ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 104/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 1155 din

21 octombrie 2002, a respins contestația formulată de F.I. și F.V. împotriva

dispoziției nr. 650 din 6 august 2001 a Primarului Municipiului Bârlad, dată în

aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 215/2001, prin care

s-a propus completarea în echivalent a despăgubirii acordate contestatorilor

pentru imobilul construit situat în Bârlad, demolat în baza Decretului de

expropriere nr. 101/1987 și s-a respins cererea persoanelor îndreptățite

privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 458

mp teren aferent locuinței demolate, care a făcut obiectul Legii nr. 18/1991

privind fondul funciar.

Sentința primei instanțe a fost

menținută de Curtea de Apel Iași care, prin decizia civilă nr. 3 din 14

ianuarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatori.

Pentru a hotărî astfel, instanțele

au avut în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

referitoare la modalitatea de despăgubire a persoanei îndreptățite al cărei imobil

cu destinație de locuință nu poate fi restituit în natură (în speță aceasta

fiind demolată) și dispozițiile art. 8 alin. (1) privind neincidența aceleiași

legi în cazul terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 (în speță contestatorii fiind

puși în posesia unei suprafețe de 408 mp + 90 mp teren atribuită, prin

compensare, pe un alt amplasament.

Împotriva deciziei instanței de apel

contestatorii au declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 1, 2, 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora

reiterează susținerile formulate în apel vizând, pe de o parte, compunerea

nelegală a completului de judecată în fața instanței de fond, și neparticiparea

procurorului la dezbateri, iar pe de altă parte, nesoluționarea cererii lor de

atribuire a unui alt imobil, prin compensare și neclarificarea „situației

juridice și a valorii de inventar” privind imobilul.

Recursul

nu este fondat.

Imobilul contestatorilor, teren cu

construcții, a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică – construirea

unor blocuri de locuințe – în care scop locuința expropriată a fost demolată,

cu plata unei despăgubiri în valoare de 80.000 lei (în anul 1987).

Scopul exproprierii a fost realizat,

în zonă construindu-se un ansamblu de blocuri de locuințe amplasate inclusiv pe

terenul ce a aparținut reclamanților.

Astfel fiind, în ceea ce privește

terenul, restituirea în natură nefiind posibilă, prin Ordinul Prefectului

Județului Vaslui nr. 28din 18 martie 1997 emis în baza Legii nr. 18/1991

reclamanților le-au fost atribuite, în compensare, suprafețele de teren situate

în str. R., respectiv 408 + 90 mp, cum rezultă și din procesele verbale de

punere în posesie nr. 12943 din 10 septembrie 1997 și nr. 12944/1997.

Ca urmare, în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, sub

incidența prezentei legi nu intră terenurile al căror regim juridic este

reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea

nr. 1/2000.

În considerarea celor ce preced și a

dispozițiilor art. 1 alin. (2), respectiv alin. (2) teza II din Legea nr.

10/2001, instanțele au reținut, corect, că posibilitatea acordată persoanelor

îndreptățite de a opta pentru un anumit tip de despăgubiri, expres menționate,

nu echivalează cu dreptul de a alege orice bun din patrimoniul deținătorului.

În ceea ce privește construcția

demolată, au fost avute în vedere dispozițiile art. 18 lit. b) și ale art. 11

alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care prevăd modalitatea de stabilire a valorii

construcțiilor expropriate ce nu mai există la data intrării în vigoare a

legii, precum și dispozițiile art. 12 alin. (2), care îndreptățesc persoana în

cauză să primească, în completarea despăgubirii primite, diferența de la

valoarea actualizată a acesteia cu indicele inflației până la valoarea

corespunzătoare a imobilului, modalitățile și cuantumul despăgubirilor urmând a

fi reglementate prin dispozițiile speciale la care fac trimitere art. 38 și

art. 40 din Legea nr. 10/2001.

În sfârșit, examinând critica vizând

neparticiparea procurorului și compunerea nelegală a completului de judecată la

prima instanță, curtea de apel a reținut și motivat, corect, că dispozițiile

legii speciale și ale codului de procedură civilă nu prevăd obligativitatea

participării procurorului în cauze de natura celei dedusă judecății și că

sentința a fost dată de judecătorii care au constituit completul de judecată în

fața căruia s-a dezbătut cauza în fond, între ei neregăsindu-se judecătorul ce

s-ar fi pronunțat într-o cauză soluționată în contencios – administrativ urmată

între aceleași părți.

Față

de cele ce preced recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorii F.T.I. și F.I. V. împotriva deciziei nr. 3 din 14

ianuarie 2003 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie

2004.