ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 376/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2778 din 26 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cererii formulate de reclamantul E.J.A. în solidar cu A.A.D.A.R. în contradictoriu cu M.A.I., O.R.I.C.C.P.S.A. București, la Judecătoria Sectorului 4 București. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că reclamantul E.J.A. reprezentat de A.A.D.A.R. în contradictoriu cu M.A.I., O.R.I.C.C.P.S.A. București, a solicitat anularea Hotărârii din 7 aprilie 2009 emisă de O.R.I. și acordarea statutului de refugiat, în temeiul art. 23, 26, 55 din Legea nr. 122/2006, art. 1/ A din Convenția de la Geneva, art 2 și 3 din C.E.D.O.

Având în vedere dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea 122/2006, instanța de fond a constatat că plângerea împotriva hotărârii O.R.I. se soluționează de judecătoria în cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil și a declinat competența de soluționare a cauzei. Împotriva sentinței nr. 2778 din 26 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, E.J.A. în solidar cu A.A.D.A.R. a declarat recurs, arătând că motivele de recurs le va depune după comunicarea sentinței. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Este adevărat că recurentul-reclamant, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs după comunicarea sentinței atacate, însă până la primul termen de judecată nu și-a îndeplinit această obligație legală. De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de E.J.A. în solidar cu A.A.D.A.R. împotriva sentinței nr. 2778 din 26 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.