ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8/2010

Asupra recursului civil de

față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a IV-a civilă, a admis în parte cererea precizată formulată de contestatorii

A.Gh.S., H.G., I.Gh.E.O., în contradictoriu cu intimatul M. București, prin

P.G. și pe cale de consecință: a dispus restituirea în natură către reclamanți

a următoarelor spații din imobilul situat în București, str. Intrarea

Zamfirescu; apartamentul nr. 2 situat la etajul 1, identificat conform fișelor

suprafețelor locative anexe contractelor de închiriere nr. 23005/1999 și nr.

22084/1999, compus din cameră în suprafață de 13,20 m.p., hol în suprafață de 5,01 m.p., oficiu în suprafață de 6,00 m.p., bucătărie în suprafață de 8,82 m.p., vestibul în suprafață de 5,10 m.p. și garaj identificat conform fișei de calcul a chiriei anexa contractului de închiriere nr.

25292/2004 în suprafață de 22,00 m.p.; a respins restul pretențiilor ca

nefondate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, reclamanții-contestatori au calitate de persoane

îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, s-a dispus

restituirea în natură către reclamanți a spațiilor din imobilul situat în

București, astfel cum au fost precizate mai sus.

Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, a respins apelul formulat de pârâtul M. București, prin

P.G., împotriva sentinței civile nr. 1698 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IV-a civilă; a admis apelul formulat de

reclamanții A.Gh.S. și I.E.Gh.E.O., împotriva aceleiași sentințe pe care a

desființat-o și a trimis cauza spre rejudecarea fondului la aceeași instanță.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că instanța de fond în mod greșit s-a limitat la

susținerile apărătorilor contestatorilor, în sensul că admiterea unei expertize

tehnice nu este utilă in cauză, și a omis să pună în discuția părților

clarificarea situației actuale a terenului liber de construcții, respectiv a

cotei-părți din spațiile comune ale imobilului, precum și a terenului de sub

construcție.

S-a mai reținut, de

asemenea, faptul că instanța de fond a respins, în mod greșit acordarea de

despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate unor terțe persoane, pentru

considerentul că se prevede o procedură distinctă reglementată de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

Împotriva deciziei civile

mai sus menționată au declarat recurs reclamanții: A.Gh.S. și I.E.Gh.E.O.

Reclamantele critică decizia

atacată ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9, 7 C. proc.

civ., pentru următoarele considerente:

- Contrar celor reținute de

instanța de apel, dispozițiile art. 297 C. proc. civ., nu sunt incidente în

speță, iar hotărârea instanței de apel este nelegală.

- Apelul fiind devolutiv,

instanța de apel, evocând fondul, putea încuviința refacerea sau completarea

probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea altor probe,

dacă le consideră necesare.

- Deși situația reținută de

instanța de apel justifică schimbarea în parte a sentinței civile apelate și

admiterea pretențiilor reclamantelor, totuși o asemenea soluție este nelegală,

fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 286 și

art. 297 C. proc. civ.

- Decizia recurată nu

conține motivele ce au stat la baza desființării în tot a sentinței instanței

de fond, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente.

Instanța de fond, respectiv

Tribunalul București, a respins cererea de restituire în natură formulată de

reclamanți, cu privire la terenul liber de construcții: curte în suprafață de 206,01 m.p. și a unei cote indivize de 45,57 % din spațiile comune, ale imobilului în litigiu, precum

și din terenul de sub construcție reprezentând 64,95 m.p. în indiviziune cu

ceilalți coproprietari, cu precizarea că pentru identificarea corectă și

actuală a terenului liber de construcții era necesară administrarea probei cu

expertiza tehnică, probă la care reclamanții au renunțat.

De asemenea, instanța de

fond în mod greșit s-a limitat a lua act doar de susținerile reclamanților în

sensul că administrarea probei cu expertiză tehnică nu este utilă cauzei, fără

a pune în dezbaterea părților clarificarea situației prezente a terenului liber

de construcții, precum și a cotei-părți din spațiile comune ale imobilului

litigios și a terenului de sub construcție.

Cu privire la capătul de

cerere referitor la obligarea pârâtului M. București de a emite dispoziție

pentru acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate unor terțe

persoane, instanța de fond a respins în mod greșit această solicitare pe

considerentul că se prevede o procedură distinctă, reglementată de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

Apelul fiind devolutiv în

condițiile art. 295 C. proc. civ., părțile pot produce în a această fază probe

pe care le-au socotit inutile sau intempestive la prima instanță.

Mai mult, în condițiile

deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite și în virtutea dreptului

său la plenitudine de jurisdicție ce i-a fost acordată de lege, instanța de

apel putea analiza pe fondul cauzei greșelile instanței de fond.

Procedând altfel decât în

sensul celor menționate mai sus, instanța de apel a pronunțat o decizie

netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.

Prin urmare, se va admite recursul

declarat de reclamante împotriva deciziei civile nr. 314 din 25 mai 2004 a Curții de Apel București, se va desființa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București.

Instanța de recurs nu poate

însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C.

proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost

stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va

judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a

cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții A.Gh.S. și I.E.Gh.E.O. împotriva deciziei nr. 349 din 25 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2010.