ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 384/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 8 mai 2008, reclamantul B.Șt. a contestat dispoziția nr. 674 din 3 septembrie 2004 emisă de P.M. Bârlad, în aplicarea Legii nr. 10/2001. Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 326 din 18 martie 2009, a respins contestația, reținând că în domeniul privat al M. Bârlad nu există terenuri care pot fi acordate în compensare. Referitor la cererea reclamantului de majorare a cuantumului despăgubirilor acordate prin dispoziția contestată, prima instanță a reținut că stabilirea acestora cade în competența exclusivă a C.C.S.D., potrivit dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin decizia nr. 55 din 07 aprilie 2010, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de reclamant; a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis contestația; a anulat art. 2 din dispoziția nr. 674 din 3 septembrie 2004 emisă de P.M. Bârlad și a obligat P.M. Bârlad la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Bârlad, str. M. Viteazu, constând în despăgubiri, în cuantum de 116.465 lei. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Calitatea de persoană îndreptățită, întinderea dreptului, cât și preluarea abuzivă a imobilului prin expropriere nu au fost contestate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G.

nr. 614/2001, modificate prin H.G. nr. 498/2003 și, respectiv, H.G. nr. 250/2007. Investirea instanței are ca obiect natura măsurilor reparatorii. Prin dispoziția nr. 674 din 3 septembrie 2004, P.M. Bârlad a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 442,90 m.p. și a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în valoare de 151.477,817 lei (ROL). Din probatoriul administrat în apel a rezultat că terenul situat în Bârlad, strada Mihai Viteazu, în suprafață de 443 m.p., este afectat în totalitate de detalii de sistematizare, așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză tehnică și anexele 1-4, efectuate de expertul tehnic C.V.

(teren ocupat de bloc, trotuar, spațiu de joacă pentru copii, cale de acces și parcare, spațiu verde). Unitatea administrativ-teritorială M. Bârlad nu deține terenuri aparținând domeniului privat pentru efectuarea de compensări, în sensul art. 2 alin. (2) teza I din Legea nr. 10/2001. În cauză, este făcută dovada certă că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Pentru stabilirea valorii de piață a imobilului preluat abuziv, potrivit standardelor internaționale de evaluare și în aplicarea Deciziei LII (52) din 4 iunie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost administrată proba cu expertiză de evaluare prin care s-a stabilit că valoarea totală a imobilului este de 116.465 lei (12283 lei - casa de locuit și 102.182 lei - valoarea terenului în suprafață de 443 m.p.). Dispoziția contestată fiind emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, instanța de judecată are competența de a stabili întinderea despăgubirilor oferite ca măsuri reparatorii, în baza principiului reparației integrale. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2216 din 10 martie 2011, a admis recursul declarat de reclamantul B.Șt., a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, reținând, în esență, că este necontestată în cauză calitatea reclamantului B.Șt.

de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu și împrejurarea că regimul juridic al măsurilor reparatorii ce i se pot acorda este cel reglementat de Legea nr. 10/2001, obiectul litigiului purtând asupra naturii acestor măsuri. Prin dispoziția contestată, intimatul P.M. Bârlad a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 442,90 m.p., și a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în valoare de 151.477,817 ROL. Instanța de apel, prin hotărârea recurată, a confirmat soluția de respingere a cererii de restituire în natură a terenului și construcției, situate în str. Mihai Viteazu, cu motivarea că „lucrările pentru care s-a dispus exproprierea au fost executate în totalitate, având regimul juridic al proprietății publice”, iar construcția a fost demolată.

S-a considerat, că nici cererea de acordare a unor bunuri în compensare nu poate fi admisă, deoarece „s-a făcut dovada certă că nu pot fi acordate bunuri în compensare”, singura modalitate în care masurile reparatorii pot fi acordate fiind aceea a despăgubirilor, pe care instanța le-a fixat la un cuantum de 116.465 lei. Înalta Curte a constatat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, deoarece, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele al căror regim juridic este reglementat de acest act normativ se restituie în natură, iar potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Din cuprinsul prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca și din conținutul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că entitatea notificată are obligația să dispună restituirea în natură a imobilului notificat ori de câte ori această restituire este posibilă și să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori de câte ori există bunuri disponibile ori servicii care pot fi acordate în compensare. Numai în situațiile în care măsura restituirii în natură și cea a compensării nu sunt posibile, entitatea investită propune acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În ceea ce privește restituirea în natură a imobilului în litigiu, instanța de apel și-a însușit concluziile raportului de expertiză din care a rezultat că întregul teren este afectat de detalii de sistematizare care împiedică soluționarea notificării în această modalitate. Reclamantul a susținut însă că lucrările apreciate ca fiind de utilitate publică au fost efectuat după formularea notificării și după declanșarea prezentului litigiu, iar instanța de apel nu a lămurit cauza sub aceste aspecte. De asemenea, s-a reținut că s-a arătat, prin hotărârea recurată, care sunt motivele pentru care instanța de apel și-a întemeiat în mod exclusiv soluția pe răspunsul intimatului cuprins într-o adresă înaintată instanței, în care se afirmă că M. Bârlad nu dispune de teren pentru a fi acordat în compensare, în condițiile în care reclamantul a depus la dosar hotărârea C.L.

