ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 58/F – Cont din 19 martie 2010

a Curții de Apel Pitești a fost respinsă ca nefondată excepția de nelegalitate invocată

de reclamanta I.T.N. în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Prestații Sociale

Vâlcea și Guvernul României.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de contencios administrativ, sesizată cu soluționarea excepției

de nelegalitate a prevederilor art. 19

1

pct. 4 din H.G. nr. 1025/2006

pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a constatat că prin

dispozițiile criticate ca fiind nelegale se reglementează modul cum se stabilește

baza de calcul, precizându-se că pentru luna în care s-a născut copilul se ia în

calcul venitul realizat în luna anterioară nașterii copilului.

Instanța a constatat că

dispozițiile criticate nu sunt în contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. (1)

din O.U.G. nr. 148/2005, întrucât venitul luat în calcul pentru luna a 12-a, respectiv

venitul realizat în luna anterioară nașterii copilului, îndeplinește condiția de

a fi realizat potrivit C. fisc., respectiv de a fi supus impozitului pe venit.

Împotriva sentinței

nr. 58/F-Cont din 19 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ a declarat recurs în termen legal reclamanta I.T.N.,

prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii

atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate a prevederilor art. 19

1

pct. 4 din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a dispozițiilor O.U.G. nr. 148/2005 pentru susținerea familiei în vederea creșterii

copilului.

A învederat recurenta,

prin motivele căii de atac, că sentința instanței de fond nu cuprinde argumentele

care au justificat adoptarea soluției de respingere a excepției de nelegalitate

invocată în cauză, ci doar a prezentat situația de fapt și apărările pârâților formulate

prin întâmpinări, iar o astfel de împrejurarea atrage modificarea sentinței în conformitate

cu prescripțiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. Cu privire la fondul pricinii,

reclamanta a precizat că prevederile art. 19 pct. 4 din H.G. nr. 1025/2006 adaugă

la dispozițiile art. 1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005,

întrucât veniturile luate în calcul pentru luna în care s-a născut copilul nu îndeplinesc

condiția prevăzută de art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, aceea de a fi realizate potrivit

C. fisc., în sensul de a fi supuse impozitului pe venit. Practic s-a arătat, veniturile

din luna în care s-a născut copilul sunt o dublare fictivă a veniturilor realizate

în luna anterioară nașterii copilului, fără a fi astfel supuse plății impozitului

pe venit, așa cum prevede art. 1 din O.U.G. nr. 148/2005. În sensul celor susținute

de recurentă au fost invocate dispozițiile art. 58 din C. fisc. potrivit cărora

„beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți

anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri".

Prin întâmpinare pârâții

Guvernul României și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Vâlcea au solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că sentința instanței de fond

este legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 4 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral

cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate. în acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde

soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de

contencios administrativ competentă și suspendă cauza. în cazul în care instanța

de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața

căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui

nelegalitate a fost constatată.

În cadrul procedurii reglementate

de art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța de contencios

administrativ investită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este abilitată

să verifice, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative,

concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu actele normative

cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis. Cu

alte cuvinte, cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate, instanța trebuie

sa verifice dacă actul administrativ atacat pe această cale îndeplinește cumulativ

următoarele cerințe de legalitate: actul să fie adoptat sau emis de către autoritatea

competentă material și teritorial și în limitele competenței ce îi revine; conținutul

actului administrativ să fie conform cu conținutul legii în baza căreia este emis

și cu actele normative cu forță juridică superioară; actul să corespundă scopului

urmărit de legea pe care o pune în executare; actul să fie adoptat sau emis în forma

specifică actelor administrative și cu respectarea procedurii și normelor de tehnică

legislativă prevăzute de lege; actul să fie actual și oportun.

O.U.G. nr. 148/2005 privind

susținerea familiei în vederea creșterii copilului cu modificările și completările

ulterioare, dispune, prin art. 1 alin. (1), în sensul că începând cu data de 1 ianuarie

2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat

timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor

Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare,

beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau,

în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară

în cuantum de 600 RON sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate

pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 RON.

Raportat la aceste dispoziții

legale, se constată că în mod legal instanța de fond, prin sentința atacată și care

cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 261 alin. (1) din C. proc. civ. , a

respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 19

1

alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea

familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, cu modificările

și completările ulterioare, care prevăd că pentru luna în care s-a născut copilul

se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut acesta.

Prin prevederile art.

19

1

alin. (1) - (4) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G.

nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, atacate pe calea excepției

de nelegalitate, nu s-a adăugat la textul art. 1 alin. (1) din O.U.G. menționată,

ci s-a procedat, în scopul asigurării unei corespunzătoare puneri în executare a

legii, la stabilirea modului de determinare a bazei de calcul a indemnizației pentru

creșterea copilului. Or, față de conținutul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005,

care instituie beneficiul dreptului la indemnizație în cuantum de 600 RON sau, opțional,

în cuantum de 85% din media veniturilor brute realizate pe ultimele 12 luni dar

nu mai mult de 4.000 RON, în favoarea persoanelor care, în ultimul an anterior datei

nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului

pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările

și completările ulterioare, este legală dispoziția de la art. 19

1

alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a ordonanței, fiind astfel justificat

ca, în condițiile în care în calculul perioadei de 12 luni intră și luna în care

s-a născut copilul (considerată a 12-a lună), venitul aferent acestei luni să fie

luat în considerare prin asimilare cu venitul salarial realizat de persoana îndreptățită

în luna anterioară celei în care s-a născut copilul.

În raport de cele mai

sus expuse, se reține că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate

și că este legală și temeinică hotărârea atacată, astfel că se va dispune, în temeiul

art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat

de reclamanta I.T.N. împotriva sentinței nr. 58/F-Cont din 19 martie 2010 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.T.N. împotriva sentinței civile nr. 58/F- Cont din 9 martie 2010 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2010.