ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2818/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la

dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1428 din 9

decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost admisă acțiunea

reclamanților I.N. și N.I. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului

Bârlad și intervenientul forțat M.Ș.; a fost modificată dispoziția nr. 265 din

19 aprilie 2002 emisă de pârât în sensul restituirii în natură către reclamanți

a terenului în suprafață de 53 mp, situat în Bârlad, la nr. 19 și la nr. 3.

Instanța a reținut că terenul în

litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare, de 526 mp, preluată abuziv de

către stat în anul 1975 și este actualmente ocupată fără drept de

intervenientul forțat, astfel încât cererea de restituire în natură este

justificată.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri pârâtul și numitul M.Ș.

Pârâtul a susținut, pe fondul

cauzei, că reclamanții nu pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001 deoarece nu au fost niciodată proprietarii terenului în

litigiu.

Numitul M.Ș. a arătat că nu are

calitate procesuală pasivă, proprietarii terenului fiind părinții săi.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 22 din 26 martie 2003, a admis apelul formulat de pârât și a

schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților, fiind astfel

menținută dispoziția nr. 265 din 19 aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului

Bârlad.

Instanța de apel a reținut în esență

că nici unul dintre reclamanți nu face parte din categoria persoanelor

îndreptățite a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, deoarece nu au fost

proprietari ai terenului în litigiu în momentul preluării de către stat ci au

obținut ulterior un drept de folosință asupra unor suprafețe.

Astfel, reclamantul I.N. a dobândit

împreună cu soția sa, la 2 septembrie 1975, dreptul de proprietate asupra unei

case de locuit situată la nr. 19, iar în baza deciziei nr. 107/1975 a fostului

Consiliu Popular al municipiului Bârlad, ca efect al cumpărării construcției, i

s-a atribuit în folosință, pe durata existenței acesteia, suprafața de 78 mp

teren.

În ceea ce-l privește pe reclamantul

N.I., acestuia i s-a atribuit, prin decizia nr. 146 din 1 august 1977 a

fostului Consiliu Popular al municipiului Bârlad, în folosință, suprafața de

100 mp teren, pe care ulterior și-a edificat o casă de locuit.

Prin aceeași decizie a fost respins

apelul formulat de M.Ș. împotriva sentinței ca fiind făcut de o persoană fără

calitate procesuală; s-a reținut că apelantul este fiul celui chemat în

judecată, astfel încât nu poate exercita calea de atac în numele tatălui său.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs nemotivat în drept reclamanții, susținând în esență că instanța

de apel a interpretat greșit probatoriile cu înscrisuri administrate, din care

rezultă că sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001.

În consecință, Curtea va analiza

recursul prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Intervenientul M.Ș.(Ș.) și fiul său,

apelantul M.Ș., au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Examinându-se actele și lucrările

dosarului se reține că decizia Curții de Apel Iași este legală și temeinică sub

toate aspectele.

Terenul de 53 mp face parte dintr-o

suprafață mai mare, de 526 mp, care a aparținut, împreună cu construcția aflată

pe el, numitei N.C.

Când în anul 1975 aceasta a vândut

imobilul, terenul a trecut în proprietatea statului conform prevederilor art.

30 din Legea nr. 58/1974. Ulterior reclamanților li s-au atribuit în folosință

porțiuni din acest teren, astfel încât în mod corect instanța de apel a reținut

că aceștia nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri

reparatorii, astfel cum ea este definită prin art. 3 alin. (1) pct. a din Legea

nr. 10/2001.

Așa fiind, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul reclamanților I.N .și N.I. împotriva

deciziei civile nr. 22 din 26 martie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2004.