ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3357/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata sub nr. 15843/95 din 12 decembrie 2008 la Tribunalul Gorj, reclamanta Arsenie Constanta în contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Tg-Jiu, a solicitat anularea dispoziției nr. 3729 din 25 iulie 2001, prin care s-a respins notificarea având ca obiect restituirea in natura a unui imobil teren in suprafață de 224 m.p. situat în Târgu-Jiu, și obligarea paratului să- i restituie in natura aceasta suprafața de teren. În motivarea contestației, petiționara A.C. a arătat că la 25 iulie 2001, in numele mamei sale decedate, C.I.A. a solicitat in baza Legii nr. 10/2001 sa i se restituie in natura suprafața de 224 m.p.

ce a fost expropriată de stat de la autoarea sa, prin Decretul 506/1968. Prin dispoziția nr. 3729 din 25 iulie 2001 emisă de Primarul Municipiului Tg-Jiu a fost respinsă cererea de restituire in natura sau de acordare de despăgubiri pentru teren, cu motivarea ca notificarea nu a fost formulata de o persoana îndreptățită conform dis pozițiilor art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civila nr. 100 din 22 aprilie 2009 Tribunalul Gorj a admis cererea formulata in baza Legii nr. 10/2001 de reclamanta A.C.

si a dispus anularea dispoziției nr. 3729 din 25 iulie 2001. A fost obligată Primăria Municipiului Tg-Jiu prin Primar , sa restituie in natura suprafața de 204 mp teren, situata in Târgu-Jiu , învecinată la N- spațiu verde pe lungimea de 14,53 m, la Sud - spatiu verde si blocul pe lungimea de 11,15 m., la Est – blocul si alee de acces pe lungimea de 13,94 m, la Vest - trotuar pe lungimea de 20,10 m si a obligat Primăria Municipiului Tg.-Jiu la 300 lei cheltuieli de judecata. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut ca reclamanta A.C. este moștenitoarea legala in calitate de fiica a autorilor săi C.C.I. și C.I.A., ambii decedați la data apariției Legii nr. 10/2001. Prin notificarea înregistrata sub nr. 3729 din 25 iulie 2001 la Primăria Municipiului Tg-Jiu s-a solicitat restituirea suprafeței de 224 m ce a fost expropriată de stat prin Decretul nr. 506/1968.

S-a reținut ca notificarea apare formal ca fiind făcută de C.I.A., asta fiind decedata la data depunerii notificării, însă este semnata de moștenitoarea sa A.C., împrejurare necontestata si s-a interpretat ca fiind formulată de moștenitor in numele autorului sau decedat. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că autorii reclamantei au deținut in Tg-Jiu suprafața de 715,52 m.p., iar prin act de donație aceștia au donat lui A.C. si reclamantei A.C. suprafața de 479,23 m.p. Potrivit Decretului nr. 506/1968, poziția 27 a fost expropriata si s-a trecut in proprietatea statului suprafața de 42.547 m.p. de la mai mulți cetățeni, la poziția 27 apărând și C.I., iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, s-a reținut că imobilul teren în suprafață de 204 m.p.

a aparținut autorilor reclamantei și poate fi restituit în natură. Prin apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg. Jiu, hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. Într-o prima critica s-a arătat că, deși parte in litigiu a fost numai Primarul Mun. Tg. Jiu, in mod greșit prin sentința apelată a fost obligată și Primăria Mun. Tg. Jiu să restituie in natura terenul solicitat și a fost obligată la cheltuieli de judecată. O a doua critică se referă la faptul că instanța de fond a anulat notificarea nr. 3729 din 25 iulie 2001, în condițiile în care dispoziția emisă de Primarul Mun. Tg. Jiu poartă nr. 2693 din 12 noiembrie 2008. Sub aspectul fondului se critică hotărârea instanței de apel, pe motiv că notificarea nu a fost formulată de o persoana indreptatită, cu capacitate de exercițiu, întrucât la data depunerii acesteia C.A.

era decedata. Se mai invocă împrejurarea că a fost reținută calitatea de moștenitoare a reclamantei in baza actelor anexate la dosar, fără să se facă trimitere la cealaltă moștenitoare legala, C.S., sora reclamantei. O ultimă critică se referă la faptul că, în cauză nu s-a făcut dovada proprietarii la data preluării terenului, iar in ceea ce privește restituirea in natura a bunului solicitat se susține ca greșit s-au invocat dispozițiile art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, potrivit cărora sunt exceptate de la restituire terenurile amenajate ca spatii verzi din jurul blocurilor de locuit. La termenul de judecata din 14 octombrie 2009, în conformitate cu dispozițiile art. 293 alin. (1) teza a Il-a, intimata reclamanta a formulat cerere de aderare la apelul formulat de paratul Primarul Mun.

