ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul A.V.

a solicitat anularea Hotărârii din 26 mai 2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru mama sa A.M., decedată la 28 martie 2009, motivând că mama sa are statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născută în timpul strămutării părinților săi din Bulgaria în România, ca urmare a aplicării Tratatului româno - bulgar semnat la Craiova, la 7 septembrie din 1940. Curtea de Apel Constanța prin sentința civilă nr. 289/ CA din 9 iulie 2009 a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea atacată și a constatat că mama reclamantului are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, urmând ca aceste drepturi să-i fie acordate pentru perioada 25 iulie 1942 - 6 martie 1945, până la data decesului.

Instanța a reținut că mama reclamantului s-a născut la data de 25 iulie 1942, în localitatea în care părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar mama intimatului nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale susmenționate, fiind născută la data de 25 iulie 1942, ulterior strămutării părinților săi. Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții. Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că numita A.M. s-a născut în timpul refugiului părinților săi și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi menținută. A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare. Pentru aceste considerente, văzând și practica constantă a Înaltei Curți în această materie, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței nr. 289/ CA din 9 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.