ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2809/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de T.C., C.I., P.C., B.I., B.E., P.I.N., N.A., F.I., C.D., O.M.L., B.C.G., R.F.V., B.T., P.V., SC Z.P. SRL, T.C., T.R.L., C.A., s-a solicitat anularea deciziei nr. E/1991 din 30 ianuarie 2009 și a actelor subsecvente, emise de pârâta M.A.P.D.R. - A.P.D.R.P: București și exonerarea reclamanților de la plata sumelor stabilite în procesele-verbale de constatare încheiate pentru fiecare în parte. De asemenea, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reclamanții au solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate motivând că sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de acest text de lege.

Existența cazului bine justificat este îndeplinită, deoarece din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, ținând cont și de faptul că părțile sunt amenințate cu executarea. Cazul privind iminența pagubei este de asemenea îndeplinit, întrucât executarea sumelor pretinse de pârâtă a fi înapoiate constituie un prejudiciu material viitor, previzibil cu evidență, obligarea la restituirea sumelor conducând la imposibilitatea implementării măsurii și la nerealizarea scopului ce au stat la baza acestor măsuri. Reclamanții au invocat și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei vizând protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Prin Încheierea nr. 111 din 20 august 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea executării Deciziei nr. E/l991 din 30 ianuarie 2009 emisă de pârâtul M.A.P.D.R.- A.P.D.R.P. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Prin Încheierea nr. 152 din 14 decembrie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, pentru aceste considerente, a dispus suspendarea aceluiași act administrativ atacat, la cererea intervenienților S.L., V.C., E.B., Asociația Agricolă fără personalitate juridică P.P.

11/A prin reprezentant legal B.A.T., B.M., B.I.D. și PF D.E.I. Împotriva acestor încheieri pârâta A.P.D.R.P. a declarat recurs, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. Ambele recursuri sunt întemeiate pe aceleași motive de nelegalitate, cele două încheieri fiind criticate sub următoarele aspecte: -instanța de fond, în mod greșit a apreciat că sunt îndeplinite condițiile imperative stipulate de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără ca reclamanții să expună motivele pe care își întemeiază cererea de suspendare, în speță pagubă iminentă și caz bine justificat, pentru care ar fi putut cere suspendarea executării actului administrativ, și fără a administra documente probatorii în acest sens la dosarul cauzei.

-atât cazul justificat cât și paguba iminentă care ar putea fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie indicate în mod concret, pentru ca instanța să poată verifica temeinicia unei măsuri de suspendare. -în cauză, reclamanții au antamat fondul cauzei, reiterând motivele expuse în contestația nr. 1991 din 30 ianuarie 2009 , fără a preciza în mod concret în ce constă paguba iminentă și cazul bine justificat. Recurenta mai arată că este inadmisibil a se admite o cerere suspendare fără ca cel căruia îi incumbă sarcina probei să dovedească cele susținute și fără a se administra nici un fel de probe. În fine, celelalte critici și susțineri prezentate în motivarea recursurilor sunt aspecte ce țin de fondul cauzei.

Examinând cauza și încheierile recurate, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”. Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Deci, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu cercetează îndeplinirea condițiilor de legalitate și oportunitate ale actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare. Condiția existenței cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Înalta Curte constată nefondate criticile exprimate de recurentă în ceea ce privește indiciile de nelegalitate ce nu au fost corect examinate de instanța de fond în conturarea cerințelor cazului bine justificat. Independent de conținutul motivelor de recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond corect a apreciat că situația prezentată de reclamanți este de natură a concluziona ca îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Raportat la probele administrate instanța de fond, motivat și argumentat a indicat că există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond a conținutului și legalității actului administrativ contestat. Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamanților în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză. Cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin punerea în executare a măsurilor dispuse prin actul administrativ a cărui suspendare se cere, este evident că se creează o pagubă în patrimoniul reclamanților, fără a stabili pe fondul cauzei, în procedura cererii de suspendare, dacă această pagubă are la bază primirea unor sume de bani fără respectarea unor clauze contractuale.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. Față de cele arătate, reținând așadar, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t), că sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.A.P.D.R.- A.P.D.R.P. împotriva Încheierii nr. 111 din 20 august 2009 și împotriva Încheierii nr. 152 din 14 decembrie 2009, ambele pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.