ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1035/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1035/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 209/F din 22 decembrie

2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Federația Patronatelor

Farmaceutice din România, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, C.N.A.S.

și Ministerul Sănătății. Pe cale de consecință, instanța a dispus anularea art.

5 alin. (1)-(3), art. 6 alin. (1) și (2), art. 100 lit. a), art. 101 lit. d),

art. 102 alin. (5)-(6), art. 106 alin. (2) și art. 109 din Anexa la H.G. nr.

262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării

asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate

pentru anul 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii

privind anularea acestor acte administrative.

Prima instanță a

respins cererea de anulare a art. 98 alin. (3), art. 99 lit. c), art. 100 lit.

c), din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind

condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări

sociale de sănătate pentru anul 2010 și Anexele 30 și 31 la Ordinul comun nr.

265/408 din 1 aprilie 2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul

sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010.

Totodată a obligat

pârâții Guvernul României, C.N.A.S. și Ministerul Sănătății să plătească

reclamantei suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins

cererea în ce privește restul cheltuielilor de judecată solicitate.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Conținutul dispozițiilor

legale a căror anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată este următorul:

„Art. 5 alin. (1) În cazul

în care contractul dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate/C.N.A.S.

a încetat din motive imputabile furnizorilor, constatate de casele de asigurări

de sănătate/C.N.A.S. și, după caz, confirmate de Comisia de arbitraj, dacă au existat

contestații, sau de către instanțele de judecată, casele de asigurări de sănătate/C.N.A.S.

nu vor/va mai intra în relații contractuale cu furnizorii respectivi până la următorul

termen de contractare, dar nu mai puțin de 12 luni de la data încetării contractului.

(2) În cazul în care contractul

dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate se modifică prin excluderea

din contract a medicului/medicilor și/sau farmacistului/farmaciștilor, care desfășoară

activitate sub incidența contractului cu casele de asigurări de sănătate/la furnizorii

respectivi, din motive imputabile acestora, casele de asigurări de sănătate nu vor

mai încheia contracte pentru medicul/medicii/și/sau farmacistul/farmaciștii care

prin activitatea lor au condus la modificarea contractului, cu niciun furnizor,

până la următorul termen de contractare, dar nu mai puțin de 12 luni de la data

modificării contractului.

(3) La reluarea relațiilor

contractuale, în cazul în care contractele încetează/se modifică din nou, din motive

imputabile furnizorilor sau medicilor/farmaciștilor, casele de asigurări de sănătate

nu vor mai încheia contracte cu furnizorii respectivi și nici cu alți furnizori

pentru medicul/medicii/farmacistul/farmaciștii care prin activitatea lor au condus

la încetarea/modificarea contractului.

Art. 6 alin. (1) Organizarea

și efectuarea controlului furnizării serviciilor medicale, medicamentelor și a unor

materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu și a dispozitivelor medicale acordate

asiguraților în ambulatoriu în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate

se realizează de către C.N.A.S. și casele de asigurări de sănătate. La efectuarea

controlului pot participa și reprezentanți ai Colegiului Medicilor din România,

Colegiului Medicilor Dentiști din România, Colegiului Farmaciștilor din România

și ai Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali

din România.

(2) Reprezentanții Colegiului

Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentiști din România, Colegiului Farmaciștilor

din România și ai Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților

Medicali din România participă la efectuarea controlului, în situația în care C.N.A.S.,

respectiv casele de asigurări de sănătate solicită participarea acestora.

Art. 98 alin. (3) Clauzele

contractului pot fi modificate prin acte adiționale.

Art. 99 În relațiile contractuale

cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente evaluați au următoarele

obligații:

c) să practice o evidență

de gestiune cantitativ-valorică, corectă și la zi;

Art. 100 În relațiile

contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente au următoarele

drepturi:

a) să primească de la

casa de asigurări de sănătate, la termenele prevăzute în contract, contravaloarea

medicamentelor cu și fără contribuție personală eliberate, conform facturilor emise

și documentelor însoțitoare, în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări

de sănătate cu această destinație, atât pentru medicamentele eliberate cu și fără

contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, cât și pentru medicamentele corespunzătoare

