ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2736/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Obiectul cererii

deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul V.G. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Brașov, anularea Hotărârii nr.

59793 din 19 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la emiterea unei

noi hotărâri prin care să acorde reclamantului drepturile reglementate de Legea

nr. 309/2002 pentru perioada dintre 12 iulie 1952 și 17 mai 1955, începând cu

data de 08 septembrie 2008, obligarea pârâtei la plata de daune morale de 1.000

RON pentru suferințele cauzate de soluționarea necorespunzătoare și la timp a

cererii reclamantului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a solicitat recunoașterea și acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002 întrucât a prestat muncă forțată în perioada 12

iulie 1952 până la 17 mai 1955 la Sectorul 363 Lucru Timișoara (UM 04742) și

Batalionul de Lucru Mangalia (UM 03968), că pârâta a refuzat emiterea unei

hotărâri favorabile, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 1 din

Legea nr. 309/2002, decizie administrativă criticabilă din perspectiva

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a art. 14 din Convenția

Europeană privind Drepturile Omului și Libertățile Fundamentale.

de Apel

Prin Sentința civilă

nr. 91/F/2010 din data de 4 mai 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului V.G. și, în

consecință, a dispus anularea Hotărârii nr. 5793 din 19 noiembrie 2009 emisă de

pârâta C.J.P. Brașov, a obligat pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care

să acorde reclamantului, începând cu data de 01 noiembrie 2009, drepturile

prevăzute de art. 1, 2 și 5 din Legea nr. 309/2002 pentru perioada 12 iulie

1952 - 17 mai 1955, precum și la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată, respingând restul pretențiilor formulate de reclamant.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat la data

de 25 septembrie 2008 o cerere către C.J.P. Brașov, prin care a solicitat

recalcularea pensiei în baza certificatului din 25 iunie 2008. Acest certificat

emis de UM 02405 Pitești face dovada faptului că reclamantul a efectuat stagiul

militar în perioada 16 noiembrie 1951 - 17 februarie 1952 în cadrul UM 04351

Timișoara (Regimentul 107 Infanterie) și în perioada 12 iulie 1952 - 17 mai

1955 în cadrul UM 04742 Timișoara (Sectorul 363 Lucru Timișoara) și UM 03968

Mangalia (Batalionul de Lucru Mangalia).

Curtea a reținut

argumentul pârâtei privind faptul că această primă cerere nu este întocmită în

condițiile prevăzute de H.G. nr 1114/2002 privind aplicarea Normelor

metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, nefiind adresată

Comisiei de specialitate și neavând atașate documentele prevăzute de actul

normativ menționat și, ca atare, răspunsul autorității pârâte este la adăpost

de criticile invocate de reclamant întrucât din cererea acestuia nu rezultă că înțelege

să solicite acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

A arătat instanța

fondului că, prin cea de a doua cerere formulată de reclamant și adresată

aceleiași instituții (din 12 octombrie 2009), acesta a exprimat în mod clar

faptul că solicită acordarea drepturilor prevăzute de legea anterior

menționată, motiv pentru care a și fost analizată de comisia de specialitate,

cererea fiind respinsă prin Hotărârea nr. 5793 din 19 noiembrie 2009, cu

motivarea că din verificarea actelor depuse nu se confirmă cele solicitate,

deși s-a precizat că în dovedirea cererii soția titularului decedat a depus o

serie de acte.

Curtea a mai arătat

că faptul că reclamantul a mai formulat în cursul anului 2008 o altă cerere

prin care a solicitat recalcularea pensiei nu conduce la concluzia că prin

această solicitare a fost vizată acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

309/2002, chiar dacă prin a doua cerere formulată reclamantul a menționat că

cererea inițială a fost interpretată în mod greșit, elementele primei cereri

neindicând susținerile reclamantului.

A reținut prima

instanță că pârâta a răspuns la solicitarea reclamantului în termenul prevăzut

de lege, neputând fi reținută vreo culpă sub acest aspect în sarcina C.J.P.

Brașov, ceea ce face obiectul analizei prezentei cauze.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta C.J.P. Brașov, solicitând modificarea acesteia

în sensul respingerii cererii reclamantului, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a hotărât acordarea,

către reclamant, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, fără a motiva

sentința și fără a ține cont de faptul că, din înscrisurile depuse în cauză,

reieșea faptul că reclamantul a efectuat stagiul militar în unități militare

care nu au făcut parte din D.G.S.M. neîndeplinind, astfel, condițiile prevăzute

de Legea nr. 309/2002.

Înaltei Curți asupra recursului formulat

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte

constată următoarele:

În speță, sentința

recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină dispozițiile instanței de

fond privind anularea actului administrativ contestat și dispunerea de măsuri

reparatorii în favoarea reclamantului.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Astfel, conform

jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil

presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,

să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse.

Pe de altă parte,

dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate

fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real

"ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța

sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în

sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le

aprecia pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată nu îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța

de fond nu a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale,

lipsind referirile la motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 5793 din 19

noiembrie 2009 emisă de C.J.P. Brașov și la elementele de fapt și de drept ce

au dus, în cauză, la formarea convingerii instanței cu privire la necesitatea

anulării actului administrativ contestat și dispunerii de măsuri în vederea

realizării drepturilor reclamantului.

În raport de

prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nemotivarea este un viciu de

formă care atrage nulitatea hotărârii.

O asemenea modalitate

de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului

cauzei, ceea ce impune, în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ.,

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de către C.J.P. Brașov împotriva Sentinței civile nr. 91/F/2010 din

data de 4 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare de către instanța de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2011.