Tg. Jiu, criticând sentința numai sub aspectul menționării incorecte a numărului dispoziției a cărei anulare s-a solicitat ca fiind nr. 3729 din 25 iulie 2001, in loc de 2693 din 12 noiembrie 2008. Prin Decizia nr. 244 din 14 octombrie 2009, a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât Primarul Municipiului Tg. Jiu împotriva sentinței civile nr. 100 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj și cererea de aderare la apel formulată de intimata-reclamantă A.C. A fost schimbată sentința, în sensul respingerii cererii reclamantei și s-a dispus anularea dispoziției nr. 2693 din 12 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Tg.

Jiu. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut în esență că, in sensul Legii nr. 10/2001 unitate deținătoare este orașul Tj Jiu, în patrimoniul căruia se afla terenul in litigiu. Aceasta persoana juridica în toate litigiile este reprezentata prin primar, potrivit art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Totodată, art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001 republicata, precizează ca în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea in natură sau prin echivalent către persoana îndreptățita se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a Primarului General al municipiului Bucuresti, ori după caz, a președintelui Consiliului Județean.

Legea nr. 10/2001 stabilește unele sarcini si in raport cu primăria, entitate inexistenta insa din punct de vedere juridic, aceasta fiind o structură aflată în subordinea primarului, situație în care se constată că soluția primei instanțe de soluționare a cauzei în contradictoriu cu primăria este legală. Întemeiată s-a reținut și critica invocată de ambele părți, potrivit căreia instanța de fond menționând in dispozitivul sentinței ca se dispune anularea dispoziției nr. 3729 din 25 iulie 2001, număr sub care a fost înregistrata notificarea, iar nu a dispoziției emise ce poarta nr. 2693 din 12 noiembrie 2003, deoarece fiind vorba despre o eroare materială, conform art. 281 cod proc. civila, urmează a di spune îndreptarea sa.

Referitor la critica apelantului parat vizând faptul ca notificarea nu a fost formulată de o persoana îndreptățita cu capacitate de exercițiu s-a constatat ca este neîntemeiata. Este adevărat că la data formulării notificării, 25 iulie 2001 autoarea intimatei-reclamante, respectiv C.I.A. era decedata, fiind evident ca aceasta nu mai putea depune nici o cerere, așa incit reținerea de către Primarul municipiului Tg. Jiu in cuprinsul dispoziției contestate ca notificarea ar fi fost formulată de o persoana neîn dreptățita, fara capacitate de exercițiu, este nelegală. Or, in condițiile in care nu s-a contestat faptul ca notificarea este semnata de f iica autoarei, intimata reclamanta A.C., acest act trebuie interpretat ca fiind formulat de moștenitor in numele autorului sau decedat, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, așa cum judicios a reținut instanța de fond.

Cu privire la susținerea apelantului parat, in sensul ca prin sentința pronunțată tribunalul nu s-a referit si la cealaltă fiica a autoarei, s-a reținut că este lipsita de temei legal, intimata reclamanta fiind singura care, așa cum s-a reținut a depus notificare, după cum cererea de investire a instanței in prezenta cauza s-a făcut numai de moștenitoarea A.C. Ca neîntemeiate au fost reținute criticile referitoare la restituirea terenului in natura. Astfel, prin dispoz.art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 si art. 26 din Legea nr. 10/2001, s-a consacrat principiul restituirii in natura a imobilelor care intra sub incidenta acestei legi, art. 1 alin. (2) din acest act normativ arătând ca, numai în situația in care restituirea in natura nu este posibila, se stabilesc masuri reparatorii prin echivalent.

Totodată, prin dispoz.art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se arata ca, in cazul in care restituirea in natura nu este posibila, destinatorul imobilului sau, după caz, entitatea investita potrivit legii cu soluționarea notificării este obligata ca prin decizie sau dispoziție motivata sa acorde persoanei îndreptățite, in compensare, alte bunuri sau servicii, ori sa propună acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situațiile in care măsura compensării nu este posibila, sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita. Pornind de la prevederile legii s-a reținut că instanța de judecată investită cu o contestație în baza Legii nr. 10/2001 trebuie să verifice cu prioritate dacă principiul enunțat își găsește sau nu aplicabilitatea, respectiv, dacă este posibilă restituirea în natură a bunului notificat.

