ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4944/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantele C.A. și V.F. au solicitat anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria VS nr. 0013 emis la

29 aprilie 1994 de Consiliul județean Vaslui și obligarea pârâtei S.C. P. S.A.

Bârlad să le lase în deplină proprietate imobilul situat în Bârlad, teren în

suprafață de 2756 mp, din care este ocupată de construcții suprafața de 1123

mp.

Reclamantele au susținut prin acțiune că,

imobilul a aparținut autorului lor, V.I. și că a fost abuziv trecut în

proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, imobil pentru care a obținut

certificat de atestare a dreptului de proprietate pârâta S.C. P. S.A. Bârlad.

Prin sentința civilă nr. 710 din 2 octombrie

2000, pronunțată de Tribunalul Vaslui au fost respinse acțiunea, cererea

reconvențională, cererea de chemare în garanție a S.I.F. Moldova S.A. Bacău și

au fost obligate reclamantele la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli de

judecată față de pârâta S.C. P. S.A. Bârlad, sumă îndreptată la cuantumul de

25.500.000 lei, prin încheierea din 20 noiembrie 2000 a aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate al

autorului lor asupra imobilului, nici a exceptării acestuia de la măsura

naționalizării și că au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.

Apelul declarat de reclamante împotriva

sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 30 din 23 mai

2001, pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Împotriva susmenționatei decizii au declarat

recurs reclamantele, fără a-l încadra în motivele prevăzute în art. 304,

susținând în esență că au dovedit dreptul de proprietate al autorului lor,

V.I., care fiind pensionar la data naționalizării, fost ofițer, era exceptat de

la aplicarea Decretului nr. 92/1950 și că, întrucât imobilul a fost abuziv

trecut în proprietatea statului, este nelegală și emiterea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei S.C. P.S.A. Bârlad.

Recursul este nefondat.

În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantele

aveau obligația de a-și dovedi, în primul rând, calitatea procesuală activă,

respectiv, calitatea de succesoare ale defunctului V.I., precum și a dreptului

de proprietate al acestuia asupra imobilului revendicat.

La dosar au fost depuse doar copiile

certificatelor de moștenitor nr. 87 din 22 aprilie 1980 al Notariatului de stat

local Fetești și nr. 194 din 29 martie 1996 emis de Biroul notarial al

notarului public E.A., din Tulcea,   prin care și-au dovedit calitatea de succesoare

ale defunctului V.I.

Reclamantele nu au făcut însă dovada dreptului

de proprietate al autorului lor cu privire la imobilul revendicat.

Acestea au susținut doar că autorul lor a plătit

impozitul datorat pentru imobil până în 1950, ceea ce, chiar dacă ar fi real,

nu constituie o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate.

Așa fiind, în mod corect a fost respinsă

acțiunea în revendicare, întrucât nu a fost dovedit cu titlul de proprietate al

autorului reclamantelor asupra imobilului revendicat, situație în care devine

inutilă analizarea celorlalte critici formulate de recurente.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca

nefondat, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.

La cererea intimatei-pârâte S.C. P.S.A. Bârlad,

conform art. 274 din C. proc. civ., recurentele urmează a fi obligate la plata

sumei de 2.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantele V.F. și C.A. împotriva deciziei nr.30 din 23 mai 2001 a Curții de

Apel Iași, secția civilă, ca nefondat.

Obligă pe reclamante la plata sumei de 2

milioane lei, cheltuieli de judecată către S.C. P. S.A. Bîrlad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  25 noiembrie 2003.