ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2892/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 3581 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului București și a fost admisă excepția de inadmisibilitate a capetelor 1 și 2 din cererea reclamanților H.N. și H.F. în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Primăria Municipiului București prin Primarul General, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, SC T.H. Limited, SC T.D.R. SRL București și, în consecință, a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, respingându-se capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța investită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că excepția lipsei calității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului București este neîntemeiată. Astfel, instanța a reținut că Primăria Municipiului București este o autoritate publică și nu are relevanță dacă are sau nu personalitate juridică, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 41 și urm. Din C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că excepția de inadmisibilitate pentru capetele de cerere 1 și 2 din acțiunea introductivă este întemeiată, capete ce vizează constatarea faptului că un proiect nu este de utilitate publică, ci este un parteneriat public privat cu caracter economic, precum și constatarea nulității contractelor încheiate.

Astfel, instanța a reținut că este inadmisibilă acțiunea privind constatarea faptului că un proiect nu este de utilitate publică, ci este un parteneriat public privat cu caracter economic, întrucât prevederile art. 3 din H.G. nr. 373/2004 dispun expres cu privire la natura proiectului iar instanța de judecată nu poate constata sau stabili o altă natură juridică cu privire la proiectul cuprins în actul normativ arătat și nici nu ar putea adăuga la acesta. În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității contractelor încheiate, instanța a constatat că excepția privind lipsa plângerii prealabile este întemeiată și din acest motiv cererea reclamanților este inadmisibilă, văzând dispozițiile din Legea nr. 554/2004 care prevăd expres obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile mai înainte de sesizarea instanței de fond cu anularea unui act.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurentul a criticat soluția pronunțată, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, argumentând pe larg faptul că drepturile și obligațiile acestei autorități, în domeniul ce vizează obiectul cererii introductive, au fost preluate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, instituție care de altfel a fost introdusă în cauză. Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente cauzei a constatat că recursul de față este lipsit de interes.

Condiția justificării unui interes în activitatea judiciară este recunoscută în mod unanim în literatura juridică română și străină, precum și în practica judiciară, ca absolut necesară atât pentru dobândirea calității de parte în proces cât și pentru exercițiul acțiunii civile. Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiție, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv civil. Interesul constă în folosul practic material sau moral, pe care partea îl urmărește în judecată. Interesul trebuie să fie născut și actual, ceea ce presupune ca el să existe pe tot parcursul demersului procesual, astfel încât dacă dreptul pretins este actual și interesul de a acționa este născut și actual.

Așa fiind, justificarea interesului judiciar al recurentului-pârât nu subzistă, întrucât cererea reclamanților, ce face obiectul acțiunii de față, a fost respinsă la instanța de fond pe excepția de inadmisibilitate, excepție care a făcut imposibilă studierea ori analizarea altor excepții, care din punct de vedere procedural, ar fi putut fi analizate numai dacă s-ar fi trecut peste excepția de inadmisibilitate invocată. Pentru aceste considerente, având în vedere că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremtorie, Înalta Curte în temeiul art. 312 din C. proc. civ. va respinge recursul declarat ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței nr. 3581 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca fiind lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.