ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2908/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța,

reclamanta I.S. a solicitat anularea Hotărârii nr. 32263 din 7 august 2009 emisă

de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța și recunoașterea calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, motivând că are statutul de persoană refugiată din motive

etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România,

ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie

din 1940.

Prin sentința nr. 508/CA

din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă acțiunea reclamantei

ca nefondată, instanța constatând faptul că reclamanta s-a născut la data de 11

aprilie 1942 și nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute de lege pentru

acordarea statutului de refugiat din motive etnice, reținând că dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 189/2000 prevăd expres că numai persoanele născute la data

strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, cu aplicarea prezumției

absolute a timpului legal al concepției.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Recurenta a arătat că

instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, întrucât în mod

greșit a apreciat că nu poate beneficia de prevederile legale invocate, pe considerentul

că nu era născută la data strămutării.

Înalta Curte analizând

actele și lucrările dosarului în raport cu hotărârea atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente cauzei, va admite recursul formulat și, rejudecând

cauza pe fond, se va modifica hotărârea atacată, în sensul că se va admite acțiunea

reclamantei, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin

toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive

etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit

art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul

ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând

și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb

de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice

și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele

persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele

acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, nu poate fi acceptată de această instanță.

Înalta Curte a constatat,

din analiza materialului probator, că părinții reclamantei au făcut obiectul schimbului

de populație intervenit prin Tratatul de la Craiova, încheiat în septembrie 1940,

lucru necontestat de părți, astfel încât se poate concluziona, fără nici un dubiu,

că și reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Această interpretare a

dispozițiilor legale este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională

prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor

ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea

liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice...Toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau

alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza

normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă

a instanței judecătorești”.

Din materialul probator

existent la dosar rezultă faptul că intimata- reclamantă s-a născut în timpul refugiului

părinților săi și, pe cale de consecință, beneficiază de prevederile legale invocate,

motiv pentru care acțiunea reclamantei este întemeiată și urmează a fi anulată hotărârea

nr. 32273 din 7 august 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța.

A admite teza contrară

ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii

lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare

restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului

constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi

lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat constant

în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității

în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar

unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare.

Pentru aceste considerente,

văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie, în temeiul dispozițiilor

prevăzute de art. 312 din C. proc. civ. , recursul declarat va fi admis, va fi anulată

hotărârea atacată, cu obligarea pârâtei la

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de I.S. împotriva sentinței nr. 508/CA din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea reclamantei.

Anulează Hotărârea

nr. 32273 din 7 august 2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța și

obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea

de beneficiar al O.G. nr. 105/1999 pentru perioada 11 aprilie 1942-6 martie 1945

începând cu data de 1 februarie 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.