ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3357/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3357/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrata

sub nr. 15843/95 din 12 decembrie 2008 la

Tribunalul Gorj, reclamanta Arsenie Constanta în

contradictoriu cu

paratul Primarul

Municipiului Tg-Jiu, a solicitat anularea dispoziției nr. 3729 din 25

iulie 2001, prin care s-a respins notificarea

având ca obiect restituirea

in natura a unui imobil teren in suprafață

de 224 m.p. situat în Târgu-Jiu, și obligarea paratului să-

i

restituie in natura aceasta suprafața de teren.

În

motivarea contestației, petiționara A.C. a arătat că la 25

iulie 2001, in numele mamei sale decedate, C.I.A. a solicitat in baza Legii nr. 10/2001 sa i se restituie

in natura suprafața de 224 m.p. ce a fost expropriată de

stat de la autoarea sa, prin Decretul

506/1968.

Prin dispoziția nr.

3729 din 25 iulie 2001 emisă de Primarul Municipiului Tg-Jiu a fost respinsă

cererea de restituire in natura sau de acordare de despăgubiri pentru teren,

cu motivarea ca notificarea nu a fost formulata de o persoana

îndreptățită conform dis

pozițiilor

art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința

civila nr. 100 din 22 aprilie 2009 Tribunalul Gorj a admis

cererea formulata in baza Legii nr. 10/2001 de

reclamanta A.C. si a dispus

anularea dispoziției nr. 3729 din 25

iulie 2001.

A fost obligată

Primăria Municipiului Tg-Jiu prin Primar

,

sa restituie in natura suprafața de 204 mp teren, situata in Târgu-Jiu

,

învecinată la N- spațiu verde pe lungimea de 14,53 m, la Sud - spatiu verde si blocul pe lungimea de 11,15 m., la Est – blocul si alee de acces pe lungimea de 13,94 m, la Vest - trotuar

pe

lungimea de 20,10 m si a obligat Primăria Municipiului Tg.-Jiu la

300 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut ca

reclamanta A.C. este moștenitoarea legala in calitate de fiica a autorilor

săi C.C.I. și C.I.A., ambii decedați la data apariției

Legii nr. 10/2001.

Prin notificarea

înregistrata sub nr. 3729 din 25 iulie 2001 la Primăria Municipiului

Tg-Jiu s-a solicitat restituirea suprafeței de 224 m ce a fost

expropriată de stat prin Decretul nr. 506/1968.

S-a reținut ca

notificarea apare formal ca fiind făcută de C.I.A., asta fiind

decedata la data depunerii notificării, însă este semnata de

moștenitoarea sa A.C., împrejurare necontestata si s-a interpretat

ca fiind formulată de moștenitor in

numele autorului sau decedat.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că autorii reclamantei au deținut in

Tg-Jiu suprafața de 715,52 m.p., iar prin act de donație aceștia

au donat lui A.C. si reclamantei A.C. suprafața de 479,23 m.p.

Potrivit Decretului

nr. 506/1968, poziția 27 a fost expropriata si s-a trecut in proprietatea

statului suprafața de 42.547 m.p. de la mai mulți cetățeni,

la poziția 27 apărând și C.I., iar potrivit raportului de

expertiză întocmit în cauză, s-a reținut că imobilul teren

în suprafață de 204 m.p. a aparținut autorilor reclamantei și

poate fi restituit în natură.

Prin

apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg. Jiu, hotărârea

instanței de fond a fost criticată pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Într-o

prima critica s-a arătat că, deși parte in litigiu a fost numai Primarul

Mun. Tg. Jiu, in mod greșit prin sentința apelată a fost obligată

și

Primăria Mun. Tg. Jiu

să restituie in natura terenul solicitat și a fost obligată la

cheltuieli de judecată.

O a doua critică

se referă la faptul că instanța de fond a anulat

notificarea nr. 3729 din 25 iulie 2001, în

condițiile în care dispoziția emisă de Primarul Mun. Tg. Jiu poartă

nr. 2693 din 12 noiembrie 2008.

Sub

aspectul fondului se critică hotărârea instanței de apel, pe

motiv că notificarea nu a fost formulată de

o persoana indreptatită, cu capacitate de

exercițiu, întrucât la data depunerii acesteia C.A. era decedata.

Se mai invocă

împrejurarea că a fost reținută calitatea de moștenitoare a

reclamantei in baza actelor anexate la dosar, fără să se facă

trimitere

la cealaltă moștenitoare

legala, C.S., sora reclamantei.

O ultimă

critică se referă la faptul că, în cauză nu s-a făcut dovada

proprietarii la data preluării terenului, iar in ceea ce privește restituirea

in natura a bunului solicitat se susține ca greșit s-au invocat

dispozițiile

art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, potrivit cărora

sunt

exceptate de la restituire

terenurile amenajate ca spatii verzi din jurul blocurilor

de locuit.

