ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2725/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ

de față, constată că prin cererea precizată, înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 22 mai 2009, reclamantul

K.W.K. și Asociația pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților au solicitat

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și

Centrul de Cazare și Proceduri București, anularea Hotărârii nr. 3054670 din 12

mai 2009, emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și obligarea

acestuia la acordarea statului de refugiat politic.

Cererea nu a fost motivată

în fapt.

În drept, contestația

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23, 26, 55 din Legea nr. 12/2006, art. 1A

din Convenția de la Geneva, art. 2 și 3 din C.E.D.O.

În dovedire, reclamantul

a depus la dosarul cauzei actul contestat, și alte înscrisuri.

Prin întâmpinare pârâtul

Oficiul Român pentru Imigrări a invocat excepția necompetenței materiale a Curții

de Apel București în raport cu dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006.

Pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive , având în vedere

dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 639/2007 și faptul că actul a cărui anulare se

solicită a fost emis de Oficiul Român pentru Imigrări.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

4110 din 24 noiembrie 2009 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București

reținând în esență că potrivit dispozițiilor art. 64 (1) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, plângerea împotriva hotărârii Oficiului Român pentru

Imigrări prin care se respinge o cerere de acordare a statutului de refugiat, se

soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată

pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul K.W.K.

Curtea, analizând actele

și lucrările dosarului constată că recursul nu a fost motivat așa cum prevăd dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „recursul se va motiva prin însăși

cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.

Așa fiind, și având în

vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora recursul este

nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, și cum nu au fost constatate motive

de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al

aceluiași articol, se va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de K.W.K. reprezentat de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor

și Refugiaților împotriva sentinței civile nr. 4110 din 24 noiembrie 2009 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 mai 2010.