ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamantul O.N. a solicitat anularea deciziei nr. 207 din 24 iulie 2009 a Președintelui

A.R.D.D.Z.I. București și pe cale de consecință, reintegrarea sa pe postul corespunzător

funcției publice deținute, cu aceleași drepturi salariale indexate, majorate și

recalculate la zi, plata drepturilor salariale începând cu data de 24 iulie 2009,

iar în subsidiar să se constate că a avut loc o concediere colectivă, în sensul

că 68 de funcții publice au fost desființate și ca atare, solicită obligarea pârâtei

să facă aplicarea dispozițiilor art. 72 alin. (2) și art. 169 C. muncii și totodată

să fie obligată pârâta și la plata salariilor compensatorii.

Prin întâmpinare, pârâta

A.R.D.D.Z.I. București a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 227/CA din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel

Oradea a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul O.N.V. în contradictoriu

cu pârâta A.R.D.D.Z.I. București, însă prin decizia nr. 1486 din 16 martie 2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de O.N.V. și a casat

sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că, cererea reclamantul

este de natura celor prevăzute de art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.

de Curtea de apel

Rejudecând, Curtea de

Apel Oradea, s

ecția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 19/CA/2011-PI

din 21 ianuarie 2011 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul

O.N.V. împotriva pârâtei A.R.D.D.Z.I., obligând reclamantul la plata sumei de 640

RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 207 din

24 iulie 2009, emisă de către Președintele A.R.D.D.Z.I. București în temeiul O.U.G.

nr. 14 din 25 februarie 2009 și a Ordinului Ministrului Economiei din 26 martie

2009 s-a dispus începând cu data de 11 iulie 2009, încetarea raporturilor de serviciu

ale reclamantului O.N.V. cu Agenția Națională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere

și eliberarea acestuia din funcția publică de execuție - consilier cls. I, grad

profesional superior, treapta 1 din cadrul Reprezentanței Locale A., conform prevederilor

art. 97 lit. c) coroborat cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 188/1999.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că A.R.D.D.Z.I. a luat ființă în baza O.U.G. nr. 14/2009, prin

reorganizarea Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere care s-a desființat,

iar contrar susținerilor reclamantului, situația din speță nu este aceea a unei

preluări de către o instituție nou creată a personalului „prin transfer”, ci este

o preluare în condițiile legii, așa cum stipulează prevederile art. 1 alin. (7)

din O.U.G. nr. 14/2009.

Instanța de fond a mai

reținut că atâta timp cât reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul

A.R.D.D.Z.I. București nu se poate vorbi de o necondiționare a preluării sale, iar

selecția de personal, pe baza unui concurs sau examen, este justificată, având în

vedere că fosta agenție este desființată, iar funcționarii publici, fie au fost

transferați conform Legii nr. 188/1999 la alte instituții publice, fie au fost concediați

din funcția publică, urmând să se prezinte la concursul organizat de noua agenție

pentru personalul contractual.

De asemenea, Curtea de

apel a apreciat că nu se poate reține că decizia atacată ar fi o decizie de concediere

dispusă în cadrul unei concedieri colective, întrucât concedierea, ca modalitate

de încetare a contractului individual de muncă, este aplicabilă doar în cazul raporturilor

de muncă ale personalului contractual, în timp ce raporturile de funcție publică,

de tipul celui în care s-a aflat reclamantul în A.R.D.D.Z.I. București încetează

doar în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, astfel că nu pot fi incidente

prevederile art. 72 alin. (2) și art. 169 C. muncii.

reclamantul O.N.V.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul O.N.V., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

pentru următoarele motive prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.:

Prima instanță a reținut

în mod greșit că încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului (ca urmare

a reorganizării, respectiv a desființării

A.R.D.D.Z.I. București) s-a realizat în condițiile

legii, cu respectarea art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 14/2009, când potrivit reglementărilor

legale, noua instituție rezultată în urma reorganizării - Agenția Română pentru

Dezvoltarea Durabilă a Zonelor ar fi trebuit să preia prin transfer tot personalul

vechii agenții, necondiționat de o „testare”.