D.C.I.-.urilor aferente unor programe naționale de sănătate a căror eliberare se

face prin farmaciile cu circuit deschis;

c) să cunoască condițiile

de contractare a furnizării de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul

ambulatoriu, suportate din Fond și decontate de casele de asigurări de sănătate,

și de materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu

al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, în

conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și eventualele modificări

ale acestora survenite ca urmare a apariției unor noi acte normative;

Art. 101 În relațiile

contractuale cu furnizorii de medicamente, casele de asigurări de sănătate au următoarele

obligații:

d) să deconteze furnizorilor

de medicamente cu care au încheiat contracte, în limita fondurilor aprobate la nivelul

casei de asigurări de sănătate cu destinație consum de medicamente cu și fără contribuție

personală în tratamentul ambulatoriu, contravaloarea medicamentelor eliberate cu

și fără contribuție personală, precum și a medicamentelor corespunzătoare DCI-urilor

aferente unor programe naționale de sănătate a căror eliberare se face prin farmaciile

cu circuit deschis, la termenele prevăzute în norme;

Art. 102 alin. (5) Decontarea

pentru activitatea curentă a anului 2010 se efectuează în ordine cronologică, până

la 180 de zile calendaristice de la data validării facturilor conform alin. (7),

în limita fondurilor aprobate cu această destinație.

(6) Decontarea contravalorii

medicamentelor care se eliberează prin farmaciile cu circuit deschis în cadrul unor

programe naționale de sănătate cu scop curativ se face în termen de până la 90 de

zile calendaristice de la data validării facturilor conform alin. (7), în limita

fondurilor aprobate cu această destinație.

Art. 106 alin. (2) Decontarea

medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu eliberate

de farmacii conform contractelor încheiate se suspendă de la data de înregistrare

a documentului prin care se constată nesoluționarea pe cale amiabilă a unor litigii

între părțile contractante până la data la care contravaloarea acestor medicamente

atinge valoarea concurentă sumei care a făcut obiectul litigiului, în condițiile

stabilite prin norme.

Art. 109 alin. (1) În

cazul în care se constată nerespectarea nejustificată a programului de lucru comunicat

casei de asigurări de sănătate și prevăzut în contract, suma cuvenită pentru luna

în care s-au înregistrat aceste situații se diminuează după cum urmează:

a) cu 10% la prima constatare;

b) cu 20% la a doua constatare;

c) cu 30% la a treia constatare.

(2) În cazul în care se

constată nerespectarea obligațiilor prevăzute la

art.

99

lit. a), b), e), g), j), k), l), n), p), r), s), ș) și v), suma cuvenită

pentru luna în care s-au înregistrat aceste situații se diminuează după cum urmează:

a) la prima constatare,

cu 10%;

b) la a doua constatare,

cu 20%;

c) la a treia constatare,

cu 30%.

Pentru nerespectarea obligației

prevăzute

la art. 99

lit. b) nu se aplică diminuări

ale sumei cuvenite pentru luna în care s-a înregistrat această situație, dacă vina

nu este exclusiv a farmaciei, fapt adus la cunoștința casei de asigurări de sănătate

printr-o declarație scrisă.

(3) Reținerea sumei conform

alin. (1) și (2) se face din prima plată ce urmează a fi efectuată pentru furnizorii

care sunt în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

(4) Recuperarea sumei

conform prevederilor alin. (1) și (2) se face prin plată directă sau executare silită

pentru furnizorii care nu mai sunt în relație contractuală cu casa de asigurări

de sănătate.

(5) Sumele încasate la

nivelul caselor de asigurări de sănătate în condițiile alin. (1) și (2) se utilizează

conform prevederilor legale în vigoare”.

Din declarațiile martorilor

audiați în fața instanței a rezultat că dispozițiile menționate anterior aduc atingere

atât exercitării profesiei de farmacist, prin ingerința C.N.A.S. și C.A.S., cât

și activității farmaciilor , ca agenți economici.

Activitatea desfășurată

de farmacii reprezintă un serviciu public prin care se furnizează către pacienți

medicamentele prescrise. În circuitul acestei activități sunt implicați producătorii

de medicamente, distribuitori de medicamente, farmaciile, pacienții și casele de

asigurări de sănătate.

