ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2873/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 253

din 18 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a H.G. nr. 438/2009,

invocată de SC V.P. SRL Slatina și SC V.T. SRL Slatina, în Dosarul nr. 9448/311/2009

al Judecătoriei Slatina, în contradictoriu cu Direcția Județeană de Statistică Olt.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin H.G. nr. 438/2009

a fost aprobată includerea unei părți din imobilul situat în județul Olt, Municipiul

Slatina, str. A.I. în inventarul bunurilor din domeniul public al statului și darea

acestuia în administrare Direcției Județene de Statistică Olt, fiind vorba despre

teren-cotă indiviză de 159,60 m.p. reprezentând 13,30% din suprafața totală a terenului

și corp clădire parțial etajul II în suprafață desfășurată de 310 m.p. din acte,

din expertiză suprafața utilă de 314,65 m.p., suprafață construită de 381.99 m.p.

H.G. nr. 1365/1990 privind

înființarea de societăți comerciale în informatică prevede în anexa I - poziția

nr. 31 Centrul teritorial de calcul electronic Slatina care se transformă în SC

O. SA, societate care preia activul și pasivul, împreună cu toate contractele economice

ale unității care se desființează.

La data de 28 iunie 1993

se încheie un protocol între directorul SC O. SA și directorul Direcției Județene

de Statistică Olt, în calitate de coproprietari ai imobilului din Slatina, str.

A.I., protocol în care se menționează că din imobilul situat la această adresă,

SC O. SA deține 2027,80 m.p. din suprafața construcției și 1376,56 m.p. din suprafața

terenului, reprezentând o cotă de 86.74%, iar Direcția Județeană de Statistică Olt

deține 310 m.p. din suprafața construcției și 210,44 m.p. din suprafața terenului,

reprezentând o cotă de 13,26%.

De asemenea, se arată,

în considerentele sentinței atacate, protocolul, care a fost încheiat, așa cum se

precizează în mod expres în cuprinsul său, în urma verificării documentelor de proprietate

asupra spațiului deținut în imobilul din Slatina, str. A.I., este însoțit de o situație

a repartizării pe proprietari în cote indivize a suprafeței totale, conform căreia

cota indiviză deținută de SC O. SA este de 1041 m.p., iar cota indiviză deținută

de Direcția Județeană de Statistică Olt este de 159, 67 m.p.; acest protocol a făcut

parte din documentația întocmită pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenului, potrivit H.G. nr. 834/1991.

Totodată, reține prima

instanță, din copia cererii de transfer a fondului fix, rezultă că Direcția Județeană

de Statistică Olt a solicitat Centrului teritorial de calcul Pitești, de care aparținea

Oficiul Slatina, transferul suprafeței de 310 m.p. din etajul II al clădirii în

litigiu, cererea fiind aprobată de instituția care cedează fondul fix solicitat

dar și de forul tutelar al instituției deținătoare; așadar, transferul acestei părți

din construcție a avut loc anterior transformării Centrului teritorial de calcul

Slatina în SC O. SA.

Mai reține prima instanță

că, potrivit Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

emis la 17 februarie 1997 de Comisia Națională de Informatică, SC O. SA cu sediul

în Slatina, str. A.I., deține în coproprietate terenul în litigiu, respectiv o cotă

parte indiviză în suprafață de 1.041 m.p.

De asemenea, se arată

în cuprinsul sentinței recurate, susținerea reclamantelor, potrivit căreia sunt

proprietarele exclusive ale imobilului din Slatina, str. A.I., este infirmată nu

doar de înscrisurile anterior menționate, ci și de extrasul de carte funciară eliberat

la 21 februarie 2006 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Olt, din care

rezultă că SC O. SA este înscrisă la numărul cadastral x cu construcție C1 - sediul

administrativ în suprafață construită de 523,60 m.p. având demisol, parter, etajul

I, parțial etajul II, mezanin și C2 – garaj în suprafață construită de 12.98 m.p.

la adresa menționată și cu drept de coproprietate asupra terenului.

Așadar, reține prima instanță,

rezultă că SC O. SA deține în proprietate doar o parte din etajul II al construcției,

cealaltă parte fiind transferată, așa cum s-a arătat, Direcției Județene de Statistică

Olt, de către Centrul teritorial de calcul Pitești.

Un argument în sprijinul

legalității H.G. nr. 438/2009 îl reprezintă, în opinia primei instanțe, și dispozițiile

punctului 29 din anexa 1 la Legea nr. 213/1998, potrivit cărora fac parte din domeniul

public al statului terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea ministerele

și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiile

publice subordonate acestora.

