (tribunal popular

– la aceea dată) al locului unde era situat imobilul, după ce se constată

îndeplinirea a trei condiții cumulative:

părăsit sau abandobat; 3. de la data părăsirii să fi trecut un an.

În cazul în speță nu s-a făcut

dovada existenței unei astfel de hotărâri și nici a unui alt mod de dobândire

de către stat a proprietății asupra imobilului.

Pe cale de consecință, Consiliul

local Band nu avea nici o calitate pentru a transmite proprietatea (pe care nu

o avea) asupra imobilului, Inspectoratului Școlar.

Este de reținut de asemenea că în

regim de carte funciară drepturile reale se sting, se transmit, se modifică

numai prin înscrierea în CF iar autorul reclamantului, deși a fost deposedat de

bun, nu și-a pierdut calitatea de proprietar, dreptul său de proprietate

nefiind desființat.

Susținerile recurentului cu privire

la faptul că imobilul a suferit o serie de trasnformări esențiale și că ar fi

fost necesar să fie efectuată în cauză o expertiză tehnică care să le constate,

constituie apărări care au fost formulate în recurs și nu pot fi avute în

vedere.

În acest sens prevederile art. 118

C. proc. civ. sunt deosebit de clare, arătând ce trebuie să solicite pârâtul

prin întâmpinare și care este sancțiunea nesolicitării acestora, respectiv

decădere din dreptul de a le mai solicita. În cazul în speță, oricum, aceste

probe nu se puteau solicita direct în recurs.

În ceea ce privește invocarea

prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, și aceasta este nefondată întrucât

prin alin. (4) al acestui articol se arată că el nu se aplică la imobilele

preluate fără titlu valabil, ca în cazul în speță.

De menționat că alin. (4) al

textului de lege mai înainte menționat era în vigoare la data formulării

acțiunii de către reclamant; el a fost modificat ulterior, dar modificarea nu

este incidentă în prezenta cauză.

Nici ultima susținere cu privire la

faptul că instanța nu ar fi îndemnat pe pârâtul recurent în baza rolului activ

(art. 129 C. proc. civ.) nu este fondată fără specificul activității pârâtului.

Referitor la recursul declarat de

către pârâtul Inspectoratul Școlar Mureș urmează a reține în primul rând că

acest pârât nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de către instanța

de fond, ci a declarat direct recurs.

Din coroborarea prevederilor art.

299 C. proc. civ. cu cele ale art. 377 C. proc. civ., rezultă că hotărârile

date în prima instanță și care nu au fost atacate cu apel, nu pot fi atacate cu

recurs.

În consecință recursul nu poate fi

exercitat, trecând peste apel omisso – medio și, ca atare, motivele invocate nu

pot fi analizate, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale sale.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate, cu ocazia analizării celor două recursuri acestea urmează

a fi respinse.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Școlar Județean Mureș

și de Consiliul local al comunei Band împotriva deciziei nr. 33/A din 3 aprilie

2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie

2004.