ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2140/2004

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința civilă nr. 542 din 25 septembrie

2002 pronunțată de Tribunalul Bacău a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantul T.M. împotriva pârâtei S.C. C. S.A. Târgu Ocna.

Instanța a reținut că prin cererea inițială,

ulterior precizată și fundamentată pe prevederile Legii nr. 10/2001,

reclamantul a solicitat obligarea pârâtei, succesoarea fostei Întreprinderi

Industriale Raionale Târgu Ocna, la plata sumei de 85.539.713 lei reprezentând

c/valoarea a 44 m

3

bușteni care i-au fost confiscați în anul 1958 de

autoritățile comuniste și dați în custodia unității menționate.

Reclamantul a învederat că a adresat pârâtei o

notificare însă nu a obținut un rezultat favorabil.

Respingând acțiunea, instanța a avut în vedere,

în principal că:

- solicitarea reclamantului nu se încadrează în

prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001, nefiind vorba despre „bunuri mobile

devenite imobile prin încorporarea în construcții”.

- facturile privind confiscarea buștenilor

cuprind și mențiuni privind plata contravalorii de 3.435,86 de lei, fiind

întocmite pe numele N.N., socrul reclamantului, în legătură cu care nu s-a

făcut nici o dovadă că ar fi fost moștenit de către acesta.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei

sentințe și prin care s-a solicitat admiterea acțiunii, a fost respins, cu o

motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 92 din 16

decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat

un recurs neîncadrat în drept, arătând că hotărârea este „abuzivă, nelegală și

dată din motive de afinități”, astfel încât Curtea va face aplicarea

prevederilor art. 306 alin. final C. proc. civ. și va examina criticile

formulate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului.

Analizând legalitatea hotărârilor, Curtea reține

că acestea sunt în întregime corecte.

În mod cert confiscarea unor bușteni, în

legătură cu destinația cărora nu s-a făcut nici o dovadă (dacă s-au folosit la

construcții, confecționare de mobilă ori alte obiecte sau pentru foc) nu se încadrează

în prevederile art.6 din Legea nr. 10/2001, astfel încât invocarea acestui act

normativ nu are nici un temei.

Pe de altă parte, instanțele au reținut în mod

corect că reclamantul nu a dovedit că a fost titularul dreptului de

proprietate, astfel că și din acest punct de vedere acțiunea nu putea fi

primită.

În consecință, recursul declarat de reclamant va

fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva deciziei civile nr. 92 din 16

decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 martie 2004.