ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3698/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 28 octombrie 1998, reclamanta P.M.H. a chemat în judecată Consiliul local al municipiului Vaslui pentru obligarea acestuia să-i restituie imobilele situate în Vaslui, compuse din teren de 3.760,15 mp cu construcții de 407 mp precum și o construcție în suprafață de 130 mp situată în str. T.C. nr. 1. Judecarea cauzei a fost strămutată la Tribunalul Bacău. Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 140/D din 18 mai 1999 a respins excepția invocată de pârâtă privind soluționarea cauzei în procedura specială pronunțată de Legea nr. 112/1995 ca nefondată și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 65 din 6 iulie 2000 a admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție. În rejudecarea cauzei Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 408 din 23 noiembrie 2000 a admis acțiunea, a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în str. T.C. nr. 1, Vaslui (casă de locuit, anexă și 296 mp teren) și imobilul situat în str. Ș. nr. 39 Vaslui (3584 mp teren cu vecinătățile: Nord – teren Primărie, Sud – str. P.C., Est – str. Ș. , Vest – str. D.G.). A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva Ministerului Finanțelor.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta este fiica lui A.G., decedat în 27 ianuarie 1976, ea fiind unica moștenitoare. Autorul reclamantei a cumpărat în anul 1936 o casă situată în Vaslui, str. Ș. nr. 1 și terenul aferent de 4095 mp cu grădină și clădiri anexe (conform contractului nr. 442 din 7 mai 1936). Cumpărătorul locuia la acea dată în str. P.P. nr. 1 (în prezent str. T.C.). Imobilele au fost expropriate în baza Decretului nr. 92/1950 și trecute în proprietatea Întreprinderii locatari și locuințe Vaslui. S-a constatat că deși reclamanta nu a putut produce actul de proprietate pentru imobilul din str. T.C.) în raport de actul de preluare (procesul-verbal nr. 226 din 26 iulie 1956 prin care, în conformitate cu Decretul 92/1951 s-a atribuit în mod gratuit Sfatului Popular al orașului fosta proprietate a lui A.G.

din str. P.P. și în prezent T.C.), nu se poate lipsi de eficiență calificarea autorităților de preluare a imobilului. În același sens s-a reținut și un act al Administrației fiscale din 1948 care menționează printre proprietățile tatălui reclamantei și imobilul din str. T.C. S-a mai reținut că în prezent clădirea a fost demolată și pe teren se află sediul Băncii Agricole. S-a reținut că deposedarea s-a făcut în mod abuziv deoarece Decretul nr. 92/1950, nu se aplica în cazul acestui proprietar căruia nici nu i s-au acordat juste și drepte despăgubiri. În raport de dispozițiile art. 480 și art. 481 precum și de art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a constatat că dreptul de proprietate a fost încălcat.

Cererea de chemare în garanție a fost respinsă constatându-se că în cauză nu este vorba de plata unor despăgubiri. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul local Vaslui. Apelul a fost admis prin decizia civilă nr. 43 din 21 mai 2001 care a schimbat în parte decizia nr. 408/2000 a Tribunalului Bacău în sensul că a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive pentru capătul de cerere privind restituirea imobilului situat în str. Ș. nr. 31 (sau în suprafață de 3584 mp). Hotărârea de respingere a notificării a fost motivată pe constatarea că terenul de 3584 mp nu mai este deținut de pârât. Pentru acest teren SC M. SA (fostă întreprindere de alimentație publică) a primit un certificat de atestare a dreptului de proprietate nr. 0019 din 28 martie 1999 eliberată de Consiliul județean Vaslui.

În prezent terenul nu mai este deținut nici de SC M. SA, el fiind vândut Băncii Agricole, care a edificat o clădire a sucursalei sale. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs (la 12 noiembrie 2001), în termenul legal prevăzut de lege. În motivarea recursului reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. iar în fapt a arătat că instanța de apel a ignorat împrejurarea că pârâta a înstrăinat în mod legal terenul deși era sesizată cu o cerere de restituire, în temeiul Legii nr. 112/1995. Judecata recursului a fost suspendată la 21 mai 2002, la cererea reclamantei recurente în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, în vederea soluționării notificării adresate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la 6 octombrie 2005. S-a constatat că procedura de soluționare a notificării nu a fost terminată și s-a menținut suspendarea judecății. Cauza a fost ulterior repusă pe rol, la 27 februarie 2007 la cererea reclamantei, care a prezentat înscrisuri din care rezultă că Primăria a formulat prin presă anunțuri cu privire la scoaterea în vânzare a sediului său (construcție neterminată, a cărei lucrare a fost sistată), situată în str. Ș. nr. 79 Vaslui precum și a unui teren de 2937,37 mp și construcție situată pe aceeași stradă la nr. 41 din Vaslui. Reclamanta recurentă a mai arătat că a adresat o plângere penală împotriva primarului municipiului Vaslui. Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul reclamantei este fondat, acesta fiind admis pentru considerentele ce urmează.

