ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 348/2015

Decizia nr. 348/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamantul Sectorul 2 București și primarul sectorului 2 București, au formulat cerere de chemare în judecată a pârâților A. și B. - Ilfov, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea corecțiilor financiare aplicate în mod nelegal, menținute prin Hotărârea nr. 2427 din 14 ianuarie 2013 de respingere a cererii de anulare a reducerilor procentuale aplicate beneficiarului - Unitatea Administrativ Teritorială sector 2 București la cererea de rambursare în cadrul Contractului de finanțare din 2 iunie 2011 - cod SMIS, Proiect „Sistem de supraveghere video și management informațional pentru creșterea siguranței sociale și prevenirea criminalității în arealul Ion Creangă”.

Pârâtul A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta B. a formulat întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității cererii raportat la dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 și pe cea a lipsei calității procesuale pasive.

La data de 19 aprilie 2013 reclamanții au formulat precizare la cererea de chemare în judecată și au solicitat anularea Notei din 5 noiembrie 2012 privind aplicarea reducerilor procentuale pentru Contractul de finanțare SMIS.

Pârâta B. a formulat cerere de renunțare la excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1714 din 27 mai 2013 a Curții de Apel București s-a luat act de renunțare la susținerea excepției inadmisibilității, a fost admisă excepția calității procesuale pasive și respinsă acțiunea în contradictoriu cu B. Ilfov ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul sectorul 2 București, prin primarul sector 2 București, fiind invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Ca motive de nelegalitate au fost invocate următoarele:

S-a arătat de către recurent că instanța de fond a reținut aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care a intrat în vigoare la 30 iunie 2011, deși procedura de achiziție publică a fost derulată anterior intrării acesteia în vigoare.

Contractul de finanțare din 2 iunie 2011 în vederea acordării finanțării nerambursabile a fost încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, iar procedura de stabilire a corecțiilor financiare, astfel cum era prevăzută de acest act normativ, nici nu a fost respectat.

Legea dispune numai pentru viitor și se aplică numai faptelor petrecute în intervalul de timp de la intrarea sa în vigoare și până la încetarea efectelor acesteia prin abrogare, iar în cazul constatării unor abateri de la prevederile legale sau contractuale, atât analizarea cât și sancționarea acesteia se face în baza legii în vigoare la data săvârșirii acesteia.

La data derulării procedurilor de achiziție publică erau în vigoare prevederile O.G. nr. 79/2003, act normativ care nu prevedea instituția corecțiilor financiare aplicate pentru condiții restrictive prevăzute de autoritățile contractante la atribuirea contractelor de achiziție publică.

Recurenta a considerat că deși au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 și cele ale H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acesteia, actul administrativ emis nu este întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de Anexa nr. 5 la Normele metodologice, motiv pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute a acesteia.

Referitor la încălcările O.U.G. nr. 34/2006:

a) în mod eronat s-a reținut încălcarea art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 deoarece ofertantul câștigător SC C. SRL nu ar fi prezentat copii ale cărților de muncă, așa cum au fost solicitate prin fișa de date a achiziției.

La data depunerii ofertei, 12 aprilie 2011, angajatorul SC C. SRL era în proces de eliberare către angajați a carnetelor de muncă, drept pentru care a depus copii după contractele individuale de muncă, desemnat pentru realizarea contractului, precum și copii după „Registrul de evidență salariați - Revisal”, astfel că în mod eronat s-a dispus aplicarea corecției financiare de reducere procentuală cu 5% din valoarea contractului;

b) nu a existat o încălcare a art. 36 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, așa cum s-a reținut de către instanța de fond, cu motivația că SC D. SRL nu a fost eliminat de procedura de achiziție, deși nu a îndeplinit cerința minimă din fișa de date a achiziției, referitoare la acordarea garanției pentru produse/ echipamente ofertate.

Declararea unei oferte ca inacceptabilă sau neconformă este atributul exclusiv al comisiei de evaluare, iar această comisie, luând în considerare particularitățile contractului de achiziție publică ce urma a fi atribuit, a hotărât să nu elimine din procedură operatorii economici care nu au îndeplinit cerința din fișa de date referitoare la acordarea garanției oferită produselor, ci ca urmare a faptului că acest factor a fost unul de evaluare și urma să fie depunctat corespunzător operatorul economic.