A arătat recurentul că

prin decizia nr. 207 din 24 iulie 2009 - a fost eliberat din funcție în temeiul

art. 97 lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, însă

acest text care privește situația în care autoritatea sau instituția publică și-a

încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul public

nu este de acord să o urmeze, nu era aplicabil în cauză, întrucât reclamantul și

ceilalți salariați nu au avut niciodată intenția de a pleca din instituție, cum

greșit a apreciat prima instanță.

Recurentul a susținut

că în realitate exista situația prevăzută de art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 188/1999, în sensul că „autoritatea sau instanța publică își reduce personalul

ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul

public”, iar instanța a făcut o greșită aplicare a legii, considerând că sunt aplicabile

în cauză dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a) și că temeiul legal indicat de pârâtă

în actul atacat este corect.

S-a detaliat, în sensul

că instituția publică nu și-a încetat activitatea, nu a fost mutată în altă localitate,

funcționarul public este de acord să o urmeze, însă în realitate s-a făcut o concediere

colectivă ilegală operată de noua conducere.

Recurentul a subliniat

că nu a refuzat preluarea de către noua instituție, însă „testarea” impusă de aceasta

încalcă principiul neîngrădirii dreptului la muncă și libertăți muncii, prevăzute

de art. 41 din Constituție, al protecției sociale a salariaților – art. 22 Constituție

și a forței juridice a legilor - art. 73 alin. (1) Constituție, deoarece printr-un

ordin al ministrului emis în executarea O.U.G. nr. 14/2009 s-a ajuns să se completeze

acest act normativ cu forță juridică superioară.

S-a învederat că procedura

„testării” reglementată prin Ordinul ministerial nr. 585/2009 contravine art. 169

C. muncii, care reglementează protecția salariaților în caz de transfer al întreprinderii

sau unității ori a unor părți a acestora, către alt angajator, Legea nr. 67/2006

privind protecția salariaților în situația prezentată anterior și art. 1 alin.

(7) din O.U.G. nr. 14/2009, care a stabilit preluarea personalului de la instituția

desființată, necondiționat de vreo testare, cum nelegal s-a reglementat prin Ordinul

menționat anterior.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată,

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv de art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,

după cum se va arăta în continuare.

Prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în sensul că reclamantul a ocupat funcția publică de consilier

cls. I, grad profesional superior, treapta 1 în cadrul Reprezentanței Locale A.,

Caraș - Severin, pendinte de Agenția Națională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere

– ANDZM.

Această instituție a fost

supusă reorganizării și s-a desființat.

Prin O.U.G. nr. 14/2009

s-a înființat A.R.D.D.Z.I. cu personal contractual, așa cum prevede art. 1

alin. (6) din Ordonanță, alin. (7) dispunând că „Personalul ANDZM va fi preluat

în condițiile legii”.

În urma acestor măsuri,

în temeiul art. 21 alin. (1) din anexa 1 a Ordinului nr. 585/2009 privind aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare A.R.D.D.Z.I., s-a comunicat salariaților

preavizul din 30 martie 2009, care la pct. 4 prevedea posibilitatea salariaților

de a alege între a fi preluați de noua instituție, ca personal contractual, în condițiile

legii, prin echivalare și testare, potrivit cerințelor de ocupare a noilor funcții.

Prin decizia nr. 207

din 24 iulie 2009 emisă de Președintele noii instituții A.R.D.D.Z.I. s-a dispus

încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului cu Agenția Națională pentru

Dezvoltarea Zonelor Miniere, începând cu 11 iulie 2009 și eliberarea din funcția

publică ocupată, în temeiul O.U.G. nr. 14/2009 și Ordinului Ministrului Economiei

nr. 585/2009.