Bârlad nr. 290 din 30 septembrie 2009, prin care se aprobă constituirea unei rezerve de terenuri aparținând domeniului privat al M. Bârlad pentru efectuarea de compensări și tabelul anexă la această hotărâre. Or, prioritatea măsurii reparatorii constând în atribuirea altor bunuri sau servicii în compensare, în cazul în care imobilul nu poate fi restituit în natură, este prevăzută de legiuitor prin norma cuprinsă în art. 26 alin. (l) din Legea nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri, ca măsură reparatorie, având un caracter subsidiar. În rejudecare, Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 47 din 20 aprilie 2012, a admis apelul declarat de reclamantul B.Șt.; a schimbat în tot sentința apelată; a admis contestația formulată de B.Șt., în contradictoriu cu P.M.

Bârlad; a dispus anularea art. 2 din dispoziția nr. 674 din 3 septembrie 2004 emisă de P.M. Bârlad; a acordat contestatorului, B.Șt., în compensare, suprafața de 500 m.p. teren, situată în Bârlad, Alea Veronica Miele, în valoare de 17500 lei, și a obligat intimatul să plătească apelantului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, reținând următoarele; Prin notificarea adresată P.M. Bârlad, B.Șt. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 443 m.p., situat în Bârlad, str. Mihai Viteazu și acordarea de măsuri reparatorii pentru casa de locuit care a fost amplasată pe acest teren și care a fost demolată. Fiind învestit cu soluționarea notificării, P.M.

Bârlad a emis dispoziția nr. 674 din 3 septembrie 2004, prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului mai sus menționat și a propus notificatorului acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în valoare de 151 477,817 lei (ROL). Curtea a reținut că expertiza tehnică efectuată la instanța de fond a concluzionat că suprafața de 443 m.p., teren este afectată în totalitate de detalii de sistematizare, bloc de locuințe, trotuare, spațiu de joacă pentru copii, cale de acces, parcare și spațiu verde. Tribunalul a mai stabilit că valoarea de piață a imobilului notificat, determinată potrivit standardelor internaționale de evaluare,este de 116.465 lei (ROL), din care: 12283 lei - casa de locuit și 102 182 lei - terenul, în suprafață de 443 m.p.

Prin adresa nr. 16157 din 6 octombrie 2011, P.M. Bârlad a precizat că prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 301 din 7 octombrie 1981 au fost expropriate un număr de 107 imobile, cu o suprafață totală de 38.760 m.p., în vederea realizării unui număr de 916 apartamente și a dotărilor tehnico-edilitare aferente, respectiv modernizarea străzilor, rețele de apă-canal, spații verzi, parcări și locuri dejoacă pentru copii. În ceea ce privește parcarea, trotuarele și locul de joacă pentru copii, edificate pe terenul preluat de la apelant, P.M. Bârlad a precizat că acestea sunt figurate în aerofotograma M. Bârlad scara 1:1000, ediția 1987, iar în cursul anului 2007 s-au efectuat lucrări de reparații și modernizare la parcul de joacă, parcare și alei.

Prin procesul-verbal încheiat la data de 3 aprilie 2012, P.M. Bârlad a oferit apelantului, în compensare, suprafața de 500 m.p. teren, situată în Bârlad, Aleea Veronica Miele, iar B.Șt. a fost de acord să primească, în compensare, terenul oferit. Prin adresa nr. 5822 din 12 aprilie 2012, P.M. Bârlad a învederat instanței de apel că terenul în suprafață de 500 m.p., situat în Aleea Veronica Miele, are o valoare de circulație de 17.500 lei (RON-35 lei/m.p.), conform raportului de evaluare a proprietăților imobiliare, folosit de C.N.P. Iași, în cursul anului 2012. Având în vedere că imobilul preluat de stat din str. Mihai Viteazu nu poate fi restituit în natură, întrucât casa de locuit a fost demolată, iar terenul în suprafață de 443 m.p., cu o valoare de 15147,781 lei (RON), este ocupat în totalitate de detalii de sistematizare și că apelantul a acceptat să i se acorde în compensare, de către P.M.