Oricum, decizia comisiei de evaluare nu a viciat derularea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică și nu a modificat clasamentul operatorilor economici, astfel că nu ar putea fi reținută o încălcare a legislației aferente.

c) în mod eronat s-a reținut încălcarea prevederilor art. 38 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006 pentru că în caietul de sarcini se regăsesc mărci de fabrică x și y, fără a se specifica în dreptul lor „sau echivalent”.

Menționarea mărcilor de fabrică s-a făcut și pentru a evidenția cât mai clar tehnologiile pe care instituția le folosește, eliminându-se probabilitatea apariției unor incompatibilități de integrare între sistemele existente.

Având în vedere că menționarea mărcilor de fabrică nu a avut ca efect introducerea unor obstacole nejustificate, de natură să restrângă concurența între operatorii economici sau să aducă atingere principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, susține recurentul.

d) în ceea ce privește presupusa încălcare a art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006, recurenta a precizat că decizia comisiei de evaluare nu a viciat derularea procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică și nu au fost aduse atingeri principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, contractul a fost atribuit în conformitate cu prevederile legale.

e) cu privire la împrejurarea că anunțul de atribuire a fost publicat după 49 zile și nu după 48 zile, conform art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006, s-a apreciat că au fost luate în calcul repere diferite.

S-a apreciat că termenul prevăzut de art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006 este termen substanțial și nu procedural pentru a se aplica dispozițiile C. proc. civ.

f) referitor la presupusa încălcare a prevederilor art. 207 din O.U.G. nr. 36/2006, în sensul că toate comunicările către ofertanții necâștigători nu ar conține perioada și instituția unde se pot depune contestații precum și caracteristicile și avantajele relative ale ofertei/ ofertelor câștigătoare în raport cu oferta sa, s-a apreciat că este neîntemeiată.

Criteriul de atribuire a contractului de achiziție publică menționat în documentația de atribuire a fost oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, iar prețul a fost cel care a determinat alegerea ofertei câștigătoare dat fiind că toate ofertele tehnice depuse de operatorii economici participanți au fost declarate admisibile. De aceea, autoritatea contractantă a considerat relevantă prezentarea în comunicările privind rezultatul procedurii de atribuire a argumentelor financiare și punctajul total obținut și a precizat că autoritatea contractantă nu a înregistrat contestații referitoare la rezultatul procedurii de atribuire din partea niciunuia dintre operatorii economici participanți.

Recurentul a apreciat și că nu s-a ținut seama de prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 pct. 1.12 din anexă, potrivit cărora, dacă o eventuală neregulă este de natură formală, fără un potențial impact financiar, nu se aplică nicio corecție financiară.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reanalizând cererea să fie admisă acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul A. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.

A fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 27 martie 2014 recursul a fost admis în principiu și s-a acordat termen pentru soluționarea cauzei în ședință publică.

La data de 15 octombrie 2014 s-a solicitat de către recurent repunerea cauzei pe rol, în baza art. 415 pct. 1 C. proc. civ., deoarece soluționarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost investită cu soluționarea acțiunii formulate de reclamanții Sectorul 2 București și primarul sectorului 2 București, prin care au solicitat anularea Notei din 5 noiembrie 2012 privind aplicarea reducerilor procentuale pentru Contractul de finanțare SMIS prin care au fost stabilite corecții financiare în urma verificării cererii de rambursare aferente Proiectului Sistem de supraveghere video și management informațional pentru creșterea siguranței sociale ce face obiectul Contractului de finanțare din 2 iunie 2011.

Față de soluția instanței de fond de respingere a acțiunii formulate de reclamanți, în recursul declarat au fost invocate mai multe motive de nelegalitate a sentinței.

Sentința nu este nelegală deoarece nu a fost dată cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile.

Recurentul a considerat că sentința ar fi nelegală deoarece a fost reținută de instanță aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, act normativ ce a intrat în vigoare la 30 iunie 2011, iar contractul de finanțare a fost încheiat la 2 iunie 2011.

Referitor la acest motiv de nelegalitate se constată că în fața instanței de fond nu a fost invocat principiul neretroactivității legii pentru a se dispune anularea actului contestat, ci a fost invocat pentru prima oară, în fața instanței de recurs.