Pentru ca această activitate

să se deruleze în condiții optime pentru toți participanți este necesară respectarea

unor condiții care să asigure îndeplinirea cu bună credință a drepturilor și obligațiilor

asumate . Raporturi contractuale se încheie pe de o parte între producători de medicamente

și distribuitori, pe de altă parte între distribuitori și farmacii, apoi între farmacii

și pacienți și nu în ultimul rând între farmacii și casele de asigurări de sănătate.

În situația în care unul

dintre participanți la aceste raporturi contractuale nu își îndeplinește obligațiile

asumate toți ceilalți cocontractanți sunt afectați de această atitudine.

Prin contractul cadru

privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări

sociale de sănătate pentru anul 2010 s-au stabilit anumite condiții și termene de

către casele de asigurări de sănătate, de pe poziția dominantă a acestora condiții

care afectează activitatea în principal a farmaciilor și în subsidiar a producătorilor

și distribuitorilor de medicamente.

Prin prevederile art.

5 alin. (1), (2) și (3) sunt prevăzute sancțiuni excesive pentru furnizori de medicamente

respectiv încetarea contractului pe o perioadă de 12 luni care este de natură să

conducă la încetarea activității a acelor furnizori de medicamente.

Art. 6 reglementează organizarea

și efectuarea controlului furnizării serviciilor medicale, medicamentelor și a unor

materiale sanitare. La efectuarea acestui control pot participa și reprezentanți

ai Colegiului Farmaciștilor din România. Această prevedere are un caracter dispozitiv

deși vizează activitatea și eventual cariera farmaciștilor, situație în care participarea

Colegiului Farmaciștilor din România ar trebui să fie obligatorie.

Prevederile art. 100

lit. a) obligă furnizorii de medicamente să primească de la casele de asigurări

de sănătate la termenele prevăzute în contract contravaloarea medicamentelor cu

sau fără contribuție personală eliberate, conform facturilor emise și documentelor

însoțitoare în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate

cu această destinație.

Art. 101 lit. d) cuprinde

aceeași prevedere pentru casele de asigurări de sănătate, respectiv să deconteze

furnizorilor de medicamente în limita fondurilor aprobate.

Prin aceste prevederi

se limitează decontarea medicamentelor furnizate la limita fondurilor aprobate,

caz în care farmaciile care au eliberat medicamente se pot afla în situația de a

nu-și recupera contravaloarea acestora datorită depășirii nivelului fondurilor aprobate.

Prevederile art. 102 stabilesc

termenele în care se decontează contravaloarea medicamentelor eliberate prin farmacii.

Stabilirea unor termene excesiv de mari aduc atingere bunei desfășurări a activității

cu caracter economic și astfel cum au arătat și martori audiați afectează atât farmaciile

, care se văd în situația de a nu putea respecta termenele de plată la care s-au

angajat , cât și distribuitori și producători de medicamente care nu-și pot recupera

sumele ce reprezintă contravaloarea medicamentelor produse și distribuite . Această

situație are consecințe asupra activității acestora și uneori asupra existenței

lor ca și subiecte de drept.

Prevederile art. 106 sunt

de natură să împiedice farmaciile să promoveze litigii împotriva caselor de asigurări

de sănătate, consecința formulării unor acțiunii în justiție fiind suspendarea decontării

medicamentelor. Martora B.M. a declarat că farmaciile din județul Brașov nu au promovat

acțiunii în instanță pentru acest considerent.

Art. 109 prevede sancțiunii

aplicabile în situația nerespectării în mod nejustificat a programului de lucru

comunicat casei de asigurări de sănătate. Aceste sancțiunii aduc atingere activității

desfășurate de farmacii prin caracterul lor excesiv .

Se constată că prevederile

art. 98 alin. (3), art. 99 lit. c) și art. 100 lit. c), cuprind dispoziții ce respectă

libertatea contractuală criticile formulate de reclamantă nefiind întemeiate.

În aceste împrejurări,

se impune admiterea, în parte, a acțiunii reclamantei și anularea dispozițiilor

care aduc atingere libertății contractuale, concurenței loiale și care au fost impuse

de pârâți, dată fiind poziția dominantă a acestora în raporturile contractuale încheiate

cu farmaciile.

