ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 12/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de reclamanții R.I. și R.A.împotriva deciziei nr.4

din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Bacău - secția civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat recurenții reclamanți R.I. și R.A., ambii personal,

lipsind intimatele pârâte Primăria Municipiului Bacău și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bacău.

Procedura

completă.

Recursul este

scutit de timbru.

Recurenții R.I.

și R.A.solicită admiterea recursului, făcând referire la motivele scrise de la

dosar.

Reprezentantul

Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursului civil de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 31.X.2000 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanții R.I.și

R.A.au chemat în judecată Primăria municipiului Bacău și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bacău pentru a se constata nulitatea Decretului 394/1988

privind exproprierea terenului în suprafață de 1100 m.p. situat în Bacău, str.Decebal

nr.24.

Motivele

acțiunii s-au referit la împrejurarea că pe terenul expropriat nu s-au edificat

construcții, mai mult decât atât, reclamanții nu au fost deposedați de terenul

pe care l-au folosit.

Curtea de Apel

Bacău prin sentința civilă nr.12/30.01.2001 a declinat competența de

soluționare.

Tribunalul

Bacău prin sentința civilă nr.505/21.XI.2001 a admis în parte acțiunea

dispunând retrocedarea suprafeței de 360 m.p. situată în Bacău str.Decebal

nr.24. A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute

a Decretului 394/1988. Tribunalul a reținut că în 9.IX.1971, R.A.a dobândit

prin contract de vânzare-cumpărare nr.4082/582 o suprafață de 1300 m.p. teren

și construcții (casă și magazie) situat în str.Decebal nr.9.

Din acest teren

a fost expropriată o suprafață de 1100 m.p. pentru utilitate publică fără plata

unor despăgubiri.

În prezent

reclamanții dețin 802 m.p. iar din restul de 498 m.p., 122 m.p., este teren

ocupat cu un bloc, restul de 360 m.p. nefiind ocupată de construcții de

utilitate publică.

Împotriva

acestei soluții au declarat apel ambele părți (reclamanții pentru că acțiunea

nu a fost admisă în totalitate iar pârâții pentru că 360 m.p. reprezintă

domeniul public, reclamanții se puteau adresa în procedura legii 10/2001 pentru

obținerea despăgubirilor.

Apelurile au

fost respinse prin decizia civilă nr.4 din 11 februarie 2002 a Curții de Apel

Bacău. S-a reținut că din 1100 m.p. expropriați numai 360 m.p. sunt liberi,

pentru a fi retrocedați; pentru diferență, reclamanții putându-se adresa în

conformitate cu Legea 10/2001 pentru despăgubiri.

Reclamanții au

declarat recurs împotriva deciziei nr.4/2002.

Recursul nu a

fost structurat în forma cerută de art.304    pct.1-10 C.proc.civ.

În esență s-a

criticat soluția pentru aceleași motive invocate și în apel și anume

nerestituirea în natură a întregului teren revendicat și faptul că în subsidiar

reclamanții ar fi de acord cu plata despăgubirilor pentru terenul revendicat la

prețul de 1.500.000 lei/m.p., în total 208.500.000 lei.

Prin cererea

de recurs s-au formulat pretenții noi și anume refacerea gardului proprietății

reclamanților la aceleași dimensiuni (100,55 m lungime și    1,7 m  înălține)

și materiale (stejar și brad) și plata daunelor morale pentru retenție abuzivă

din 1990 până la zi a 499 m.p. de teren la 3,75 dolari/m

2

pe an, în

total 22.455 dolari precum și 25.000 dolari daune personale pentru procesele pe

care reclamanții au fost obligați să le poarte cu autoritățile pentru

restituirea terenului, pentru stresul și psihoza prin care au trecut. S-a mai

criticat împrejurarea că nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Analizând

actele și lucrările dosarului se constată că recursul este neîntemeiat urmând a

fi respins pentru următoarele considerente:

Concluziile

expertizei, necontestate de părți și însușite de instanțe au fost în sensul că

în prezent terenul neafectat de construcții de utilitate publică este în

suprafață de 360 m.p. S-a reținut în mod corect că din 1100 m.p. expropriați,

din proprietatea Anei Radu prin Decretul 394/29.XII.1988 (poziția 54 din anexă

– fila 22 dosarul 4709/2000) 600 m.p. au fost deja restituiți reclamanților

(declarația acestora consemnată în practicaua sentinței civile 505 în ședința

din 21 noiembrie 2001) iar din restul de 498 m.p. identificați de expert pe

teren, 122 m.p. sunt ocupați cu un bloc de locuințe.

In mod corect

s-a dispus retrocedarea suprafeței de 360 m.p.

Cât privește

împrejurarea că prin motivele de apel și apoi de recurs reclamanții au formulat

cereri noi, este de observat că potrivit art.294 C.proc.civ. în apel nu se pot

face alte cereri noi (altele decât cele indicate prin acțiune).

Această

interdicție există și în faza de judecată a recursului.

Singura

modificare legal făcută de reclamanți în faza judecării fondului a fost

precizarea cu privire la întinderea pretențiilor de la 1100 m.p. la 500 m.p.

Ca urmare, în

mod corect instanțele s-au pronunțat numai cu privire la petitul acțiunii cu

care au fost investite, și au ignorat celelalte cereri.

Nici critica cu

privire la neacordarea cheltuielilor de judecată nu este întemeiată deoarece în

cuvântul în fond reclamanții au arătat că nu solicită cheltuieli de judecată

(ședința din 21 noiembrie 2001) iar Curtea de apel le-a respins apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanții R.I. și R.A.împotriva deciziei nr.4 din 11 februarie 2002 a

Curții de Apel Bacău – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.