Însă, acest motiv de nelegalitate este neîntemeiat.

După cum se poate observa, motivul de nelegalitate referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii civile vizează actele administrative ce au fost contestate în fața instanței de fond și nu este un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, iar acest motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate nu a fost invocat în fața instanței de fond.

Chiar și în situația în care acesta ar fi fost invocat în fața instanței de fond, acest motiv de nelegalitate este nefondat.

Activitatea de constatare a neregulilor este reglementată prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind activitatea de control/ investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile actului normativ invocat, în vederea stabilirii existenței unei nereguli, în situația în care activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost declanșată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, Înalta Curte constată că au fost corect aplicate de către organul de control prevederile acestui act normativ (legea nouă), chiar dacă fapta a fost săvârșită sub imperiul legii vechi (O.G. nr. 79/2003).

În cauza de față, activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sunt ulterioare datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, drept pentru care acest act normativ a fost aplicat corect reclamantei.

Prin urmare, pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care au început după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011: „Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare”.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că O.U.G. nr. 79/2003 continuă să fie aplicată numai pentru activitățile de constatare a neregulilor care erau în desfășurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, fiind instituit astfel un caz de ultraactivitate a legii pentru că O.U.G. nr. 79/2003 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, dar că activitățile de constatare a neregulilor ce vor fi declanșate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se vor putea desfășura numai în baza noii reglementări.

De altfel, recurenta nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, iar instanța de contencios administrativ poate verifica numai conformitatea actelor administrative cu prevederile legii în baza cărora au fost emise, dar nu poate analiza constituționalitatea acestor prevederi, acesta fiind atributul exclusiv al Curții Constituționale pe calea excepției de neconstituționalitate.

Sentința nu este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

Prin Nota din 5 noiembrie 2012 au fost stabilite reduceri procentuale pentru Contractul de finanțare SMIS, beneficiar Consiliul Local sector 2 București, cu ocazia autorizării Cererii de rambursare, în valoare de 1.043.380.05 lei pentru că s-au constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice și a fost aplicată o reducere procentuală de 5% în valoare de 79.773,25 lei.

Recurentul susține că aceasta ar fi nulă absolut pentru că nu a fost întocmită cu respectarea Anexei 5 la Normele de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, dar aceste susțineri sunt nefondate.

Din analiza Notei din 2012 ce i-a fost comunicată recurentului rezultă că aceasta conține elementele prevăzute de lege, cu excepția posibilității de a contesta termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația, dar lipsa acestor elemente nu duce la nulitatea actului pentru că recurentul nu a făcut dovada vătămării drepturilor sale ca urmare a lipsei acestor elemente, mai ales că în legătură cu reducerea de 5%, acesta și-a putut prezenta punctul de vedere cu ocazia ședinței de conciliere din 9 ianuarie 2013 care a avut loc la sediul A., iar prin Nota din 14 ianuarie 2013 s-a propus menținerea măsurilor de corecție procentuală.

Ulterior, a fost formulată acțiunea adresată instanței de fond și recurentul a putut să-și prezinte argumentele pentru care apreciază că nu se impune aplicarea reducerilor procentuale, astfel că drepturile sale nu au fost vătămate prin nerespectarea condițiilor de formă la întocmirea Notei din 5 noiembrie 2012.

În legătură cu neregulile constatate și care au dus la aplicarea reducerii de 5%, criticile recurentului sunt nefondate.

Încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006;

Conform art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 „Oferta este considerată inacceptabilă când a fost depusă de un ofertant care nu îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele de calificare stabilite în documentația de atribuire sau nu a prezentat conform prevederilor art. 11 alin. (4)-(5) documentele relevante în acest sens”.

Instanța de fond a considerat că autoritatea contractantă are obligația respectării propriei documentații iar prin înlăturarea de la aplicare a unei condiții pe care ea a impus-o tocmai în cazul ofertantului câștigător, s-a sancționat participarea altor agenți economici.

Recurentul nu neagă faptul că ofertantul declarat câștigător, SC C. SRL nu ar fi prezentat copii după cărțile de muncă așa cum au fost solicitate prin fișa de date a achiziției, dar justifică aceasta prin aceea că la data depunerii ofertei, 12 aprilie 2011, SC C. SRL era în proces de eliberare către angajați a carnetelor de muncă și că a fost respectată condiția impusă prin documentația de atribuire prin prezentarea contractelor individuale de muncă ale angajaților.

