ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2864/2004

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanții au chemat în judecată pe pârâții

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Ministerul Public – Parchetul de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție și Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării,

Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, solicitând

instanței obligarea pârâților de a le restitui sumele de bani încasate prin

reținerea cotei de 7% din salariu lunar, cu titlu de contribuție la fondul de

asigurări sociale de sănătate, pentru perioada ultimelor trei ani, anterioară

introducerii acțiunii și sistarea reținerii acestei contribuții în viitor.

După un prim ciclu procesual, Tribunalul Vâlcea

prin sentința civilă nr. 136 din 18 martie 2003 a admis în parte acțiunea și pe

cale de consecință: pârâții au fost obligați să plătească reclamanților sumele

de bani reținute cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate pe

perioada: 1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 1999 actualizate până la 31 ianuarie

2003, cele reținute pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 martie 2001

actualizate până la 31 octombrie 2002, precum și cuantumul rezultat din

reactualizarea până în momentul plății efective; s-a respins acțiunea

reclamanților față de Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii

Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești; s-a respins cererea

de chemare în garanție formulată de această pârâtă împotriva Casei O.P.S.N.A.J.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanții au beneficiat, conform Legii nr. 92/1992, modificată

prin Legea nr. 142/1997 și O.G. nr. 179/1999 de asistență medicală gratuită

până la 30 martie 2001, dată când prin Legea nr. 118/2001 s-a reglementat

obligația de plată a contribuției la asigurările sociale de sănătate a

magistraților.

S-a mai reținut că de vreme ce reclamanții nu au

avut raporturi juridice cu pârâta Casa O.P.S.N.A.J. – înființată prin O.G. nr.

56/1998, aceasta nu are calitate procesuală pasivă și pe cale de consecință

acțiunea a fost respinsă față de această pârâtă.

Prin decizia civilă nr. 330 din 30 iunie 2003,

Curtea de Apel Pitești cu opinie majoritară, a admis recursul Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă; a modificat sentința atacată în sensul admiterii acțiunii

și față de Casa de asigurări O.P.S.N.A.J., precum și a cererii de chemare în

garanție formulată de aceasta împotriva Casei de Asigurări de Sănătate,

obligându-le și pe acestea la restituirea sumelor ilegal încasate.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în

anulare împotriva sentinței civile nr. 136 din 18 martie 2003 a Tribunalului

Vâlcea și deciziei nr. 330 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești,

considerând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Că, în

conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistrații

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze iar în

condițiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr. 409/1998

precum și Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că

acordarea gratuităților se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.

Se mai susține în recursul în anulare că

printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative menținute, în

ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de

specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că

li se fac rețineri în contul contribuției de asigurări de sănătate.

De asemenea, se mai susține și faptul că, Legea

nr. 145/1997, prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români

cu domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizi care au reședința

în România, precum și obligația acestora de a plăti contribuția lunară; cei

exceptați de la plata contribuției fiind nominalizați în mod expres în mai

multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează

magistrații și personalul auxiliar de specialitate; că, prin tăcerea

legiuitorului care nu a prevăzut în categoriile exceptate și pe magistrați, se

deduce faptul că aceștia nu sunt scutiți de plata contribuției pentru fondul de

asigurări de sănătate.

Prin urmare se concluzionează că prin hotărârile

criticate instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele normative în

vigoare când au apreciat că magistrații nu trebuie să plătească contribuția

lunară, iar această încălcare esențială a legii a determinat o soluție greșită

a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este fondat.

Este de reținut că, atât în considerentele

hotărârilor criticate cât și în motivele formulate în recursul în anulare, sunt

invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor fiind total diferită.

Printr-o interpretare sistematică a tuturor

dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate, urmează a

reține următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 99 și art.

141 din Legea nr. 92/1992 republicată în 1997, magistrații și personalul

auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală,

medicamente și proteze. Condițiile de acordare a acestora se stabilesc însă

prin hotărâre a guvernului, conform art. 99 alin. (2).

În acest sens, Guvernul a emis la data de 20

iulie 1998, Hotărârea nr. 409 care, în art.1, arată fără echivoc că de aceste

gratuități se beneficiază în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate

nr. 145/1997 - intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 – același lucru este

prevăzut și în Normele comune nr. 3181/F.B. – 64 – 807/C din 26 mai 1999 emise

de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, pentru aplicarea H.G. nr. 409/1998.

În consecință, trebuie avute în vedere aceste

acte normative care arată fără echivoc că beneficiul gratuităților prevăzute de

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condițiile Legii nr.

145/1997 care în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți

cetățenii români cu domiciliul în țară, iar în alineatul al doilea arată în mod

imperativ că „magistrații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările

sociale de sănătate.

În art. 6 și art. 55 din aceeași lege sunt

arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata

contribuției și cele care sunt scutite de această plată.

Cu alte cuvinte, din interpretarea acestor

prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este

voința sa în sensul că beneficiarul gratuităților pentru magistrați și

personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile Legii nr.

145/1997”.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asigurați fără

plata contribuției, sau să fie scutiți de plata acesteia nu ar fi făcut

trimitere la sintagma „în condițiile Legii nr. 145/1997” și ar fi menționat-o

expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această

lege.

Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în

categoria exceptaților au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu

pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.

Prin urmare, instanțele care au reținut în

hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în condițiile Legii

nr. 145/1997 a fost necesară pentru a atesta existența și raportul între Legea

specială nr. 92/1992 și Legea generală nr. 145/1997, au interpretat și aplicat

greșit actele normative mai înainte menționate, încălcând esențial legea, ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Distinct de cele mai înainte arătate, urmează a

se reține că anterior soluționării irevocabile a cauzei, prin Legea nr. 118 din

30 martie 2001 pentru aplicarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind

modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1), art. 99 are următorul

cuprins „magistrații în activitate sau pensionarii – precum și soțul sau soția

și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de

asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării

dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de

sănătate”, ceea ce demonstrează în plus că voința legiuitorului a fost constantă

în sensul că gratuitățile să se acorde cu condiția plății contribuției lunare

pentru asigurări sociale de sănătate.

Pentru toate aceste considerente, văzând și

dispozițiile art. 314 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 136 din 18 martie 2003 a

Tribunalului Vâlcea și a deciziei nr. 330 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel

Pitești. Se vor casa hotărârile atacate și pe fond se va respinge ca nefondată

acțiunea reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 136 din 18 martie 2003 a Tribunalului Vâlcea și

deciziei civile nr. 330 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, pe care le

casează și, în fond, respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2004.