Or, arată prima instanță,

conform art. 1 din H.G. nr. 957/2005, Institutul Național de Statistică este organ

de specialitate al administrației publice centrale, iar în subordinea sa funcționează

potrivit art. 11 din aceeași hotărâre de Guvern, opt direcții regionale de statistică

și 34 de direcții județene de statistică la nivelul celorlalte județe.

În consecință, apreciază

prima instanță, imobilele (terenuri și construcții) în care își desfășoară activitatea

direcțiile județene de statistică fac parte din domeniul public al statului, cum

este cazul părții din imobilul în litigiu deținută prin transfer de către Direcția

Județeană de Statistică Olt.

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței atacate, a fost depusă la dosar copia hotărârii nr.

57/1999 a Consiliului Județean Olt, prin care s-a dispus scoaterea din inventarul

bunurilor care aparțin domeniului public al județului Olt, ce constituie anexa la

hotărârea Consiliului Județean nr. 50/1999, a clădirii administrative și anexelor

situate în str. A.I., din Municipiul Slatina, aflate în capitalul social al SC O.

SA (subsolul, parterul și etajul I) și în administrarea Direcției de Statistică

etajul 2.

Această hotărâre, reține

prima instanță, reprezintă un act administrativ cu caracter individual adoptat în

conformitate cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 213/1998 – și nu se poate considera

că neincluderea imobilului în domeniul public al județului împiedică includerea

în domeniul public al statului a acelei părți din imobil care se află sub incidența

dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic

al acesteia care stabilesc apartenența la domeniul public al statului a imobilelor

în care își desfășoară activitatea instituțiile publice subordonate organelor de

specialitate ale administrației publice centrale.

2.1. Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs SC V.P. SRL

Slatina și SC V.T. SRL Slatina, care, fără a indica vreunul dintre motivele de recurs,

a susținut critici care pot fi circumscrise dispozițiilor art. 304

1

din

C. proc. civ.

Astfel, susțin recurentele,

instanța de fond a ignorat complet argumentele lor, neexistând nici un motiv în

combaterea susținerii că întregul imobil din Slatina, str. A.I. a intrat de drept

în proprietatea lor prin efectul Legii nr. 15/1990, așa cum rezultă din adresa din

27 iunie 2006 emisă de Oficiul Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt.

În mod greșit a reținut

instanța de fond, ca temei al respingerii excepției de nelegalitate, incidența dispozițiilor

Legii nr. 213/1998, care a intrat în vigoare la 8 ani după ce recurentele dobândiseră

dreptul de proprietate, în anul 1990, la data transformării în societate pe acțiuni,

prin H.G. nr. 1365/1990.

În concluzie, recurentele

au solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțate și trimiterea

cauzei la aceeași instanță pentru a se administra probe cu privire la existența

dreptului de proprietate al statului sau, în subsidiar, să fie admisă excepția de

nelegalitate a H.G.nr. 438/2009.

2.2. Guvernul României

a formulat întâmpinare, prin care combătut criticile recurentelor, a susținut că

soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului.

2.3. Intimata Direcția

Județeană de Statistică Olt a depus întâmpinare prin care a susținut că cele două

critici formulate în recurs sunt neîntemeiate, soluția instanței de fond fiind legală

și temeinică, în cauză neexistând nicio dovadă că terenul și partea din construcție

deținută de această direcție s-ar fi aflat în posesia recurentelor – reclamante,

astfel că acestea nu au făcut dovada vătămării vreunui drept sau autor legitim.

recurs

Recursul este nefondat

și a fost respins ca atare, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Într-adevăr, așa cum s-a

menționat, cu alte cuvine, și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1, în cadrul

litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Slatina – Dosarul nr. 9448/311/2009, având

ca obiect acțiunea pentru obligația de a face formulată de Direcția Județeană de

Statistică Olt, în contradictoriu cu societățile comerciale pârâte SC V.P. SRL și

SC V.T. SRL Slatina, acestea din urmă au invocat excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 438/2009, hotărâre ce fusese invocată de direcția reclamantă în cadrul litigiului

respectiv.

În cauză, este necontestat

cp SC V.T. SRL Slatina este succesoarea SC O. SA Slatina, înființată prin H.G. nr.

