ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 903/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C.A.împotriva deciziei nr.7 din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău – secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant personal, lipsind intimatul-pârât S.N.”S.”– Sucursala “S.” Târgu Ocna. Procedura completă. Reclamantul C.A.a solicitat admiterea recursului, reiterând criticile formulate în scris la adresa deciziei Curții de Apel Bacău. C U R T E A Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată in ițial Judecătoriei Onești, reclamantul C.A.a chemat în judecată pârâta S.C. “S.” SA Târgu Ocna din cadrul S.N.”S.”, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să suspende aplicarea dispozițiilor art.1 din Decretul Consiliului de Stat nr.32 din 13 februarie 1987 privind exproprierea unor terenuri precum și exproprierea și demolarea unor construcții.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este moștenitorul părinților săi M. și M.C., al căror imoil (teren de 1790 m.p. și locuință) a fost expropriat prin Decretul menționat și preluat de pârâtă. În prezent se intenționează demolarea clădirii, pretextându-se că există un pericol iminent de surpare a terenului. Cum Decretul de expropriere nu a fost niciodată publicat iar pericolul surpării este în realitate mult mai mic decât afirmă pârâta, reclamantul a arătat că dreptul său de proprietate a fost în mod grav încălcat. Judecătoria Onești, prin sentința civilă nr.4353 din 5 octombrie 2001, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău, conform prevederilor art.2 pct.1 lit.e C.proc.civ..

Pe rolul Tribunalului Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr.8147/2001. Pe parcursul soluționării pricinii de către tribunal, pârâta S.C. “S.”S.A. Târgu Ocna a formulat cerere reconvențională, solicitând stabilirea accesului la servitutea legală de trecere, în conformitate cu prevederile Legii minelor nr.61/1998, în vederea demolării imobilului din str.Gura Slănic nr.28, Târgu Ocna, județul Bacău. Examinând probatoriile cu înscrisuri administrate, Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr.507 din 23 noiembrie 2001, a respins acțiunea principală ca inadmisibilă și cererea reconvențională ca nefondată. Instanța a reținut că solicitarea reclamantului depășește atribuțiile puterii judecătorești, suspendarea executării Decretului de expropriere fiind de competența legislativului.

În ceea ce privește cererea reconvențională, aceasta a fost respinsă cu motivarea că art.6 alin.2 din Legea nr.61/1998 se referă la terenurile aflate în afara perimetrului de exploatare, ceea ce nu este cazul în speță, terenul în litigiu aflându-se în perimetrul respectiv. Apelurile declarate de reclamant și pârâtă au fost respinse, cu aceeași motivare, prin decizia civilă nr.7/20 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, criticând-o sub două aspecte. A susținut în primul rând că motivarea instanțelor este confuză, reclamantul invocând nepublicarea Decretului de expropriere iar hotărârile referindu-se la caracterul abuziv al acestui act normativ, ceea ce face să fie incidente prevederile art.304 pct.7 C.proc.civ..

Printr-un al doilea motiv de casare, întemeiat pe prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ. s-a susținut că instanțele au încălcat prevederile Legii nr.10/2001. Recursul este nefondat. Ambele instanțe au sintetizat în mod corect, în motivare, temeiurile de fapt și de drept ale acțiunii reclamantului, ca și argumentele pentru care aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă. Reclamantul a solicitat în mod expres prin acțiune, și și-a reiterat ulterior poziția, să se “suspende aplicarea art.1 din Decretul nr.32/1987”. Instanțele nu au luat în discuție caracterul acestui act normativ, ci au concluzionat în mod corect că o astfel de solicitare nu este de competența puterii judecătorești.

Pe de altă parte, faptul că reclamantul s-a referit tangențial la dispozițiile Legii nr.10/2001, menționând că Decretul nu a fost publicat iar el a formulat notificare pentru retrocedarea în natură a imobilului nu înseamnă că instanțele au eludat prevederile acestui act normativ, ele nefiind sesizate cu o cerere întemeiată pe dispozițiile sale. Motivarea ambelor instanțe este concisă, corectă și respectă cadrul procesual în care au fost investite iar soluțiile sunt legale și temeinice, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.A.împotriva deciziei nr.7 din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău – secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.