ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4944/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele C.A. și V.F. au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria VS nr. 0013 emis la 29 aprilie 1994 de Consiliul județean Vaslui și obligarea pârâtei S.C. P. S.A. Bârlad să le lase în deplină proprietate imobilul situat în Bârlad, teren în suprafață de 2756 mp, din care este ocupată de construcții suprafața de 1123 mp. Reclamantele au susținut prin acțiune că, imobilul a aparținut autorului lor, V.I. și că a fost abuziv trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950, imobil pentru care a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate pârâta S.C.

P. S.A. Bârlad. Prin sentința civilă nr. 710 din 2 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Vaslui au fost respinse acțiunea, cererea reconvențională, cererea de chemare în garanție a S.I.F. Moldova S.A. Bacău și au fost obligate reclamantele la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli de judecată față de pârâta S.C. P. S.A. Bârlad, sumă îndreptată la cuantumul de 25.500.000 lei, prin încheierea din 20 noiembrie 2000 a aceleiași instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului, nici a exceptării acestuia de la măsura naționalizării și că au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.

Apelul declarat de reclamante împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 30 din 23 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Iași. Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamantele, fără a-l încadra în motivele prevăzute în art. 304, susținând în esență că au dovedit dreptul de proprietate al autorului lor, V.I., care fiind pensionar la data naționalizării, fost ofițer, era exceptat de la aplicarea Decretului nr. 92/1950 și că, întrucât imobilul a fost abuziv trecut în proprietatea statului, este nelegală și emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei S.C. P.S.A. Bârlad. Recursul este nefondat. În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantele aveau obligația de a-și dovedi, în primul rând, calitatea procesuală activă, respectiv, calitatea de succesoare ale defunctului V.I., precum și a dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului revendicat.

La dosar au fost depuse doar copiile certificatelor de moștenitor nr. 87 din 22 aprilie 1980 al Notariatului de stat local Fetești și nr. 194 din 29 martie 1996 emis de Biroul notarial al notarului public E.A., din Tulcea, prin care și-au dovedit calitatea de succesoare ale defunctului V.I. Reclamantele nu au făcut însă dovada dreptului de proprietate al autorului lor cu privire la imobilul revendicat. Acestea au susținut doar că autorul lor a plătit impozitul datorat pentru imobil până în 1950, ceea ce, chiar dacă ar fi real, nu constituie o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate. Așa fiind, în mod corect a fost respinsă acțiunea în revendicare, întrucât nu a fost dovedit cu titlul de proprietate al autorului reclamantelor asupra imobilului revendicat, situație în care devine inutilă analizarea celorlalte critici formulate de recurente.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. La cererea intimatei-pârâte S.C. P.S.A. Bârlad, conform art. 274 din C. proc. civ., recurentele urmează a fi obligate la plata sumei de 2.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantele V.F. și C.A. împotriva deciziei nr.30 din 23 mai 2001 a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat. Obligă pe reclamante la plata sumei de 2 milioane lei, cheltuieli de judecată către S.C. P. S.A. Bîrlad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.