ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2809/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de T.C., C.I., P.C., B.I.,

B.E., P.I.N., N.A., F.I., C.D., O.M.L., B.C.G., R.F.V., B.T., P.V., SC Z.P. SRL,

T.C., T.R.L., C.A., s-a solicitat anularea deciziei nr. E/1991 din 30 ianuarie 2009

și a actelor subsecvente, emise de pârâta M.A.P.D.R. - A.P.D.R.P: București și exonerarea

reclamanților de la plata sumelor stabilite în procesele-verbale de constatare încheiate

pentru fiecare în parte.

De asemenea, în temeiul

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reclamanții au solicitat suspendarea executării

actelor administrative atacate motivând că sunt îndeplinite cerințele cumulative

prevăzute de acest text de lege.

Existența cazului bine

justificat este îndeplinită, deoarece din împrejurările cauzei rezultă o îndoială

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, ținând cont și de faptul

că părțile sunt amenințate cu executarea.

Cazul privind iminența

pagubei este de asemenea îndeplinit, întrucât executarea sumelor pretinse de pârâtă

a fi înapoiate constituie un prejudiciu material viitor, previzibil cu evidență,

obligarea la restituirea sumelor conducând la imposibilitatea implementării măsurii

și la nerealizarea scopului ce au stat la baza acestor măsuri.

Reclamanții au invocat

și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri a Consiliului

Europei vizând protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Prin Încheierea nr. 111

din 20 august 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și

fiscal a dispus suspendarea executării Deciziei nr. E/l991 din 30 ianuarie 2009

emisă de pârâtul M.A.P.D.R.- A.P.D.R.P. până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile

privind cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prin Încheierea nr. 152

din 14 decembrie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ

și fiscal, pentru aceste considerente, a dispus suspendarea aceluiași act administrativ

atacat, la cererea intervenienților S.L., V.C., E.B., Asociația Agricolă fără personalitate

juridică P.P. 11/A prin reprezentant legal B.A.T., B.M., B.I.D. și PF D.E.I.

Împotriva acestor încheieri

pârâta A.P.D.R.P. a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ambele recursuri sunt

întemeiate pe aceleași motive de nelegalitate, cele două încheieri fiind criticate

sub următoarele aspecte:

-instanța de fond, în

mod greșit a apreciat că sunt îndeplinite condițiile imperative stipulate de Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără ca reclamanții să expună motivele

pe care își întemeiază cererea de suspendare, în speță pagubă iminentă și caz bine

justificat, pentru care ar fi putut cere suspendarea executării actului administrativ,

și fără a administra documente probatorii în acest sens la dosarul cauzei.

-atât cazul justificat

cât și paguba iminentă care ar putea fi înlăturată prin suspendarea executării actului

administrativ, trebuie indicate în mod concret, pentru ca instanța să poată verifica

temeinicia unei măsuri de suspendare.

-în cauză, reclamanții

au antamat fondul cauzei, reiterând motivele expuse în contestația nr. 1991 din

30 ianuarie 2009 , fără a preciza în mod concret în ce constă paguba iminentă și

cazul bine justificat.

Recurenta mai arată că

este inadmisibil a se admite o cerere suspendare fără ca cel căruia îi incumbă sarcina

probei să dovedească cele susținute și fără a se administra nici un fel de

probe.

În fine, celelalte critici

și susțineri prezentate în motivarea recursurilor sunt aspecte ce țin de fondul

cauzei.

Examinând cauza și încheierile

recurate, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile

art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea

instanței de fond”.

Pe de altă parte, în cadrul

cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției

de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Deci, în cadrul cererii

de suspendare, instanța nu cercetează îndeplinirea condițiilor de legalitate și

oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței

de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.

Condiția existenței cazului

„bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului

sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ

să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în

cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe

care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar

și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative,

prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri,

doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente

indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond

conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai

o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Înalta Curte constată

nefondate criticile exprimate de recurentă în ceea ce privește indiciile de nelegalitate

ce nu au fost corect examinate de instanța de fond în conturarea cerințelor cazului

bine justificat.

Independent de conținutul

motivelor de recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond corect a apreciat că

situația prezentată de reclamanți este de natură a concluziona ca îndeplinită condiția

cazului bine justificat.

Raportat la probele administrate

instanța de fond, motivat și argumentat a indicat că există suficiente indicii aparente

care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze

sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității actului administrativ

contestat.

Înalta Curte apreciază,

în acord cu instanța de fond că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamanților

în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Cum în mod corect a reținut

și instanța de fond prin punerea în executare a măsurilor dispuse prin actul administrativ

a cărui suspendare se cere, este evident că se creează o pagubă în patrimoniul reclamanților,

fără a stabili pe fondul cauzei, în procedura cererii de suspendare, dacă această

pagubă are la bază primirea unor sume de bani fără respectarea unor clauze contractuale.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanța

de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

Față de cele arătate,

reținând așadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2

alin. (1) lit. ș) și t), că sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru a se

dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, în temeiul art. 312

C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de M.A.P.D.R.- A.P.D.R.P. împotriva Încheierii nr. 111 din 20 august 2009 și împotriva

Încheierii nr. 152 din 14 decembrie 2009, ambele pronunțate de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2010.