ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 903/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de reclamantul C.A.împotriva deciziei nr.7 din 20 februarie

2002 a Curții de Apel

Bacău

– secția civilă.

La apelul

nominal s-a prezentat recurentul-reclamant personal, lipsind intimatul-pârât

S.N.”S.”– Sucursala “S.” Târgu Ocna.

Procedura completă.

Reclamantul

C.A.a solicitat admiterea recursului, reiterând criticile formulate în scris la

adresa deciziei Curții de Apel Bacău.

C U R T E A

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

adresată in ițial Judecătoriei Onești, reclamantul C.A.a chemat în judecată pârâta

S.C. “S.” SA Târgu Ocna din cadrul S.N.”S.”, solicitând ca prin sentința ce se va

pronunța să fie obligată să suspende aplicarea dispozițiilor art.1 din Decretul

Consiliului de Stat nr.32 din 13 februarie 1987 privind exproprierea unor terenuri

precum și exproprierea și demolarea unor construcții.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că este moștenitorul părinților săi M. și M.C.,

al căror imoil (teren de 1790 m.p. și locuință) a fost expropriat prin Decretul

menționat și preluat de pârâtă. În prezent se intenționează demolarea clădirii,

pretextându-se că există un pericol iminent de surpare a terenului.

Cum Decretul

de expropriere nu a fost niciodată publicat iar pericolul surpării este în realitate

mult mai mic decât afirmă pârâta, reclamantul a arătat că dreptul său de proprietate

a fost în mod grav încălcat.

Judecătoria

Onești, prin sentința civilă nr.4353 din 5 octombrie 2001, și-a declinat competența

în favoarea Tribunalului Bacău, conform prevederilor art.2 pct.1 lit.e C.proc.civ..

Pe rolul Tribunalului

Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr.8147/2001.

Pe parcursul

soluționării pricinii de către tribunal, pârâta S.C. “S.”S.A. Târgu Ocna a formulat

cerere reconvențională, solicitând stabilirea accesului la  servitutea legală

de trecere, în conformitate cu prevederile Legii minelor nr.61/1998, în vederea

demolării imobilului din str.Gura Slănic nr.28, Târgu Ocna, județul Bacău.

Examinând probatoriile

cu înscrisuri administrate, Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr.507 din

23 noiembrie 2001, a respins acțiunea principală ca inadmisibilă și cererea reconvențională

ca nefondată.

Instanța a

reținut că solicitarea reclamantului depășește atribuțiile puterii judecătorești,

suspendarea executării Decretului de expropriere fiind de competența legislativului.

În ceea ce

privește cererea reconvențională, aceasta a fost respinsă cu motivarea că art.6

alin.2 din Legea nr.61/1998 se referă la terenurile aflate în afara perimetrului

de exploatare, ceea ce nu este cazul în speță, terenul în  litigiu aflându-se în

perimetrul  respectiv.

Apelurile declarate

de reclamant și pârâtă au fost respinse, cu aceeași motivare, prin decizia civilă

nr.7/20 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamantul, criticând-o sub două aspecte.

A susținut

în primul rând că motivarea instanțelor este confuză, reclamantul invocând nepublicarea

Decretului de expropriere iar hotărârile referindu-se la caracterul abuziv al acestui

act normativ, ceea ce face să fie incidente prevederile art.304 pct.7 C.proc.civ..

Printr-un

al doilea motiv de casare, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ. s-a

susținut că instanțele au încălcat prevederile Legii nr.10/2001.

Recursul este

nefondat.

Ambele instanțe

au sintetizat în mod corect, în motivare, temeiurile de fapt și de drept ale acțiunii

reclamantului, ca și argumentele pentru care aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă.

Reclamantul

a solicitat în mod expres prin acțiune, și și-a reiterat ulterior poziția, să

se “suspende aplicarea art.1 din Decretul nr.32/1987”. Instanțele nu au luat în

discuție caracterul acestui act normativ, ci au concluzionat în mod corect că o

astfel de solicitare nu este de competența puterii judecătorești.

Pe de altă

parte, faptul că reclamantul s-a referit tangențial la dispozițiile Legii

nr.10/2001, menționând că Decretul nu a fost publicat iar el a formulat notificare

pentru retrocedarea în natură a imobilului nu înseamnă că instanțele au eludat prevederile

acestui act normativ, ele nefiind sesizate cu o cerere întemeiată pe dispozițiile

sale.

Motivarea ambelor

instanțe este concisă, corectă și respectă cadrul procesual în care au fost investite

iar soluțiile sunt legale și temeinice, astfel încât recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.A.împotriva deciziei nr.7 din 20

februarie 2002 a Curții de Apel

Bacău

– secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.