ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2818/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1428 din 9 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost admisă acțiunea reclamanților I.N. și N.I. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Bârlad și intervenientul forțat M.Ș.; a fost modificată dispoziția nr. 265 din 19 aprilie 2002 emisă de pârât în sensul restituirii în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 53 mp, situat în Bârlad, la nr. 19 și la nr. 3. Instanța a reținut că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare, de 526 mp, preluată abuziv de către stat în anul 1975 și este actualmente ocupată fără drept de intervenientul forțat, astfel încât cererea de restituire în natură este justificată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri pârâtul și numitul M.Ș. Pârâtul a susținut, pe fondul cauzei, că reclamanții nu pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 deoarece nu au fost niciodată proprietarii terenului în litigiu. Numitul M.Ș. a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, proprietarii terenului fiind părinții săi. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 22 din 26 martie 2003, a admis apelul formulat de pârât și a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților, fiind astfel menținută dispoziția nr. 265 din 19 aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului Bârlad. Instanța de apel a reținut în esență că nici unul dintre reclamanți nu face parte din categoria persoanelor îndreptățite a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, deoarece nu au fost proprietari ai terenului în litigiu în momentul preluării de către stat ci au obținut ulterior un drept de folosință asupra unor suprafețe.

Astfel, reclamantul I.N. a dobândit împreună cu soția sa, la 2 septembrie 1975, dreptul de proprietate asupra unei case de locuit situată la nr. 19, iar în baza deciziei nr. 107/1975 a fostului Consiliu Popular al municipiului Bârlad, ca efect al cumpărării construcției, i s-a atribuit în folosință, pe durata existenței acesteia, suprafața de 78 mp teren. În ceea ce-l privește pe reclamantul N.I., acestuia i s-a atribuit, prin decizia nr. 146 din 1 august 1977 a fostului Consiliu Popular al municipiului Bârlad, în folosință, suprafața de 100 mp teren, pe care ulterior și-a edificat o casă de locuit. Prin aceeași decizie a fost respins apelul formulat de M.Ș. împotriva sentinței ca fiind făcut de o persoană fără calitate procesuală; s-a reținut că apelantul este fiul celui chemat în judecată, astfel încât nu poate exercita calea de atac în numele tatălui său.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs nemotivat în drept reclamanții, susținând în esență că instanța de apel a interpretat greșit probatoriile cu înscrisuri administrate, din care rezultă că sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. În consecință, Curtea va analiza recursul prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Intervenientul M.Ș.(Ș.) și fiul său, apelantul M.Ș., au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinându-se actele și lucrările dosarului se reține că decizia Curții de Apel Iași este legală și temeinică sub toate aspectele. Terenul de 53 mp face parte dintr-o suprafață mai mare, de 526 mp, care a aparținut, împreună cu construcția aflată pe el, numitei N.C.

Când în anul 1975 aceasta a vândut imobilul, terenul a trecut în proprietatea statului conform prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974. Ulterior reclamanților li s-au atribuit în folosință porțiuni din acest teren, astfel încât în mod corect instanța de apel a reținut că aceștia nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, astfel cum ea este definită prin art. 3 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001. Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul reclamanților I.N .și N.I. împotriva deciziei civile nr. 22 din 26 martie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2004.