Susținerea recurentului

privind indicarea greșită a temeiului legal al încetării raporturilor sale de muncă

cu instituția – art. 97 lit. c) coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 188/1999, în loc de art. 99 alin. (1) lit. b) din același act normativ, care

ar fi fost corect a se aplica, în opinia recurentului, este nefondată.

Astfel, textul de lege

invocat de recurent privește situația în care „autoritatea sau instituția publică

își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului

ocupat de funcționarul public „fiind vorba de continuarea activității, cu mai puțini

salariați, ori în speță instituția la care a fost angajat recurentul și-a încetat

complet activitatea, fiind desființată.

Intimată – pârâtă a indicat

corect în decizia 207/2009 drept temei legal al încetării raporturilor de serviciu

art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999, - eliberarea din funcția publică, precum

și art. 99 alin. (1) lit. a) din același act normativ, care privește situația când

„autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată în

altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze”.

În condițiile în care

recurentul a refuzat să urmeze procedura de testare prevăzută de Ordinul nr. 585/2009

pentru întreg personalul contractual și funcționarii publici angajați ai Agenției

Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, pentru a fi preluat la noua instituție

A.R.D.D.Z.I. ca personal contractual, în mod legal s-a indicat ca temei al încetării

raporturilor de muncă art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, critica

recurentului întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fiind, în

concluzie, nefondată.

Cea de-a doua critică

formulată de recurent reflectă nemulțumirea acestuia datorată procedurii de testare

pe care trebuia să o urmeze pentru a fi încadrat la noua instituție înființată prin

O.U.G. nr. 14/2009, deși acest act normativ conține noțiunea de „preluare” a personalului,

fără vreo condiție specială, Ordinul nr. 585/2009 adăugând în mod nepermis prevederilor

unui act juridic cu forță superioară.

Susținerile recurentului

sunt nefondate deoarece, în urma sesizării mai multor foști angajați ai ANDZI, prin

Decizia nr. 437/2010 Curtea Constituțională a României a respins excepția de neconstituționalitate

a O.U.G. nr. 14/2009, iar Ordinul nr. 585/2009 este în vigoare, nefiind abrogat,

anulat sau suspendat, așa încât aceste acte normative care au fundamentat decizia

nr. 207/2009, contestată în prezentul litigiu nu mai pot fi puse în discuție, pe

cale incidentă.

Susținerea recurentului

cum că procedura testării încalcă principiile constituționale prevăzute la art.

41, 22 și 73 este nefondată, deoarece prin preavizul din 30 martie 2009 i s-a dat

posibilitatea să opteze fie pentru ocuparea unei funcții publice vacante corespunzătoare

de pe lista Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fie pentru redistribuirea

de către aceeași instituție, după includerea în corpul de rezervă al funcționarilor

publici, fie pentru transferul, la cerere, în alte instituții publice, fie pentru

preluarea, în condițiile legii, prin echivalare și testare, pe o funcție contractuală

corespunzătoare în cadrul A.R.D.D.Z.I., așa cum a prevăzut Ordinul nr. 585/2009.

În concluzie, recurentului

nu i s-a îngrădit, ci i s-a respectat dreptul la muncă, precum și libertatea de

a munci, prin posibilitatea de a opta pentru una din modalitățile legale de a se

angaja în cadrul instituției nou înființate sau la o altă instituție publică, asigurându-i-se

protecția socială corespunzătoare, fiind întru totul respectate dispozițiile legale

la emiterea deciziei nr. 207/2009, cum corect a concluzionat și prima instanță.

Cum recurentul nu și-a

exercitat dreptul de opțiune acordat, ceea ce echivalează cu o renunțare la funcția

publică, nu sunt incidente prevederile art. 72 alin. (2) și art. 169 C. muncii.

asupra recursului

Constatând că sentința

atacată este temeinică și legală, că nu este afectată de niciunul din motivele de

casare sau modificare prevăzută de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge

recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de O.N.V. împotriva sentinței nr. 19/CA/2011-PI din 21 ianuarie 2011 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2011.