ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2859/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2859/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 179/F din 21 decembrie 2009,
Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea formulată de reclamantul P.F. din Județul
Brașov în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, C.N.A.S. și Ministerul Sănătății,
având ca obiect suspendarea Hotărârii de Guvern nr. 1.088/2009 privind modificarea
și completarea contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale
în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009, aprobat
prin H.G. României nr. 1.714/2008 și a Ordinului emis de C.N.A.S. și Ministerul
Sănătății nr. 905/1331 din 16 octombrie 2009 privind modificarea Ordinului ministrului
Sănătății și al președintelui C.N.A.S. nr. 416/428/2009 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a contractului –cadru privind condițiile acordării asistenței
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009.
Prin aceeași sentință, Curtea de Apel a respins atât excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantului P.F. din Județul Brașov invocată de pârâtul Ministerul Sănătății,
cât și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâta C.N.A.S.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut,
în esență, următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantului, instanța a reținut că având în vedere scopul
propus prin actul constitutiv al asociației P.F. din Județul Brașov, acesta este
pe deplin îndreptățit să formuleze o acțiune în numele și în interesul semnatarilor
săi, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Excepția lipsei procedurii prealabile a fost respinsă
de către instanță, reținându-se că interpretarea dispozițiilor art. 7 și art. 14
din Legea r. 554/2004 nu poate conduce la concluzia adoptată de pârâta C.N.A.S.
potrivit cu care sesizarea aproape instantanee a autorității emitente și a instanței
ar echivala cu lipsa procedurii prealabile sau cu prematuritatea formulării cererii
de suspendare.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut în
esență, faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din
Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și iminența producerii
unei pagube, pentru a admite cererea de suspendare a executării actului administrativ
în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamantul
a formulat recurs.
Ulterior, la data de 31 mai 2010, înainte de termenul
de judecată stabilit pentru 01 iunie 2010, recurentul P.F. din Județul Brașov a
depus, prin serviciul registratură, o cerere prin care a arătat că înțelege să renunțe
la judecarea în recurs a cererii de suspendare, dată fiind admiterea pe fond a acțiunii
de anulare a actelor administrative a căror suspendare a fost solicitată, recursul
său rămânând astfel fără obiect.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile
art. 246 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului
formulată de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat
de P.F. din Județul Brașov împotriva sentinței civile nr. 179/F din 29 decembrie
2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie
2010.