ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 557/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 3120 din 23 aprilie 2003, reclamanta W.R., cetățean chinez, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne – Autoritatea pentru Străini – Biroul pentru Străini al Județului Sibiu, a solicitat anularea dispoziției nr. 3443899 din 18 aprilie 2003 de părăsire a teritoriului României, emisă de pârât. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea acțiunii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că: - începând cu anul 1997 a obținut dreptul de ședere în România, pentru prestarea unei activități comerciale; - deși îndeplinește condițiile prevăzute de art. 55 din O.U.G.

nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, autoritatea publică pârâta a refuzat să-i prelungească dreptul de ședere în România. Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, la data depunerii cererii de prelungire, reclamanta nu a prezentat dovezi din care să rezulte că realizează venituri personale în cuantum de cel puțin 500 euro lunar, ca urmare a activității desfășurate pe teritoriului României. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios, prin sentința civilă nr. 181 din 28 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei și a anulat dispoziția nr. 3443899 din 18 aprilie 2003 de părăsire a teritoriului României, emisă de pârât.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că: - din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că reclamanta are calitatea de asociat și administrator al unei societăți comerciale al cărui capital social majorat permite funcționarea acesteia în conformitate cu planul de afaceri; - reclamanta a făcut dovada realizării unor venituri lunare suficiente pentru a-și asigura mijloacele de întreținere, venituri ce depășesc suma de 500 euro. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor. Recursul este inadmisibil, după cum se va arăta în cele ce urmează: Potrivit art. 82 din O.U.G.

nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, dispoziția de părăsire a teritoriului poate fi atacată în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află formațiunea teritorială care a emis dispoziția de părăsire a teritoriului, sentința instanței fiind definitivă și irevocabilă. Cum sentința Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ, prin care a fost soluționată cererea reclamantei privind anularea dispoziției de părăsire a teritoriului, este definitivă și irevocabilă, recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 181 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.