La termenul de judecata din 14 octombrie  2009, în conformitate cu

dispozițiile art. 293 alin. (1) teza a

Il-a, intimata reclamanta a formulat cerere de

aderare la apelul formulat de

paratul

Primarul Mun. Tg. Jiu, criticând sentința numai sub aspectul menționării

incorecte a numărului dispoziției a cărei anulare s-a

solicitat ca fiind nr. 3729 din 25 iulie 2001, in loc de 2693 din 12 noiembrie 2008.

Prin

Decizia nr. 244 din 14 octombrie 2009, a Curții de Apel Craiova, secția

I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis

apelul declarat de apelantul-pârât Primarul Municipiului Tg. Jiu împotriva

sentinței civile nr. 100 din 22 aprilie 2009, pronunțată de

Tribunalul Gorj și cererea de aderare la apel formulată de intimata-reclamantă

A.C. A fost schimbată sentința, în sensul respingerii cererii

reclamantei și s-a dispus anularea dispoziției nr. 2693 din 12

noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Tg. Jiu.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a

reținut în esență că, in sensul Legii nr. 10/2001 unitate

deținătoare este orașul Tj Jiu, în

patrimoniul căruia se afla terenul in litigiu.

Aceasta persoana juridica în toate litigiile este reprezentata prin primar,

potrivit art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Totodată, art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001 republicata,

precizează ca în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale, restituirea in natură sau

prin echivalent către persoana

îndreptățita se face prin dispoziția motivată a primarilor,

respectiv a Primarului General al municipiului Bucuresti, ori după caz, a

președintelui Consiliului Județean.

Legea nr. 10/2001 stabilește

unele sarcini si in raport cu primăria, entitate inexistenta insa din

punct de vedere juridic, aceasta fiind o structură aflată în subordinea

primarului, situație în care se constată că soluția primei

instanțe de soluționare a cauzei în contradictoriu cu primăria

este legală.

Întemeiată s-a

reținut și critica invocată de ambele părți, potrivit

căreia instanța de fond menționând in dispozitivul

sentinței ca se dispune anularea

dispoziției

nr. 3729 din 25 iulie 2001, număr sub care a fost înregistrata

notificarea, iar nu a

dispoziției emise ce poarta nr. 2693 din 12

noiembrie 2003, deoarece fiind vorba despre o

eroare

materială, conform art. 281 cod proc. civila, urmează a di

spune

îndreptarea sa.

Referitor

la critica apelantului parat vizând faptul ca notificarea nu a fost formulată

de o persoana îndreptățita cu

capacitate de exercițiu s-a constatat ca este neîntemeiata.

Este adevărat

că la data formulării notificării, 25 iulie 2001 autoarea

intimatei-reclamante, respectiv C.I.A. era decedata, fiind evident ca aceasta

nu mai putea depune nici o cerere, așa incit reținerea de către Primarul

municipiului Tg. Jiu in cuprinsul

dispoziției contestate ca notificarea ar fi fost formulată de o

persoana neîn

dreptățita, fara capacitate de exercițiu,

este nelegală.

Or,

in condițiile in care nu s-a contestat faptul ca notificarea este semnata de

f

iica autoarei, intimata

reclamanta A.C., acest act trebuie interpretat ca fiind formulat de moștenitor

in numele autorului sau decedat, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

așa cum judicios a reținut instanța de fond.

Cu privire la susținerea

apelantului parat, in sensul ca prin sentința

pronunțată tribunalul nu s-a referit si la cealaltă

fiica a autoarei, s-a reținut că este

lipsita de temei legal,

intimata reclamanta fiind singura care, așa cum s-a reținut a depus

notificare, după cum cererea de investire a instanței in prezenta cauza

s-a făcut numai de moștenitoarea A.C.

Ca neîntemeiate au

fost reținute criticile referitoare la restituirea terenului in natura.

Astfel, prin dispoz.art.

1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 si art. 26 din Legea nr. 10/2001,

s-a consacrat principiul restituirii in natura a imobilelor care intra sub incidenta

acestei legi, art. 1 alin. (2) din acest act normativ arătând ca, numai în

situația in care restituirea in natura nu este posibila, se stabilesc masuri

reparatorii prin echivalent.

Totodată, prin dispoz.art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se arata ca, in

cazul in care restituirea in natura nu este posibila, destinatorul imobilului

sau, după caz, entitatea investita potrivit legii cu soluționarea notificării

este obligata ca prin decizie

sau dispoziție

motivata sa acorde persoanei îndreptățite, in compensare, alte

bunuri

sau servicii, ori sa propună acordarea de despăgubiri in condițiile

legii speciale

privind regimul de stabilire

si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situațiile

in care măsura compensării nu este posibila, sau

aceasta nu

este acceptata de persoana indreptatita.

Pornind de la

prevederile legii s-a reținut că instanța de judecată

investită cu o contestație în baza Legii nr. 10/2001 trebuie să

verifice cu prioritate dacă principiul enunțat își

găsește sau nu aplicabilitatea, respectiv, dacă este

posibilă restituirea în natură a bunului notificat.

