ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3605/2012

Decizia nr. 3605/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13 mai 2011, reclamantul A. a solicitat obligarea la plata drepturilor bănești în sumă de 16.449 lei și în continuare până la plata integrală și efectivă a acestora, la care să se adauge rata inflației și daune morale de 50 lei/zi de la data acțiunii și până la plata integrală a sumei, conform sentinței nr. 148/CA/2010 rămasă definitivă prin Decizia nr. 141/2011.

În motivarea cererii sale arată că a deținut funcția de director executiv al B. Satu Mare până la data de 22 aprilie, când în baza Ordinului nr. 390 din 23 aprilie 2009 emis de C. a fost destituit și trecut în funcția de consilier superior treapta I în cadrul aceleași direcții, cu diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale.

Împotriva deciziei de destituire a formulat acțiune înregistrată în Dosarul Curții de Apel Oradea nr. x/35/CA/2009, cauză în care s-a pronunțat sentința nr. 148/2010, fiind admisă acțiunea și anulat Ordinul nr. 320/2009 emis de pârât, dispunându-se reintegrarea în funcție și cu plata despăgubirilor.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea pârâtul a declarat recurs, care a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Ordinul nr. 1094/2011 pârâtul a dispus repunerea reclamantului în funcția de director, însă nu s-au aplicat în întregime dispozițiile sentinței, deoarece o serie de sporuri cuvenite funcției de conducere, nu i-au fost calculate și nu i-au fost plătite efectiv.

Suma de 16.449 lei pretinsă este conformă tabelului anexat și reprezintă stimulentele care nu i-au fost acordate la repunerea în funcție, deși aceste stimulente făceau parte din salariul de încadrare. Aceste stimulente le-a cerut anterior înregistrării acțiunii, însă nu i-au fost acordate, fiind invocate o serie de ordine ale ministerului.

Solicită obligarea la câte 50 lei/ zi de întârziere de la data acțiunii și până la plata efectivă.

Prin întâmpinare, pârâtul C. a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că pentru anul 2009 drepturile salariale ale funcționarilor publici erau stabilite conform O.G. nr. 6/2007.

Pentru anul 2009 modul de stabilire și acordare a stimulentelor a fost prevăzut de Ordinul C. nr. 215/2009, acordarea acestora având în vedere activitatea și calitatea muncii prestate.

Începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 14 din Legea nr. 285/2010, drepturile bănești sunt acordate din fonduri constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003.

Sumele constituite la nivelul aparatului central al ministerului și instituțiilor subordonate acestuia, ce se acordau sub formă de stimulente personalului, potrivit Ordinului ministerului nr. 215/2009, nu aveau caracter permanent și nu făceau parte din salariul de bază.

Prin sentința nr. 191/CA/2011 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului C., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin sentința nr. 148/CA din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, rămasă irevocabilă în urma pronunțării Deciziei nr. 141 din 13 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de respingere a recursului declarat de pârâtul C. București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului C., s-a anulat Ordinul nr. 390 din 23 aprilie 2009 emis de pârât, s-a dispus repunerea reclamantului în funcția de director executiv al B. a Județului Satu Mare și a fost obligat pârâtul la plata unor despăgubiri în favoarea reclamantului reprezentând diferența dintre salariul avut ca director și cel avut ca și consilier superior, care i s-a oferit urmare a Ordinului nr. 390 din 23 aprilie 2009 emis de C. București.

Prin Ordinul nr. 1094 din 08 martie 2011 emis de pârâtul C. București s-a dispus repunerea reclamantului în funcția de director avută, plătindu-i-se drepturile salariale stabilite de către acesta prin ordin reprezentând diferența dintre funcția de director și cea de consilier superior plus indemnizația de 40% aferentă funcției de conducere și respectiv 25% spor, până la data integrării.

Reclamantul consideră că pârâtul prin ordinul de punere în aplicare a sentinței nr. 148/CA din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea de reintegrare în funcție nu a aplicat în întregime dispozițiile acestei hotărâri judecătorești, deoarece nu i s-au acordat stimulentele în sumă de 16.449 lei calculate conform tabelului anexat acțiunii, despre care afirmă că fac parte din salariul de bază.

Prin Adresa din 14 aprilie 2011, pârâtul C. a comunicat reclamantului că sumele rezultate la nivelul aparatului central al ministerului și instituțiile subordonate acestuia, acordate sub formă de stimulente personalului, potrivit Ordinului ministrului nr. 215/2009, nu aveau caracter permanent și nu erau de natură salarială, prevăzute în acte normative care reglementau salarizarea personalului din sectorul bugetar.

Curtea a constatat că a fost emis Ordinul ministrului nr. 215 din 18 februarie 2009 privind normele de acordare a stimulentelor care a stabilit, începând cu ianuarie 2009, modul de acordare a stimulentelor pentru personalul din cadrul aparatului central al ministerului și instituțiilor subordonate, având în vedere activitatea și calitatea muncii prestate.

Drept urmare, instanța a considerat că sumele constituite la nivelul aparatului central al ministerului și instituțiilor subordonate acestuia, ce se acordă sub formă de stimulente personalului, potrivit Ordinului ministrului nr. 215/2009, nu aveau un caracter permanent și nu făceau parte din salariul de bază, acordarea acestora fiind lăsată la aprecierea conducătorului instituției cu privire la activitatea și calitatea muncii prestate de funcționarul public.