De asemenea, instanța

de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 și 276 C. proc. civ., apreciind

că se impune obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții.

În ceea ce privește recursul

formulat de pârâtul Ministerul Sănătății, Înalta Curte constată că acesta a fost

formulat cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate

prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ coroborate cu dispozițiile art. 301 teza I C. proc. civ. și în consecință

acesta nu va fi examinat, urmând a fi respins ca tardiv formulat.

În recursul formulat de

pârâta C.N.A.S. s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând

în esență, următoarele critici:

-în mod greșit instanța

d fond a reținut că dispozițiile art. 5 alin. (1) și (3), art. 6 alin. (1) și (2),

art. 100 lit. a) și art. 101 lit. d), art. 102 alin. (5) –(6), art. 106 alin. (2),

art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind

condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale

de sănătate pentru anul 2010, aduc atingere atât exercitării profesiei de farmacist,

prin ingerința C.N.A.S. și C.A.S. cât și activității farmaciilor ca agenți economici;

-instanța de fond nu a

analizat și nu a aplicat dispozițiile legale speciale aplicabile în domeniul asigurărilor

sociale de sănătate, luând în considerare doar declarațiile unor martori, reprezentanți

ai unor distribuitori sau producători de medicamente, care vizează în fapt derularea

unor raporturi juridice, care nu sunt reglementate prin dispozițiile actelor normative

contestate;

-în mod greșit instanța

de fond a apreciat că dispozițiile contestate prevăd sancțiuni excesive pentru furnizorii

de medicamente, limitând decontarea medicamentelor furnizate în limita fondurilor

aprobate.

Recurentul Guvernul României

a criticat sentința pronunțată de către instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică,

invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență că

în mod greșit instanța de fond a apreciat că dispozițiile legale mai sus menționate

aduc atingere libertății contractuale concurenței neloiale, considerând că acestea

au fost adoptate ținând cont de poziția dominantă a pârâților în raporturile contractuale

cu farmaciile.

Consideră recurentul că

stabilirea termenilor și condițiilor privind serviciile medicale astfel cum sunt

prevăzute în H.G. nr. 262/2010, s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale

în vigoare și cu respectarea plafonului privind fondurile alocate, aceste prevederi

fiind aplicabile tuturor furnizorilor de medicamente, fără a exista discriminări

sau termene preferențiale.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursurile formulate în cauză sunt fondate și urmează a fi admise, având în

vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt obiectul cererii

de chemare în judecată formulată de intimata-reclamantă Federația Patronatelor Farmaceutice

din România l-a constituit anularea unor prevederi legale respectiv dispozițiile

art. 5 alin. (1)-(3) art. 6 alin. (1) și (2), art. 98 alin. (3), art. 99 lit. c),

art. 100 lit. a) și art. 101 lit. d), art. 100 lit. c), art. 102 alin. (5) –(6),

art. 106 alin. (2) și art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului-cadru

privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări

sociale de sănătate pe anul 2010 publicată în M. Of. nr. 207/1.04.2010, cât și anularea

dispozițiilor cuprinse în Anexele nr. 30 și 31 la Ordinul comun al Ministrului sănătății

și Președintelui C.N.A.S. nr. 265/408/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a contractului-cadru.

Instanța de control judiciar

constată că în mod greșit s-a reținut prin sentința pronunțată că dispozițiile contestate

din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului-cadru, ar fi nelegale.

Astfel, în ceea ce privește

dispozițiile art. 5 alin. (1) –(3) din H.G. nr. 262/2010, se constată că această

modificare legislativă vizează întărirea disciplinei contractuale în relațiile dintre

furnizori și casele de asigurări de sănătate.

Potrivit acestor dispoziții

în cazul în care contractul dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate

încetează din motive imputabile furnizorilor, constatate de casele de asigurări

de sănătate și confirmate de comisia de arbitraj sau de către instanțele de judecată,

casele de asigurări nu vor mai intra în relații contractuale cu furnizorii respectivi

până la următorul termen de contractare, dar nu mai puțin de 12 luni de la data

încetării contractului.

