ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2985/2010

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei

constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 115 din 3

aprilie 2009, Tribunalul

Brașov

a respins acțiunea formulată de reclamanta S.E.

, formulată

în contradictoriu cu pârâții G.E.

, C.I. și V.A.F.,

prin care

a solicitat constatarea

nulității absolute a antecontractului de

vânzare-cumpărare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, la data de

20

mai 2008, C.I. și G.E., în calitate de

promitenți -

vânzători și V.A.F., în calitate de promitent - cumpărător, au încheiat

antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care primii

pârâți s-au obligat să vândă, până la data de 20 noiembrie

2008,

celui de al treilea pârât, imobilul teren agricol, în

suprafață de 4 ha 9286 mp, situat în extravilanul satului

Hălchiu,

cu prețul de 1.100.000 Euro.

Tribunalul a reținut că reclamanta este terț față de convenția

încheiată.

Motivul de nulitate privind neplata celei

de a doua rate

din prețul

stabilit este o cauză de rezoluțiune, care nu poate

fi

invocată decât de părțile contractante. De asemenea,

indicarea unui domiciliu fictiv de către unul din pârâți nu

constituie

motiv de nulitate.

Tribunalul a mai constat că este

neîntemeiată susținerea

reclamantei că antecontractul

privește o succesiune nedeschisă, din moment ce promitenții - vânzători și-au

asumat prin antecontract obligația de a include bunul în masa succesorală până

la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare și că neînscrierea

imobilului în evidențele de publicitate imobiliară nu echivalează cu scoaterea

acestuia din circuitul civil.

Prin decizia nr. 105/Ap din 12 octombrie

2009, Curtea

de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins

apelul declarat de reclamantă.

Instanța de apel a reținut că tribunalul

a arătat pe larg în

ce condiții este admisibilă acțiunea

pentru constatarea

nulității unui act

juridic, în situația în care acțiunea este

promovată de un terț față de actul a cănii nulitate se solicită.

A mai reținut instanța de apel, că prima instanță a

analizat în mod suficient de amplu care sunt

căile juridice de

urmat pentru

partea contractantă care suportă consecințele

neexecutării obligațiilor asumate de cocontractantul său.

Reclamanta nu poate, de conivență cu pârâții, să eludeze căile juridice

care trebuiesc urmate, poziția

procesuală a

pârâtului fiind irelevantă, față de obiectul cererii

de chemare în

judecată.

Instanța de apel a mai constatat că reclamanta nu a indicat în ce

constă cauza ilicită, prohibită de lege sau

contrară

bunelor moravuri și ordinii publice și că numai

reclamanta era în măsură să aprecieze cu privire la pertinența

și concludenta probei cu interogatoriul pârâtului

V.A

.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs

reclamanta.

Fără a invoca vreunul din motivele de

recurs prevăzute

de art. 304 C.

proc. civ., recurenta a arătat

că

instanța de apel a reținut netemeinic că nu a arătat în ce

constă cauza nelicită, deoarece și-a

motivat cererea și a arătat

că

antecontractul s-a încheiat fără consimțământul său.

A mai arătat recurenta, că instanța de

apel, în loc să

cenzureze legalitatea respingerii cererii

de probațiune, a

investit-o cu autoritate

de lucru judecat și că a fost respinsă

netemeinic proba cu recunoașterea

de către pârâți a pretențiilor recurentei.

Recursul declarat este nul.

Astfel, potrivit art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde, sub

sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor

sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse

printr-un

memoriu separat.

Așadar, recursul care cuprinde doar simplele

nemulțumiri ale părții nu este un recurs motivat, deoarece

motivarea

presupune critici de nelegalitate, care să se

regăsească

în oricare din ipotezele reglementate de art. 304

C. proc. civ., precum și indicarea textelor

de

lege care se pretinde că au fost încălcate sau greșit aplicate.

Or, recursul reclamantei nu cuprinde critici de

nelegalitate și nici nu indică în ce ar consta aplicarea greșită

a

legii și ce texte de lege au fost încălcate.

Recurenta - reclamantă

critică decizia instanței de apel,

dar

criticile nu sunt raportate la eventuale dispoziții legale

încălcate, ci la propriile aprecieri ale

reclamantei.

Cât privește modul în care instanțele au

făcut aprecierea

probelor,

acestea nu pot fi analizate în recurs după abrogarea pct. 11 al art. 304 C.

proc. civ.

Pentru considerentele arătate, recursul

declarat de

reclamantă este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul

recursul declarat de reclamanta S.E.

împotriva deciziei nr. 105/Ap din 12 octombrie 2009

a Curții de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 mai 2010.