ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2033/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 20 ianuarie 2003, reclamantul F.I. a solicitat anularea Anexei nr. 76,

pozițiile 78 - 95 și 97 - 99 din H.G. nr. 946/2002, plus cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamantul este succesorul proprietarilor bunurilor din actul

contestat, „Băile Sărate” Sângiorgiu de Mureș, conform certificatului de

moștenitor nr. 11 din 11 iunie 2001; că aceste imobile au fost trecute în

hotărârea de guvern contestată, ca urmare a includerii lor în mod greșit, în

actele întocmite de Consiliul Local al comunei Sângiorgiu de Mureș și de

Consiliul Județean Mureș, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 213/1998.

Prin sentința civilă nr. 543/2003,

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost respinsă în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca

nefondată.

Instanța a considerat că

acțiunea ar fi inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că este

titularul dreptului de proprietate asupra respectivelor bunuri din domeniul

public al comunei Sângiorgiu de Mureș, acesta invocând doar lezarea unui drept

virtual și eventual de proprietate, pe care l-ar putea dobândi ulterior

parcurgerii procedurilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 10/2001.

În ce privește fondul

cauzei, curtea de apel a reținut că prezentul litigiu ar excede dispozițiilor art.

23 din Legea nr. 213/1998, care reglementează competența instanței în materia

actelor de inventariere a domeniului public; că în ce privește valabilitatea

titlului de proprietate a statului asupra acestor bunuri, în comparație cu cel

al reclamantului, competența de cenzurare ar aparține instanței de drept comun

conform art. 6 din Legea nr. 213/1998; că pârâții: Guvernul României, Consiliul

Județean Mureș și Consiliul Local comunal Sângiorgiu de Mureș au respectat

procedura de inventariere a bunurilor conform H.G. nr. 548/1999 și H.G. nr. 555/2001,

Prefectura județului Mureș nu are calitate procesuală pasivă, iar cererea de

intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de inițiatorul

hotărârii de guvern contestate, Ministerul Administrației Publice și Internelor,

este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a

făcut în mod detaliat istoricul proprietății bunurilor trecute în actul

contestat, așa cum a procedat și în fața instanței de fond, recurentul

susținând că acestea au aparținut defunctei F.V., al cărei succesor este

petentul, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 11/2001; că au

fost încălcate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 112/1995, Legii nr. 10/2001

și că reclamantul a formulat cerere de retrocedare, dosar nr. 9502/1998, al

Judecătoriei Târgu Mureș și dosar nr. 9040/2001, al Tribunalului Mureș,

judecata fiind suspendată în ambele dosare, până la soluționarea prezentului

dosar.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Instanța a reținut în mod

greșit că acțiunea este inadmisibilă, cu motivarea că reclamantul nu a dovedit

că are drept de proprietate care i-a fost vătămat prin actul contestat.

Inexistența dreptului

vătămat conduce la respingerea acțiunii, ca nefondată (și nu ca inadmisibilă),

având în vedere că instanța face verificări de fond în ce privește dreptul de

proprietate invocat, ca fiind încălcat. Curtea de apel a analizat superficial

acest aspect și pe calea unei analize lacunare a dreptului invocat a respins

acțiunea în mod greșit, considerând-o inadmisibilă. Instanța nu a avut în

vedere și nu s-a pronunțat asupra cererilor și probelor referitoare la dreptul

de proprietate asupra bunurilor, astfel cum s-a susținut în acțiune.

Din probele dosarului

rezultă că recurentul are pe rolul altor instanțe (dosar nr. 9502/1998 al

Judecătoriei Târgu Mureș și dosar nr. 9040/2001, al Tribunalului Mureș), cauze

prin care tinde să dovedească dreptul de proprietate al defunctei F.V. al cărei

moștenitor este, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 11/2001.

Judecata în acele cauze a

fost suspendată în mod eronat, până la soluționarea prezentului dosar, întrucât

în acele cauze trebuie să se stabilească irevocabil, dacă recurentului-reclamant

i s-a transmis sau nu prin succesiune, dreptul de proprietate asupra bunurilor

menționate în hotărârea de guvern contestată. Numai prin stabilirea acestei

situații se poate concluziona în acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 29/1990, că petentului i s-a încălcat sau nu, un drept prevăzut de

lege.

Drept urmare, judecata

trebuia suspendată în această cauză, până la soluționarea celorlalte dosare în

care se discută dreptul de proprietate invocat.

În ce privește respingerea,

ca nefondată, a acțiunii de către curtea de apel, se constată că soluția este,

de asemenea, greșită.

În măsura în care o acțiune

se constată că este inadmisibilă, ea nu mai poate fi analizată pe fondul său,

întrucât instanța nu poate păși la cercetarea în fond a pricinii pe care nu o

primește, ca fiind inadmisibilă.

Însă, așa cum s-a precizat

mai sus, situația reținută de instanță în mod greșit, ca excepție de

inadmisibilitate a acțiunii), reprezintă un aspect al fondului cauzei.

Verificând considerentele

pentru care instanța fondului a apreciat acțiunea, ca fiind neîntemeiată,

Curtea constată că soluția este greșită.

Reținând, în esență, că

instanța de contencios nu are competența de a soluționa cererea de față,

deoarece excede dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 213/1998 și că analiza

titlurilor părților cade în competența instanței de drept comun, conform art. 6

din Legea nr. 213/1998, curtea de apel, în realitate, nu a analizat fondul

cauzei, pronunțarea cu această motivare fiind făcută prin admiterea implicită a

unei excepții de necompetență materială.

Soluția este greșită. Hotărârea

de guvern are natura unui act administrativ de autoritate adoptat după

însușirea listelor de inventar privind bunurile domeniale întocmite de către consiliile

locale și județean, prin hotărâri, în condițiile Legii nr. 213/1998.

Aceste hotărâri ale

autorităților deliberative ale administrației publice locale pregătesc

adoptarea actului final - hotărâre de guvern, ale cărui efecte juridice vizează

însuși caracterul bunurilor enumerate în anexe, adică apartenența lor la

proprietatea publică a comunei, orașului sau județului, după caz.

Or, cea care vatămă în mod

direct dreptul de proprietate al persoanei (în măsura în care petentul face

dovada existenței dreptului subiectiv), este actul final al Guvernului, care

consfințește un anume regim juridic al bunurilor respective.

Ca urmare, acțiunea

reclamantului-recurent poate fi primită și analizată în temeiul art. 1 din

Legea nr. 29/1990, neavând incidență în cauză dispozițiile art. 23 și 6 din

Legea nr. 213/1998.

Ca urmare a celor mai sus

reținute, Curtea apreciază că recursul este fondat. Sentința urmează a fi

casată și cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe. În măsura

în care cauzele privind stabilirea dreptului subiectiv al petentului (dosarele nr.

9502/1998 al Judecătoriei Târgu Mureș și nr. 9040/2001 al Tribunalului Mureș)

nu au fost soluționate irevocabil, instanța de rejudecare va suspenda judecata

prezentei cauze, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea

proceselor sus-menționate sau până la stabilirea dreptului subiectiv eventual

într-o altă cauză. Dacă dreptul subiectiv al recurentului, pretins vătămat, nu

poate fi stabilit în acele dosare din diverse cauze (perimare ș.a.), instanța de

fond va verifica și se va pronunța asupra acestui drept, pe baza probelor

administrate în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

F.I. împotriva sentinței civile nr. 543 din 24 noiembrie 2003, a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2005.