ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2892/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 3581 din 28 octombrie 2009 a

Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale de

folosință a Primăriei Municipiului București și a fost admisă excepția de inadmisibilitate

a capetelor 1 și 2 din cererea reclamanților H.N. și H.F. în contradictoriu cu Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, Primăria Municipiului București prin Primarul

General, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, SC T.H. Limited, SC

T.D.R. SRL București și, în consecință, a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă,

respingându-se capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită

cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că excepția lipsei calității procesuale

de folosință a Primăriei Municipiului București este neîntemeiată. Astfel, instanța

a reținut că Primăria Municipiului București este o autoritate publică și nu are

relevanță dacă are sau nu personalitate juridică, întrucât, în conformitate cu dispozițiile

art. 41 și urm. Din C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor

civile poate să fie parte în judecată.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că excepția de inadmisibilitate pentru capetele de cerere 1 și 2 din acțiunea

introductivă este întemeiată, capete ce vizează constatarea faptului că un proiect

nu este de utilitate publică, ci este un parteneriat public privat cu caracter economic,

precum și constatarea nulității contractelor încheiate.

Astfel, instanța a reținut

că este inadmisibilă acțiunea privind constatarea faptului că un proiect nu este

de utilitate publică, ci este un parteneriat public privat cu caracter economic,

întrucât prevederile art. 3 din H.G. nr. 373/2004 dispun expres cu privire la natura

proiectului iar instanța de judecată nu poate constata sau stabili o altă natură

juridică cu privire la proiectul cuprins în actul normativ arătat și nici nu ar

putea adăuga la acesta.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind constatarea nulității contractelor încheiate, instanța a constatat

că excepția privind lipsa plângerii prealabile este întemeiată și din acest motiv

cererea reclamanților este inadmisibilă, văzând dispozițiile din Legea nr. 554/2004

care prevăd expres obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile mai înainte

de sesizarea instanței de fond cu anularea unui act.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, criticând sentința

pronunțată ca netemeinică și nelegală.

Recurentul a criticat

soluția pronunțată, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, argumentând

pe larg faptul că drepturile și obligațiile acestei autorități, în domeniul ce vizează

obiectul cererii introductive, au fost preluate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor

Publice și Locuințelor, instituție care de altfel a fost introdusă în cauză.

Înalta Curte analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente cauzei a constatat că recursul de față este lipsit de interes.

Condiția justificării

unui interes în activitatea judiciară este recunoscută în mod unanim în literatura

juridică română și străină, precum și în practica judiciară, ca absolut necesară

atât pentru dobândirea calității de parte în proces cât și pentru exercițiul acțiunii

civile.

Interesul trebuie să stea

la baza oricărei cereri în justiție, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv

civil. Interesul constă în folosul practic material sau moral, pe care partea îl

urmărește în judecată. Interesul trebuie să fie născut și actual, ceea ce presupune

ca el să existe pe tot parcursul demersului procesual, astfel încât dacă dreptul

pretins este actual și interesul de a acționa este născut și actual.

Așa fiind, justificarea

interesului judiciar al recurentului-pârât nu subzistă, întrucât cererea reclamanților,

ce face obiectul acțiunii de față, a fost respinsă la instanța de fond pe excepția

de inadmisibilitate, excepție care a făcut imposibilă studierea ori analizarea altor

excepții, care din punct de vedere procedural, ar fi putut fi analizate numai dacă

s-ar fi trecut peste excepția de inadmisibilitate invocată.

Pentru aceste considerente,

având în vedere că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută

și peremtorie, Înalta Curte în temeiul art. 312 din C. proc. civ. va respinge recursul

declarat ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței nr. 3581 din

28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal ca fiind lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.