Bârlad, suprafața de 500 m.p. teren, din Aleea Veronica Miele, cu o valoare de 17.500 lei (RON), curtea a admis apelul declarat de B.Șt., a schimbat în parte sentința apelată, a admis contestația formulată de contestator, a dispus anularea art. 2 din dispoziția nr. 674 din 3 septembrie 2004 emisă de P.M. Bârlad, iar în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) și ( 3) și art. ll alin. (8) din Legea nr. 10/2001, și ale art. 9 lit. a) din H.G. nr. 250/2007, a acordat contestatorului B.Șt., în compensare, pentru imobilul-teren în suprafață de 443 m.p. și construcție demolată, preluat de la acesta, suprafața de 500 m.p. teren, situată în Bârlad, Aleea Veronica Miele. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B. Șt., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În concret, s-a arătat că prin criticile formulate se vizează soluționarea parțială a cauzei și confuziile strecurate în considerente, care au dus în final la pronunțarea unei soluții netemeinice. Astfel, în condițiile în care s-a acordat în compensare suprafața de 500 m.p. teren în valoare de 17.500 lei, conform înțelegerii reclamantului cu P. Bârlad, instanța trebuia sa se pronunțe și cu privire la restul sumei la care era îndreptățit reclamantul. În condițiile în care în considerente, la fila x din hotărâre, alin. (5), se retine că în cauza a fost administrata proba cu expertiza de evaluare în care s-a stabilit că valoare totală a imobilului este de 116.465 lei, iar valoarea terenului oferit spre compensare este de numai 17.500 lei, este evident că o „parte” din valoarea imobilului a rămas în afara procesului.

Valoarea de piața a imobilului prin intermediul expertizei efectuate în cauză este de 116.465 lei, iar valoarea de circulație a suprafeței de 500 m.p. oferită spre compensare este de 17.500 lei, astfel că pentru diferența de 98.965 lei din valoarea despăgubirilor instanța nu a dispus nicio măsura. Or, în condițiile în care s-a dispus anularea în totalitate a articolului 2 din dispoziția nr. 674 din 03 septembrie 2004, instanța trebuia să dispună compensarea cu suprafața de 500 mp în valoare de 17.500 lei iar pentru diferența în suma de 98.965 lei să oblige P.M. Bârlad la acordarea de măsuri reparatorii.

Cel de-al doilea motiv de recurs privește neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată, cu motivarea că în mod greșit instanța de judecată a obligat intimatul numai la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, întrucât pârâtul trebuia obligat la plata tuturor sumelor care s-au ocazionat în prezenta cauză, atât în fața instanței de fond, cât și în apel, cu ocazia primei judecății, și nu numai la plata cheltuielilor ocazionate de rejudecarea cauzei Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., de către instanță în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanța constată recursul fondat pentru următoarele considerente; Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 2216 din 10 martie 2011, a admis recursul declarat de reclamantul B.Șt.

împotriva deciziei nr. 55 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Iași, a casat această decizie și a trimis cauza spre rejudecare, constatând că situația de fapt, sub posibilitatea acordării măsurilor reparatorii constând în restituirea în natură și în cea a atribuirii în compensare a altor bunuri, nu a fost pe deplin lămurită de instanța de apel. Prin hotărârea pronunțată în apel, în primul ciclu procesual și împotriva căreia a declarat calea de atac numai reclamantul, ce a făcut obiectul recursului soluționat prin decizia civilă nr. 2216/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a stabilit că reclamantul are dreptul la despăgubiri în valoare totală de 116.465 lei Ron, pentru imobilul expropriat casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 443 m.p.

Dezlegările date de instanța de recurs, în condițiile art. 315 C. proc. civ., erau obligatorii pentru instanța de apel, iar aceasta, constatând că nu se poate dispune restituirea în natură a terenului preluat de la reclamant, întrucât acesta este afectat de amenajări de interes public, a acordat în compensare reclamantului suprafața de teren de 500 m.p., situată în Bârlad, Aleea Veronica Miele, în valoare de 17.500 lei, fără să motiveze în vreun fel regimul juridic al diferenței de despăgubiri dintre despăgubirile totale la care s-a stabilit că este îndreptățit reclamantul prin decizia civilă nr. 55 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în primul ciclu procesual și casată ca urmare a exercitării căii de atac a recursului de către reclamant, de 116.465 lei Ron și valoarea terenului atribuit în compensare, de 17.500 lei Ron.

Prin urmare, se constată că decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care nu s-a recunoscut dreptul reclamantului la diferența dintre despăgubirile stabilite în favoarea acestuia prin decizia pronunțată în primul ciclu procesual în apel și care a fost casată în calea de atac a reclamantului, și valoarea terenului acordat în compensare, ceea ce are conotații care vizează nelegalitatea acestei decizii, instanța aflându-se în situația încălcării unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege. Neîndeplinirea acestei cerințe legale constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., iar această situație face imposibilă analiza în cadrul recursului a legalității deciziei recurate, în limita criticilor formulate prin cererea de recurs, pe acest aspect, ceea ce impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea poate fi casată dacă nu cuprinde considerentele pe baza cărora s-a întemeiat. Pentru considerentele expuse, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța, fără a mai analiza celelalte critici formulate de recurentul reclamant, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamant, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță, iar cu ocazia rejudecării, va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE

MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.Șt. împotriva deciziei nr. 47 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.