1365/1990 ca urmare a transformării în societate comercială pe acțiuni a Oficiului

de Calcul Slatina, subunitate economică a Centrului Teritorial de Calcul Pitești,

în timp ce SC V.P. SRL Slatina este societatea comercială administrator al imobilului

din municipiul Slatina, str. A.I.

Prin soluția recurată,

Curtea de Apel București, sesizată prin declinarea competenței de către Curtea de

Apel Craiova, a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 438/2009, reținând,

în esență, cu alte cuvinte, că recurentele-reclamante în cauză având ca obiect excepția

de nelegalitate, nu au probat existența vreunui drept sau interes legitim care să

le fi fost vătămat prin această hotărâre a Guvernului.

Într-adevăr, prin H.G.

nr. 438/2009, s-a aprobat includerea unei părți din imobilul situat în județul Olt,

Municipiul Slatina, str. A.I., cu datele de identificare din anexă, în inventarul

bunurilor imobile din domeniul public al statului, cu darea acesteia în administrarea

Direcției Județene de Statistică Olt.

Această operațiune juridică

a fost necesară pentru restabilirea statului juridic al acelei părți din imobilul

respectiv, în care își au sediul Direcția Județeană de Statistică Olt și cele două

societăți comerciale recurente, ca urmare a adoptării hotărârii Consiliului Județean

nr. 57/1999 prin care acea parte a imobilului respectiv a fost scoasă din domeniul

public al județului Olt, unde fusese inclusă prin Hotărârea Consiliului Județean

nr. 50/1999, precum și pentru punerea de acord cu dispozițiile anexei 1 pct. 29

din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora terenurile și clădirile în care își desfășoară

activitatea ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice

centrale și instituțiile publice subordonate acestora, sunt bunuri care aparțin

domeniului public al statului.

În esență, societățile

comerciale, recurente-reclamante, au susținut că instanța de fond a dat o soluție

netemeinică și nelegală, ignorând că întregul imobil din Municipiul Slatina,

str. A.I. a intrat în proprietatea SC O. SA, antecesoarea SC V.T. SRL Slatina, prin

efectul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca

regii autonome și societăți comerciale, reținând, astfel, în mod greșit că prin

H.G. nr. 438/2009 nu ar fi fost vătămat nici un drept sau interes legitim al acestora.

În acest sens, recurentele-

reclamante au invocat adresa din 27 iunie 2006 emisă de Oficiul Comerțului de pe

lângă Tribunalul Olt, aflată în Dosarul nr. 600/54/2010 al Curții de Apel Craiova,

care se referă, însă, doar la suprafața de teren de 1.041 m.p. și la partea din

construcție deținută, făcându-se mențiunea că la acest oficiu nu există documente

din care să rezulte proprietatea comerciantului (SC O. SA) asupra spațiului din

Slatina, str. A.I.

Într-adevăr, potrivit

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, bunurile aflate în patrimoniul societății

comerciale înființate prin această lege, prin transformarea unității economice anterioare,

sunt proprietatea acesteia. Însă, în cauză, societățile comerciale recurente nu

au probat că întregul imobil, teren și construcții, ar fi intrat în patrimoniul

SC O. SA.

În cauză, este necontestat

că, în perioada anterioară căderii comunismului și adoptării Legii nr. 15/1990,

Oficiul de Calcul Slatina și Direcția Județeană de Statistică Olt au avut sediile

în imobilul – teren și construcții, din Slatina, str. A.I., situație confirmată

și prin documentele ulterioare: Protocolul încheiat la 28 iunie 1993 între conducerile

celor două unități și certificatul emis la data de 17 februarie 1997 de Comisia

Națională de Informativă în favoarea SC O. SA.

Mai mult, așa cum a reținut

și instanța de fond, în cauză este probat că Centrul Teritorial de Calcul Pitești

a aprobat ca o parte a construcției și terenului din imobilul respectiv să fie transferat

ca fond fix la Direcția Județeană de Statistică Olt, ceea ce s-a întâmplat anterior

adoptării H.G. nr. 1365/1990, când Oficiul de Calcul Slatina a fost transformat

în SC O. SA, ca urmare a adoptării Legii nr. 15/1990.

Astfel fiind, în mod întemeiat

a reținut instanța de fond că SC O. SA nu a fost proprietar exclusiv al imobilului

respectiv, astfel că recurentele- reclamante să nu pot avea mai multe drepturi decât

antecesoarea lor.

În concluzie, instanța

de recurs reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca

recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantele SC V.P. SRL și SC V.T. SRL împotriva sentinței nr. 253 din 18 ianuarie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2011.