ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2908/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta I.S.

a solicitat anularea Hotărârii nr. 32263 din 7 august 2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că are statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie din 1940. Prin sentința nr. 508/CA din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată, instanța constatând faptul că reclamanta s-a născut la data de 11 aprilie 1942 și nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute de lege pentru acordarea statutului de refugiat din motive etnice, reținând că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 prevăd expres că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, cu aplicarea prezumției absolute a timpului legal al concepției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, întrucât în mod greșit a apreciat că nu poate beneficia de prevederile legale invocate, pe considerentul că nu era născută la data strămutării. Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente cauzei, va admite recursul formulat și, rejudecând cauza pe fond, se va modifica hotărârea atacată, în sensul că se va admite acțiunea reclamantei, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) din C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi acceptată de această instanță. Înalta Curte a constatat, din analiza materialului probator, că părinții reclamantei au făcut obiectul schimbului de populație intervenit prin Tratatul de la Craiova, încheiat în septembrie 1940, lucru necontestat de părți, astfel încât se poate concluziona, fără nici un dubiu, că și reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Această interpretare a dispozițiilor legale este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice...Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimata- reclamantă s-a născut în timpul refugiului părinților săi și, pe cale de consecință, beneficiază de prevederile legale invocate, motiv pentru care acțiunea reclamantei este întemeiată și urmează a fi anulată hotărârea nr. 32273 din 7 august 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța. A admite teza contrară ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare. Pentru aceste considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 din C. proc. civ. , recursul declarat va fi admis, va fi anulată hotărârea atacată, cu obligarea pârâtei la

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de I.S. împotriva sentinței nr. 508/CA din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei. Anulează Hotărârea nr. 32273 din 7 august 2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța și obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 pentru perioada 11 aprilie 1942-6 martie 1945 începând cu data de 1 februarie 2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.