ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 125/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta M.M. a solicitat anularea Hotărârii din 13 mai 2009

emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța și recunoașterea calității

de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivat de faptul că are statutul de

persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării

părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno

- bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie din 1940.

Curtea de Apel Constanța

prin sentința civilă nr. 302/ CA din 15 iulie 2009 a admis acțiunea reclamantei,

a anulat hotărârea atacată și a constatat că reclamanta are calitatea de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Instanța a reținut că

reclamanta s-a născut la data de 3 martie 1944, în localitatea în care părinții

săi erau strămutați din motive etnice și a dobândit prin naștere statutul de strămutat,

îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000

pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța,

solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de

reclamantă ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut

că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în

care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au

născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează

în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile

legale susmenționate, fiind născută la data de 3 martie 1944, ulterior

strămutării părinților săi.

Înalta Curte de

Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge

recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele

pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței,

se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui

schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au

răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul

copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au

fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit

astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele

reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005,

conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și

a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția

să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în

situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de

aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează

ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei

juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a

instanței judecătorești”.

Din materialul

probator existent la dosar rezultă faptul că reclamanta s-a născut în timpul

refugiului părinților săi și, pe cale de consecință, interpretarea dată de

instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar

motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.

A admite teza

recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu

între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați,

ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de

natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în

fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos

distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat

constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al

egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui

tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice

similare.

Înalta Curte reține

motivarea instanței de fond, însă, având în vedere că instanța nu a stabilit

durata de acordare a drepturilor și data de începere a acestora, constată că

reclamantei urmează să i se recunoască calitatea de refugiat pentru perioada 3

martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2008.

Pentru aceste

considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie,

în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat

va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței nr. 302/

CA din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2010.