În consecință, în baza considerentelor expuse, având în vedere faptul că sentința nr. 148/CA din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea în contencios administrativ a obligat pârâtul C. la plata diferenței dintre salariul de director și cel de consilier superior, în această diferență neintrând și stimulentele acordate prin Ordinul ministrului nr. 215/2009, Curtea de Apel Oradea, în temeiul prevederilor articolului 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile legale menționate în cuprinsul prezentei sentințe, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, atât în ceea ce privește capătul de cerere principal, cât și în ceea ce privește capătul de cerere referitor la daunele morale.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivarea căii de atac, recurentul susține că instanța de fond își bazează argumentația pentru respingerea acțiunii pe interpretarea eronata a dispozițiilor legale cuprinse în adresa din 14 aprilie 201 emisa de pârâta, care atestă ca stimulentele personalului bugetar acordate potrivit Ordinului nr. 215/2009, nu au caracter permanent, nefiind de natură salarială și ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 232/2007 privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici a fost abrogată plata acestor stimulente, ele fiind incluse în salariul de baza al funcționarilor.

Mai greșește enorm instanța de fond când apreciază ca aceste drepturi nu aveau caracter permanent, si nu erau de natură salarială, luând în considerare interpretarea unilaterala făcută de pârâtă prin adresa din 2011, care atestă acest punct de vedere total eronat, deoarece în conformitate eu art. 7 din Normele Metodologice emise de Ministerul Finanțelor existente în copie la dosar, „remunerația se compune din salariul de baza la care se adaugă stimulentele cuvenite pe baza prevederilor legale în vigoare și salariul de merit sau indemnizația de conducere".

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel cum corect a reținut și judecătorul fondului, pentru anul 2009 drepturile salariale ale funcționarilor publici erau stabilite în conformitate cu prevederile O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr. 232/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 4 din O.G. nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, (6) I. va constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din instituțiile care gestionează bugetele pentru care se face colectarea contribuțiilor sociale din sumele aferente bugetului respectiv; (7) Constituirea fondurilor prevăzute la alin. (6) se face prin virarea, la dispoziția instituțiilor gestionare ale bugetelor pentru care se face colectarea contribuțiilor sociale, a unei părți de 50%

din.; fondul total de stimulare constituit prin aplicarea cotei

prevăzute de lege asupra sumelor încasate prin executare silită,

din sumele încasate în cadrul procedurii de reorganizare judiciară

și a falimentului, precum și din surse reglementate prin alte acte normative; (8) C. vor emite norme de acordare a stimulentelor

prevăzute la alin. (6) personalului din aparatul de lucru de la nivelul

central și teritorial al acestora și din instituțiile care gestionează

bugetele pentru care se face colectarea contribuțiilor sociale, care

vor fi aprobate prin ordin al ministrului respectiv.

Totodată, se prevede că: (8)

1

Prevederile alin. (8) se aplică și personalului din cadrul:

a) D.;

b) E.;

c) F.;

d) G.;

e) direcțiilor de muncă și protecție socială județene și a municipiului București, servicii publice descentralizate;

f) organismelor intermediare regionale pentru Programul operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane;

g) Inspecției Sociale;

h) H. și agențiile județene pentru prestații sociale, respectiv a municipiului București.

(9) Procentul prevăzut la alin. (7) poate fi majorat prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului sănătății, respectiv al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei.

În acest sens a fost emis Ordinul C. nr. 215 din 18 februarie 2009 privind normele de acordare a stimulentelor care a stabilit începând cu ianuarie 2009, modul de acordare a stimulentelor pentru personalul din cadrul aparatului central al ministrului și instituțiilor subordonate acestuia, având în vedere activitatea și calitatea muncii prestate.

Începând cu data de 1 ianuarie 2011, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al O.G. nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale. Drepturile bănești acordate în acest sens se includ în salariul de bază.

Astfel, sumele constituite la nivelul aparatului central al ministerului și instituțiilor subordonate acestuia, ce se acordau sub formă de stimulente personalului, potrivit Ordinului ministrului nr. 215/2009, nu aveau caracter permanent și nu făceau parte din salariul de bază.

Așadar, Înalta Curte reține că prin textele de lege menționate mai sus se instituie doar posibilitatea stimulării personalului și nicidecum obligația acordării de stimulente, acest lucru reieșind și din modul cum este reglementat textul legal în care nu este prevăzut cuantumul acestor stimulente, fiind lăsat la aprecierea conducătorului instituției să emită norme proprii de acordare care trebuie să cuprindă cel puțin principiile de bază prevăzute la art. 3 alin. (4) din Normele de acordare aprobate prin Ordinul nr. 215 din 18 februarie 2009 al ministrului muncii, familiei și protecției sociale.

De asemenea, conform art. 5 alin. (3) din Normele privind acordarea de stimulente, „C., respectiv conducătorul instituției, poate aproba nivelul stimulentelor individuale propuse, le poate majora, diminua sau anula, după caz, având în vedere aprecierea activității individuale, în conformitate cu principiile enumerate la art. 3 alin. (4) precum și cu raportul menționat la art. 3 alin. (5)”.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză

,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 191/CA/2011 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2012.