ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2033/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 ianuarie 2003, reclamantul F.I. a solicitat anularea Anexei nr. 76, pozițiile 78 - 95 și 97 - 99 din H.G. nr. 946/2002, plus cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este succesorul proprietarilor bunurilor din actul contestat, „Băile Sărate” Sângiorgiu de Mureș, conform certificatului de moștenitor nr. 11 din 11 iunie 2001; că aceste imobile au fost trecute în hotărârea de guvern contestată, ca urmare a includerii lor în mod greșit, în actele întocmite de Consiliul Local al comunei Sângiorgiu de Mureș și de Consiliul Județean Mureș, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 213/1998.

Prin sentința civilă nr. 543/2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată. Instanța a considerat că acțiunea ar fi inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra respectivelor bunuri din domeniul public al comunei Sângiorgiu de Mureș, acesta invocând doar lezarea unui drept virtual și eventual de proprietate, pe care l-ar putea dobândi ulterior parcurgerii procedurilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 10/2001.

În ce privește fondul cauzei, curtea de apel a reținut că prezentul litigiu ar excede dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 213/1998, care reglementează competența instanței în materia actelor de inventariere a domeniului public; că în ce privește valabilitatea titlului de proprietate a statului asupra acestor bunuri, în comparație cu cel al reclamantului, competența de cenzurare ar aparține instanței de drept comun conform art. 6 din Legea nr. 213/1998; că pârâții: Guvernul României, Consiliul Județean Mureș și Consiliul Local comunal Sângiorgiu de Mureș au respectat procedura de inventariere a bunurilor conform H.G. nr. 548/1999 și H.G. nr. 555/2001, Prefectura județului Mureș nu are calitate procesuală pasivă, iar cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de inițiatorul hotărârii de guvern contestate, Ministerul Administrației Publice și Internelor, este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a făcut în mod detaliat istoricul proprietății bunurilor trecute în actul contestat, așa cum a procedat și în fața instanței de fond, recurentul susținând că acestea au aparținut defunctei F.V., al cărei succesor este petentul, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 11/2001; că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 112/1995, Legii nr. 10/2001 și că reclamantul a formulat cerere de retrocedare, dosar nr. 9502/1998, al Judecătoriei Târgu Mureș și dosar nr. 9040/2001, al Tribunalului Mureș, judecata fiind suspendată în ambele dosare, până la soluționarea prezentului dosar.

Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente. Instanța a reținut în mod greșit că acțiunea este inadmisibilă, cu motivarea că reclamantul nu a dovedit că are drept de proprietate care i-a fost vătămat prin actul contestat. Inexistența dreptului vătămat conduce la respingerea acțiunii, ca nefondată (și nu ca inadmisibilă), având în vedere că instanța face verificări de fond în ce privește dreptul de proprietate invocat, ca fiind încălcat. Curtea de apel a analizat superficial acest aspect și pe calea unei analize lacunare a dreptului invocat a respins acțiunea în mod greșit, considerând-o inadmisibilă.

Instanța nu a avut în vedere și nu s-a pronunțat asupra cererilor și probelor referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor, astfel cum s-a susținut în acțiune. Din probele dosarului rezultă că recurentul are pe rolul altor instanțe (dosar nr. 9502/1998 al Judecătoriei Târgu Mureș și dosar nr. 9040/2001, al Tribunalului Mureș), cauze prin care tinde să dovedească dreptul de proprietate al defunctei F.V. al cărei moștenitor este, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 11/2001. Judecata în acele cauze a fost suspendată în mod eronat, până la soluționarea prezentului dosar, întrucât în acele cauze trebuie să se stabilească irevocabil, dacă recurentului-reclamant i s-a transmis sau nu prin succesiune, dreptul de proprietate asupra bunurilor menționate în hotărârea de guvern contestată.

Numai prin stabilirea acestei situații se poate concluziona în acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, că petentului i s-a încălcat sau nu, un drept prevăzut de lege. Drept urmare, judecata trebuia suspendată în această cauză, până la soluționarea celorlalte dosare în care se discută dreptul de proprietate invocat. În ce privește respingerea, ca nefondată, a acțiunii de către curtea de apel, se constată că soluția este, de asemenea, greșită. În măsura în care o acțiune se constată că este inadmisibilă, ea nu mai poate fi analizată pe fondul său, întrucât instanța nu poate păși la cercetarea în fond a pricinii pe care nu o primește, ca fiind inadmisibilă. Însă, așa cum s-a precizat mai sus, situația reținută de instanță în mod greșit, ca excepție de inadmisibilitate a acțiunii), reprezintă un aspect al fondului cauzei.

Verificând considerentele pentru care instanța fondului a apreciat acțiunea, ca fiind neîntemeiată, Curtea constată că soluția este greșită. Reținând, în esență, că instanța de contencios nu are competența de a soluționa cererea de față, deoarece excede dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 213/1998 și că analiza titlurilor părților cade în competența instanței de drept comun, conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, curtea de apel, în realitate, nu a analizat fondul cauzei, pronunțarea cu această motivare fiind făcută prin admiterea implicită a unei excepții de necompetență materială. Soluția este greșită. Hotărârea de guvern are natura unui act administrativ de autoritate adoptat după însușirea listelor de inventar privind bunurile domeniale întocmite de către consiliile locale și județean, prin hotărâri, în condițiile Legii nr. 213/1998.

Aceste hotărâri ale autorităților deliberative ale administrației publice locale pregătesc adoptarea actului final - hotărâre de guvern, ale cărui efecte juridice vizează însuși caracterul bunurilor enumerate în anexe, adică apartenența lor la proprietatea publică a comunei, orașului sau județului, după caz. Or, cea care vatămă în mod direct dreptul de proprietate al persoanei (în măsura în care petentul face dovada existenței dreptului subiectiv), este actul final al Guvernului, care consfințește un anume regim juridic al bunurilor respective. Ca urmare, acțiunea reclamantului-recurent poate fi primită și analizată în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, neavând incidență în cauză dispozițiile art. 23 și 6 din Legea nr. 213/1998.

Ca urmare a celor mai sus reținute, Curtea apreciază că recursul este fondat. Sentința urmează a fi casată și cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe. În măsura în care cauzele privind stabilirea dreptului subiectiv al petentului (dosarele nr. 9502/1998 al Judecătoriei Târgu Mureș și nr. 9040/2001 al Tribunalului Mureș) nu au fost soluționate irevocabil, instanța de rejudecare va suspenda judecata prezentei cauze, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea proceselor sus-menționate sau până la stabilirea dreptului subiectiv eventual într-o altă cauză. Dacă dreptul subiectiv al recurentului, pretins vătămat, nu poate fi stabilit în acele dosare din diverse cauze (perimare ș.a.), instanța de fond va verifica și se va pronunța asupra acestui drept, pe baza probelor administrate în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.I. împotriva sentinței civile nr. 543 din 24 noiembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.