Prin aceasta, chiar se recunoaște că nu a fost respectată documentația de atribuire, iar condiția depunerii copiilor după cărțile de muncă a fost impusă chiar de recurentă și nu își poate invoca propria culpă pentru a justifica nerespectarea cerințelor impuse.

Încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006;

Potrivit art. 36 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006: „(2) Oferta este considerată neconformă în următoarele situații:a) nu satisface în mod corespunzător cerințele caietului de sarcini; b) conține propuneri de modificare a clauzelor contractuale pe care le-a stabilit autoritatea contractantă în cadrul documentației de atribuire, care sunt în mod evident dezavantajoase pentru aceasta din urmă, iar ofertantul, deși a fost informat cu privire la respectiva situație, nu acceptă renunțarea la clauzele respective; c) conține în cadrul propunerii financiare prețuri care nu sunt rezultatul liberei concurențe și care nu pot fi justificate;

d) în cadrul unei proceduri de atribuire pentru care s-a prevăzut defalcarea pe loturi, oferta este prezentată fără a se realiza distincția pe loturile ofertate, din acest motiv devenind imposibilă aplicarea criteriului de atribuire pentru fiecare lot în parte”.

Prin actul contestat s-a arătat că ofertantul SC D. SRL nu a fost eliminat din procedura de achiziție, deși nu a îndeplinit cerința minimă din fișa de date a achiziției, referitoare la acordarea garanției pentru produse/ echipamente ofertate.

Nici această încălcare nu este negată de către recurent, dar s-a susținut că declararea unei oferte ca acceptabilă sau inacceptabilă este atributul exclusiv al comisiei de evaluare iar în motivele de recurs nu există critici în raport de considerentele instanței de fond cu privire la această încălcare.

Fără a nega dreptul comisiilor de evaluare de a declara inacceptabile sau neconforme ofertele ce sunt depuse în cadrul unei proceduri de achiziție publică, trebuie precizat că acestea sunt obligate să respecte cerințele impuse prin documentația de atribuire și nu poate fi declarată admisibilă o ofertă care nu îndeplinește una din cerințele obligatorii pentru că se încalcă principiul previzibilității și al egalității de tratament, astfel că sunt nefondate susținerile recurentului în legătură cu această încălcare.

Încălcarea art. 38 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006;

În conformitate cu art. 38 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006: „(1) Se interzice definitiv în caietul de sarcini a unor specificații tehnice care indică o anumită origine, sursă, producție, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerț, un brevet de invenție, o licență de fabricație care au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) se admite o astfel de indicație, dar numai în mod excepțional, în situația în care descrierea suficient de permisă și inteligibilă a obiectului contractului nu este posibilă și prin aplicarea prevederilor art. 35 și 36 și numai însoțită de mențiune sau echivalent”.

Recurentul consideră că prin indicarea mărcilor de fabrică x și y nu s-a ajuns să se restrângă concurența între operatorii economici, însă, deși invocă aplicarea art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, se constată că aceste prevederi nu au fost respectate pentru că, pe lângă indicarea mărcilor autoritatea contractantă nu a făcut și mențiunea „sau echivalent”.

Tocmai prin justificarea recurentului că menționarea mărcilor de fabrică s-a făcut pentru a evidenția cât mai clar tehnologiile pe care instituția le folosește dovedește că procedura achiziție nu a fost deschisă oricărui operator economic și a fost încălcat principiul promovării tratamentului egal și al nediscriminării operatorilor economici pentru că operatorii economici care nu dețineau asemenea echipamente nu au depus oferte.

Chiar dacă autoritatea contractantă a evaluat ofertele depuse fără a ține seama de mările indicate în documentație, prin modul de redactare al caietului de sarcini au fost favorizați sau eliminați unui operator economic și nu au fost respectate prevederile art. 38 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Încălcarea art. 202 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006

Art. 202 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că „În cazul unei oferte care are un preț aparent neobișnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, executat sau prestat, autoritatea contractantă are obligația de a solicita ofertantului, în scris și înainte de a lua o decizie de respingere a acelei oferte detalii și precizări pe care le consideră semnificative cu privire la ofertă, precum și de a verifica răspunsurile care justifică prețul respectiv”.

