ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3476/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 240/1/2010, contestatorul H.I.V. a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei nr. 10245 din 18 decembrie 2009, pronunțată de această instanță, în dosarul nr. 2417/54/2008, decizie prin care fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei civile nr. 210 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-o contestație în anulare formulată împotriva a trei hotărâri judecătorești irevocabile, astfel că, în raport de dispozițiile art. 320 alin. (3) și art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este inadmisibil. Împotriva acestei decizii, recurentul H.I.V. a formulat contestația în anulare de față. In motivarea contestației, care nu a fost întemeiată în drept, contestatorul a susținut că deși a depus înscrisuri esențiale pentru lămurirea situației de fapt, completul de judecată nu i-a permis să „detalieze motivele care au concurat la producerea acestor înscrisuri". Contestația în anulare, astfel formulată, va fi respinsă pentru următoarele considerente: Analizând petitul contestației, Înalta Curte reține că, în drept, instanțele au obligația de a se pronunța doar asupra obiectului cererii deduse judecății, acest fapt constituind garanția aplicării principiului disponibilității prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. Dacă formulările sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului și temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, instanța are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilității, un ultra sau un minus petita. Or, în speța de față, contestatorul nu a depus nicio precizare în drept a cererii, înțelegând să se judece la primul termen de judecată, context în care, Înalta Curte apreciază că obiectul și cauza (temeiul juridic) cererii introductive de instanță formulată de acesta, circumscriu fără echivoc contestației în anulare speciale, reglementată de dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. Astfel, potrivit acestui text de lege, „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi. atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare". Prin decizia nr. 10245 din 18 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 2417/54/2008, a fost respins ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei civile nr. 210 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția aI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, urmare a faptului că hotărârea recurată nu era supusă niciunei căi de atac, în raport de dispozițiile art. 299 și art. 320 C. proc.

civ. In acest context, Înalta Curte constată că nici una dintre condițiile legale prevăzute de cele două ipoteze ale textului de lege mai sus-menționat, nu sunt îndeplinite în speță, prin motivele contestației, astfel cum a fost formulată, urmărindu-se o rejudecare a cauzei din perspectiva reaprecierii probelor și nu o îndreptare a unei erori sau a unei omisiuni, în sensul de greșeală materială (formală). Rezultă prin urmare, că în cauză, nu sunt întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care, se va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare astfel formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei nr. 10245 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.