Or, potrivit probelor administrate în cauză s-a reținut că notificarea este semnata de reclamanta în calitate de moștenitoare a autoarei sale C.I.A., motiv pentru care este îndreptățita sa solicite restituirea in natura a imobilului. Totodată, potrivit art. 3 lit. a) din Legea 10/2001, pentru a putea solicita restituirea in natura a terenului, persoana care se considera îndreptățita trebuie sa fi avut calitatea de proprietar al bunului la data preluării de către stat. Cu actul de vânzare cumpărare din 1946, acul de donație si decretul de expropriere, intimata reclamanta a dovedit îndeplinirea și a acestei condiții, rezultând fără niciun dubiu ca terenul în litigiu a aparținut autorilor săi. În raport de probele administrate și de concluziile raportului de expertiză întocmit in cauza la care s-a anexat schița terenului, probe necontestate de către niciuna din părți, s-a reținut că terenul în litigiu, in suprafața de 204 m.p.

situat in Tg. Jiu, este liber, neocupat de construcții, situație în care într-adevăr poate fi restituit în natură. În raport de vecinătățile terenului evidențiate prin raportul de expertiză, s-a apreciat că terenul nu este amenajat ca spațiu verde în jurul blocurilor de locuit, neexistând impedimente care să împiedice restituirea în natură. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Tg. Jiu, care a criticat-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor se susține că soluția instanței de fond este în vădită contradicție cu actele de la dosar și cu considerentele deciziei. Recurentul recunoaște că s-au rezolvat unele neconcordanțe considerate ca erori materiale săvârșite de către instanța de fond.

În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că soluția primei instanțe este greșită, deoarece dispoziția nr. 2693 din 12 noiembrie 2008 prin care a fost soluționată notificarea nr. 3729 din 25 iulie 2001 este emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 3 coroborat cu art. 22 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care notificarea nu a fost formulată de o persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001. Conform acestui articol persoana îndreptățită solicită restituirea bunului prin notificare, ce cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elemente de identificare a persoanei îndreptățite, elemente de identificare a bunului imobil solicitat și valoarea estimativă a acestuia.

Astfel, cum corect s-a reținut de către instanța de apel, la data notificării, 25 iulie 2001, C.I.A., autoarea intimatei reclamante era decedată, fiind evident că nu putea depune notificare pentru restituirea bunului în litigiu. La fel de evident este și faptul că notificarea a fost semnată de intimata reclamantă din cauză A.C., împrejurare necontestată, situație în care s-a interpretat că cererea a fost formulată de moștenitoare în numele autorului său decedat, în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că este nefondată critica formulată sub acest aspect. Nu poate fi susținut faptul că reclamanta nu a dovedit că este proprietara bunului la data preluării acestuia de către stat, în condițiile în care a dovedit că este moștenitoarea legală a autoarei sale, decedată în prezent și de la care a rămas imobilul.

Susținerea că, în cauză s-a ignorat existența surorii reclamantei ca moștenitoare, într-adevăr este lipsită de temei legal în condițiile în care s-a dovedit că notificarea a fost formulată numai de A.C. și că sora acesteia nu a formulat notificare în termenul prevăzut de lege, aceasta intervenind cu o cerere numai în anul 2008. În plus, este evident că sora reclamantei nu a formulat o cerere în temeiul Legii nr. 10/2001, nu a parcurs procedura administrativă pe care legea o prevede și, de fapt, nici nu a atacat dispoziția emisă de pârât la instanță. În raport de această situație, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 10/2001, de cota cuvenită celorlalți moștenitori care nu au formulat notificare beneficiază numai moștenitorul care a făcut demersurile pentru restituirea bunului, în speță singura persoană îndreptățită fiind reclamanta.

În fine, nefondată este și critica referitoare la situația juridică a terenului, în condițiile în care prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a concluzionat că terenul este liber, nu este ocupat de construcții, situație în care poate fi restituit în natură, astfel cum a procedat instanța de fond, În cauză, nu s-a dovedit că terenul în discuție ar fi amenajat ca spațiu verde în jurul blocurilor de locuit, ceea ce ar face imposibilă restituirea în natură, iar simpla împrejurare prin care se indică vecinătățile terenului nu este de natură a schimba destinația acesteia și a confirma vreun impediment care să impună o soluție contrară. Reținând că niciuna dintre criticile formulate prin motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 - 9 C. proc.

civ., nu se regăsesc în raport de probele administrate în cauză, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtului Primarul Municipiului Tg. Jiu să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg. Jiu împotriva Deciziei nr. 244 din 14 octombrie 2009, a Curții de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi 31 mai 2010.