În raport de aceste dispoziții s-a reținut în actul contestat că autoritatea contractantă nu a solicitat clarificări cu privire la ofertele financiare, deși cinci oferte admise ca fiind acceptabile se situau sub 85% din valoarea estimată.

Explicațiile recurentului cu privire la motivul pentru care nu a solicitat precizări nu pot fi reținute pentru că, din interpretarea art. 202 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, rezultă că legea instituie caracterul obligatoriu al acestor solicitări în cazul în care prețul oferit este unul scăzut față de valoarea estimată a contractului și nu prezintă relevanță dacă urmează a fi încheiat un contract de furnizare sau de execuție de lucrări.

Încălcarea termenului prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006;

Conform art. 56 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006: „Autoritatea contractantă are obligația de a transmite spre publicare un anunț de atribuire în cel mult 48 de zile după ce a finalizat procedura de atribuire - licitație deschisă, licitație restrânsă, dialog competitiv, negociere cu/fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, cerere de oferte - prin atribuirea contractului de achiziție publică sau încheierea acordului-cadru; b) a finalizat un concurs de soluții prin stabilirea concurentului câștigător; c) a atribuit un contract de achiziție publică printr-un sistem dinamic de achiziții”.

În actul contestat în fața instanței de fond s-a reținut că anunțul de atribuire ar fi fost publicat după 49 de zile și nu a fost respectat termenul de 48 de zile prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006.

Principala critică invocată de recurent a fost aceea că termenul stabilit de acest articol ar fi unul substanțial și nu procedural, însă critica nu ține seama chiar de prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 34/2006.

Așa cum a reținut și instanța de fond, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 101 C. proc. civ. ci se aplică norma specială stabilită în O.U.G. nr. 34/2006, normă în raport cu care se constată că termenul de 48 de zile nu a fost respectat pentru publicarea anunțului de atribuire.

Încălcarea art. 207 din O.U.G. nr. 34/2006 a vizat faptul că autoritatea contractantă în comunicări nu a prezentat caracteristicile și avantajele relative ale ofertei câștigătoare în raport cu oferta necâștigătoare.

Potrivit art. 207 din O.U.G. nr. 34/2006: „(1) În cadrul comunicării prevăzute la art. 206 alin. (2), autoritatea contractantă are obligația de a informa ofertantul/ofertanții câștigător/câștigători cu privire la acceptarea ofertei/ofertelor prezentate.(2) În cadrul comunicării prevăzute la art. 206 alin. (2), autoritatea contractantă are obligația de a informa ofertanții/ candidații care au fost respinși sau a căror ofertă nu a fost declarată câștigătoare asupra motivelor care au stat la baza deciziei respective, după cum urmează:

a) fiecărui candidat respins, motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere a candidaturii sale;

b) pentru fiecare ofertă respinsă, motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere, detaliindu-se argumentele în temeiul cărora oferta a fost considerată inacceptabilă și/sau neconformă, îndeosebi elementele ofertei care nu au corespuns cerințelor de funcționare și performanță prevăzute în caietul de sarcini;

c) fiecărui ofertant care a prezentat o ofertă acceptabilă și conformă, prin urmare admisibilă, dar care nu a fost declarată câștigătoare, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei/ ofertelor câștigătoare în raport cu oferta sa, numele ofertantului căruia urmează să i se atribuie contractul de achiziție publică sau, după caz, ale ofertanților cu care urmează să se încheie un acord-cadru;

d) fiecărui operator economic dintre cei prevăzuți la lit. a) - c), data-limită până la care au dreptul de a depune contestație, avându-se în vedere prevederile art. 256

2

alin. (1)”.

Așa cum se poate observa, textul de lege instituie o obligație în sarcina autorității contractante și nu există posibilitatea ca acesta să comunice numai ceea ce apreciază ca fiind relevant.

Nu prezintă relevanță nici faptul că nu au fost înregistrate contestații cu privire la rezultatul procedurii de atribuire pentru că pot fi aplicate corecții financiare atunci când se constată încălcări ale legislației privitoare la achizițiile publice.

Apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea normelor de drept material, în mod corect, în baza art. 497 C. proc. civ. rap. la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul sectorul 2 al Municipiului București prin primarul sectorului 2 al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1714 din 27 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2015.