Din perspectiva acestor

dispoziții legale se constată că în mod greșit instanța de fond a reținut caracterul

excesiv al sancțiunilor prevăzute pentru furnizorii de medicamente întrucât aceste

sancțiuni sunt aplicabile doar în situația în care încetarea contractului s-a produs

ca urmare a unor motive imputabile acestora, și ca urmare a confirmării acestora

fie de către comisia de arbitraj, fie de către instanțele de judecată.

Pe de altă parte, aceeași

sancțiune a fost aplicată conform prevederilor legale încă de la începutul funcționării

sistemului de asigurări sociale, scopul acesteia fiind întărirea disciplinei contractuale,

prevederile legale fiind emise în conformitate cu prevederile Titlului XIV din Legea

nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările

ulterioare.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 6 alin. (81) și (2) din H.G. nr. 262/2010, dispoziții care reglementează organizarea

și efectuarea controlului furnizării serviciilor medicale, medicamentelor și a unor

materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu și a dispozitivelor medicale acordate

asiguraților, de către C.N.A.S. și casele de asigurări de sănătate.

Potrivit acestor dispoziții,

la efectuarea acestui control, pot participa și reprezentanți ai Colegiului Medicilor

din Românie, Colegiului Medicilor Dentiști, Colegiului Farmaciștilor din România

și ai Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, ai Moașelor și Asistenților medicali

din România, la solicitarea caselor de asigurări de sănătate.

Prin aceste dispoziții

legale s-a vizat creșterea responsabilității furnizorilor în ceea ce privește respectarea

obligațiilor contractuale și întărirea disciplinei contractuale în relațiile contractuale

în asistența medicală ambulatorie prin implicarea tuturor organelor reprezentative

ale tuturor profesiilor, în verificarea modului de derulare a contractelor de furnizare

a serviciilor medicale, medicamentelor și a materialelor sanitare.

Astfel fiind, se constată

că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că aceste dispoziții ar fi

nelegale, deși acestea au fost emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 95/2006

cu modificările și completările ulterioare, referitoare la organizarea și funcționarea

Colegiului Farmaciștilor din România și nu reglementează o posibilitate de substituire

în atribuțiile acestui organism de către CNAS sau CAS în aplicarea unor măsuri sancționatorii.

Criticile recurenților-pârâți

cu privire la reținerea eronată prin sentința atacată a caracterului nelegal al

dispozițiilor art. 100 lit. a) și art. 101 lit. d) din contractul –cadru aprobat

prin H.G. nr. 262/2010 sunt de asemenea fondate.

Prin aceste dispoziții,

se reglementează modalitatea de decontare a medicamentelor cu sau fără contribuție

personală eliberate, conform facturilor emise și documentelor însoțitoare în limita

fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu această destinație.

În mod eronat instanța

de fond a apreciat ca fiind nelegală stabilirea limitelor decontării conform fondurilor

aprobate, întrucât această limitare este prevăzută atât de dispozițiile art. 291

lit. d) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora C.N.A.S. are obligația să acopere

potrivit principiilor prevăzute de lege, nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor,

în limita fondurilor disponibile.

În ceea ce privește definirea

noțiunii privind limita fondurilor alocate la nivelul casei de asigurări de sănătate

aceasta este precizată și concretizată în anexa nr. 10/01 aprobată prin Legea bugetului

de stat pe anul 2010, unde sunt detaliate fondurile alocate pe surse și pe titluri

de cheltuieli, pe fiecare specialitate de asistență medicală.

Instanța de control judiciar

constată că sentința atacată este nelegală și netemeinică și în ceea ce privește

reținerea caracterului nelegal al dispozițiilor art. 102 alin. (2) –(5), art. 106

alin. (2) și art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010, întrucât toate aceste dispoziții

au fost adoptate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma

în domeniul sănătății.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză de

Guvernul României și C.N.A.S. sunt fondate, urmând a fi admise iar sentința atacată

va fi modificată în sensul că se respinge, în tot, acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Totodată, se va respinge

ca tardiv formulat recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva aceleiași

sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții Guvernul României și C.N.A.S. împotriva sentinței nr. 209/F din 22 decembrie

2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge, în tot, acțiunea reclamatei Federația Patronatelor Farmaceutice

din România.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat

de Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie

2012.