Or, potrivit probelor administrate în cauză s-a reținut

că notificarea

este semnata

de reclamanta în calitate de moștenitoare a autoarei sale C.I.A., motiv

pentru care

este îndreptățita sa

solicite restituirea in natura a imobilului.

Totodată,

potrivit art. 3 lit. a) din Legea 10/2001, pentru a putea solicita

restituirea in natura a terenului, persoana

care se considera îndreptățita trebuie

sa fi avut calitatea de proprietar al bunului la data preluării de către

stat.

Cu actul de vânzare

cumpărare din 1946, acul de donație si decretul de expropriere,

intimata reclamanta a dovedit îndeplinirea și a acestei

condiții, rezultând fără niciun

dubiu ca terenul în litigiu a aparținut autorilor săi.

În raport de probele administrate și de concluziile raportului de

expertiză

întocmit in cauza

la care s-a anexat schița terenului, probe necontestate de către niciuna

din părți,

s-a reținut

că terenul în litigiu, in suprafața de 204 m.p. situat in Tg. Jiu,

este liber, neocupat de construcții, situație în care

într-adevăr poate fi restituit în natură.

În raport de

vecinătățile terenului evidențiate prin raportul de

expertiză, s-a apreciat că terenul nu este amenajat ca spațiu

verde în jurul blocurilor de locuit, neexistând impedimente care să împiedice

restituirea în natură.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal

a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Tg.

Jiu, care a criticat-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor prev. de art.

304 pct. 7 - 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor se susține că soluția instanței de fond este în

vădită contradicție cu actele de la dosar și cu considerentele

deciziei.

Recurentul

recunoaște că s-au rezolvat unele neconcordanțe considerate ca

erori materiale săvârșite de către instanța de fond.

În ceea ce

privește fondul cauzei, se arată că soluția primei

instanțe este greșită, deoarece dispoziția nr. 2693 din 12

noiembrie 2008 prin care a fost soluționată notificarea nr. 3729 din 25

iulie 2001 este emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 3 coroborat

cu art. 22 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în condițiile în

care notificarea nu a fost formulată de o persoană

îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001.

Conform acestui

articol persoana îndreptățită solicită restituirea bunului

prin notificare, ce cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate,

elemente de identificare a persoanei îndreptățite, elemente de

identificare a bunului imobil solicitat și valoarea estimativă a acestuia.

Astfel, cum

corect s-a reținut de către instanța de apel, la data

notificării, 25 iulie 2001, C.I.A., autoarea intimatei reclamante era

decedată, fiind evident că nu putea depune notificare pentru

restituirea bunului în litigiu.

La fel de

evident este și faptul că notificarea a fost semnată de intimata

reclamantă din cauză A.C., împrejurare necontestată,

situație în care s-a interpretat că cererea a fost formulată de moștenitoare

în numele autorului său decedat, în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, astfel că este nefondată critica formulată sub acest

aspect.

Nu poate fi

susținut faptul că reclamanta nu a dovedit că este proprietara

bunului la data preluării acestuia de către stat, în condițiile

în care a dovedit că este moștenitoarea legală a autoarei sale,

decedată în prezent și de la care a rămas imobilul.

Susținerea

că, în cauză s-a ignorat existența surorii reclamantei ca

moștenitoare, într-adevăr este lipsită de temei legal în

condițiile în care s-a dovedit că notificarea a fost formulată

numai de A.C. și că sora acesteia nu a formulat notificare în

termenul prevăzut de lege, aceasta intervenind cu o cerere numai în anul

2008.

În plus, este

evident că sora reclamantei nu a formulat o cerere în temeiul Legii nr. 10/2001,

nu a parcurs procedura administrativă pe care legea o prevede și, de

fapt, nici nu a atacat dispoziția emisă de pârât la

instanță.

În raport de

această situație, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr.

10/2001, de cota cuvenită celorlalți moștenitori care nu au

formulat notificare beneficiază numai moștenitorul care a făcut

demersurile pentru restituirea bunului, în speță singura

persoană îndreptățită fiind reclamanta.

În fine,

nefondată este și critica referitoare la situația juridică

a terenului, în condițiile în care prin raportul de expertiză

întocmit în cauză s-a concluzionat că terenul este liber, nu este

ocupat de construcții, situație în care poate fi restituit în

natură, astfel cum a procedat instanța de fond,

În cauză, nu

s-a dovedit că terenul în discuție ar fi amenajat ca spațiu

verde în jurul blocurilor de locuit, ceea ce ar face imposibilă

restituirea în natură, iar simpla împrejurare prin care se indică

vecinătățile terenului nu este de natură a schimba destinația

acesteia și a confirma vreun impediment care să impună o

soluție contrară.

Reținând

că niciuna dintre criticile formulate prin motivele de recurs prev. de art.

304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., nu se regăsesc în raport de probele

administrate în cauză, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul pârâtului Primarul Municipiului Tg. Jiu să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Tg. Jiu împotriva Deciziei

nr. 244 din 14 octombrie 2009, a Curții de Apel Craiova, secția I-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședința publică, azi 31 mai 2010.