Curtea de Apel Bacău a admis apelul pârâtului Consiliul local al municipiului Vaslui pentru singurul considerent că acesta nu mai deține terenul în suprafață de 3584 mp situat în str. Ș. deoarece l-a înstrăinat unei societăți comerciale care, la rândul ei, l-a vândut Băncii Agricole și pe teren se află o lucrare edificată de această instituție. Se constată că nici prin decizia Curții de apel și nici prin motivele de apel (depuse în dosarul nr. 6731/2000 la fila 5, devenită ilizibilă, fiind transmisă prin fax la 28 martie 2001) nu se indică care sunt aceste motive și cu atât mai puțin probele în susținerea acestora. Instanța de apel constată că pârâtul nu mai deține terenul situat în str. Ș. nr. 39 indicând existența unui certificat de atestare a drepturilor de proprietate, 0019 din 28 martie 1995 (eliberat de această parte din proces și care nu a fost depus la dosar).

Cât privește vânzarea terenului către Banca Agricolă instanța de apel face trimiterea la fila 63 din dosarul nr. 3437/1999 și la constatările expertizei tehnice. La fila 63 din dosarul indicat există obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârât în dosarul de fond, care nu au mai fost susținute de parte la termenul din 8 iunie 2000 când s-a judecat cauza. Practic documentele pe care se întemeiază argumentarea instanței de apel nu pot fi considerate probe și cu atât mai puțin ele justifică soluția. Expertiza efectuată în cauză cu privire la acest teren a constatat, conform celor menționate în raport la fila 39, că „la ora expertizării (în vizitele făcute de expert la 21 decembrie 1999 și respectiv 14 martie 2000) sunt în curs de realizare sediul Băncii Agricole și o parte din sediul viitoarei primării a municipiului Vaslui”.

Expertul a mai adăugat (fila 50 raport de expertiză) că pentru imobilul din str. Ș. nr. 39 există doar actul de vânzare-cumpărare nr. 1729/1936 transcris la Tribunalul județului Vaslui, pe numele A.G. și pe parcursul anilor terenul a trecut în proprietatea diferitelor unități, responsabil de aceste înstrăinări fiind Consiliul local Vaslui la care nu s-au găsit acte legate de aceste operații juridice. Curtea de apel, admițând apelul pârâtului și făcând trimitere la raportul de expertiză și la documente neexistente în dosar, a pronunțat o hotărâre nelegală cu încălcarea legii. Instanța în limitele cererii de apel era obligată potrivit art. 295 C. proc. civ. să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

În raport de susținerile părților în apel și față de situațiile neclare, de actele din dosar, instanța de apel trebuia să dispună completarea probelor, să pună în vedere apelantei să dovedească susținerile în justificarea lipsei calității procesuale active verificând nu numai situația de fapt și de drept a terenului dar și raporturile juridice în care această parte a intrat. O atare verificare se impune și din perspectiva apărărilor recurentei în sensul că imobilul a fost înstrăinat după momentul depunerii unei cereri de revendicare a imobilului de către reclamantă în temeiul Legii nr. 112/1995.

Din acel punct de vedere era necesar să se ia în considerare și Hotărârea nr. 284 dată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 Vaslui, la 19 iulie 1997 (la fila 26 din dosarul nr. 3437/1999) dar și probele administrate în faza recursului cu privire la scoaterea la vânzare prin licitație publică a unor terenuri și construcții aflate în curs de edificare în str. Ș. de către Primăria Vaslui. Constatând că nu a fost pe deplin stabilită situația juridică a terenului revendicat de reclamantă situat în str. Ș. nr. 39 din Vaslui, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1), art. 315 C. proc. civ. se va admite recursul și se va casa decizia cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.M.H. împotriva deciziei nr. 43 din 21 mai 2001 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2007.