ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3750/2009

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 110 din 10

iunie 2009 Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat

la prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că definiția pe care actele

administrative normative atacate o dau noțiunii de „naștere" este în

contradicție cu dispozițiile ordonanței de urgență în aplicarea căreia au fost

emise și, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în

situații identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost

emise de la însuși scopul pentru care a fost adoptat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta D.E.C.

În esență, recurenta arată că

acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură

dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr.

148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. De

asemenea, s-a mai arătat că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a

avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu

poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la

beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări

obiective.

Criticile aduse de pârâți

sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în

vederea creșterii copilului, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale.

Potrivit art. 108 din

Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, hotărârile se emit

pentru organizarea executării legilor.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că

indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul,

cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în

plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Definind nașterea într-o

manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând

acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor,

prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare

naștere, art. 2 din H.G. nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 și art. 2 și art. 3 din H.G. nr.

1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiași act

normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost

adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005

se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele

trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, iar la modul

cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de

urgență s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de

exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație

pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru

gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de titlul și obiectul de

reglementare al actului administrativ contestat, va fi respinsă și susținerea

potrivit căreia indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a

copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma

legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin

trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.

In consecință, fiind motive de

modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va admite

recursul, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii excepției de

nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, raportat

la prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de D.E.C. împotriva

sentinței nr. 110 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că admite

excepția de nelegalitate, invocată de reclamanta D.E.C. și constată

nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr.1025/2006, raportat la

prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 iulie 2009.