ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3476/2010

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub

nr. 240/1/2010, contestatorul H.I.V. a formulat contestație în anulare,

împotriva deciziei nr. 10245 din 18 decembrie 2009, pronunțată de această

instanță, în dosarul nr. 2417/54/2008, decizie prin care fost respins ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei

civile nr. 210 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a

reținut că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată într-o contestație în

anulare formulată împotriva a trei hotărâri judecătorești irevocabile, astfel

că, în raport de dispozițiile art. 320 alin. (3) și art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, recurentul H.I.V.

a formulat contestația în anulare de față.

In motivarea contestației, care nu a

fost întemeiată în drept, contestatorul a susținut că deși a depus înscrisuri

esențiale pentru lămurirea situației de fapt, completul de judecată nu i-a

permis să „detalieze motivele care au concurat la producerea acestor

înscrisuri".

Contestația în

anulare, astfel formulată, va fi respinsă pentru următoarele

considerente:

Analizând petitul contestației, Înalta

Curte reține că, în drept, instanțele au obligația de a se pronunța doar asupra

obiectului cererii deduse judecății, acest fapt constituind garanția aplicării

principiului disponibilității prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Dacă formulările sunt confuze,

împiedicând determinarea obiectului și temeiului juridic al cererii de chemare

în judecată, instanța are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor

contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în

favoarea respectării cu rigoare a disponibilității, un ultra sau un minus

petita.

Or, în speța de față, contestatorul nu

a depus nicio precizare în drept a cererii, înțelegând să se judece la primul

termen de judecată, context în care, Înalta Curte apreciază că obiectul și

cauza (temeiul juridic) cererii introductive de instanță formulată de acesta,

circumscriu fără echivoc contestației în anulare speciale, reglementată de

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Astfel, potrivit acestui text de lege, „Hotărârile

instanțelor de recurs

mai pot fi. atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte,

a

omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de

casare".

Prin decizia nr. 10245 din 18 decembrie

2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, în dosarul nr. 2417/54/2008, a fost respins ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei

civile nr. 210 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

aI-a

civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, urmare a faptului că hotărârea recurată nu era supusă niciunei căi de

atac, în raport de dispozițiile art. 299 și art. 320 C. proc. civ.

In acest context, Înalta Curte constată

că nici una dintre condițiile legale prevăzute de cele două ipoteze ale

textului de lege mai sus-menționat, nu sunt îndeplinite în speță, prin motivele

contestației, astfel cum a fost formulată, urmărindu-se o rejudecare a cauzei

din perspectiva reaprecierii probelor și nu o îndreptare a unei erori sau a

unei omisiuni, în sensul de greșeală materială (formală).

Rezultă prin urmare, că în cauză, nu

sunt întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care, se va

respinge ca neîntemeiată contestația în anulare astfel formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul H.I.V. împotriva deciziei nr. 10245 din 18 decembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

iunie 2010.