ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2695/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2695/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul secției a V-a comercială, a Curții de Apel București la data de 08 octombrie

2008 reclamanta Universitatea din Craiova- SCDA Caracal a solicitat, în contradictoriu

cu intimata A.V.A.S. să se constate nulitatea Ordinului nr. 17 din 04 martie 2008

și să fie obligat A.V.A.S. să emită un nou ordin pentru scutirea reclamantei de

la plata tuturor obligațiilor bugetare restante la F.N.U.A.S.S. și preluate de către

A.V.A.S. stabilite conform certificatului de obligații bugetare din 22 noiembrie

2004 emis de A.N.A.F.-D.G.F.P. Olt incluzând și suma de 94.396 RON reprezentând

contribuție asigurați, în temeiul art. 22

1

din legea 147/2004 modificat

prin O.U.G. nr. 94/2004.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că la data de 20 decembrie 2004, Universitatea din Craiova a

preluat prin absorbție Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal care,

potrivit art. 22

1

din Legea nr. 147/2004 beneficia de scutire de la plata

datoriilor către stat. Pentru acordarea scutirii a fost eliberat de către D.G.F.P.

Olt certificatul de obligații bugetare din 22 noiembrie 2004 în baza căruia au fost

aprobate sumele pentru scutirea la plată acestea fiind: total buget de stat - 24.417.834.405

RON ; total A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.)- 3.467.311.313 RON, total general 27.885.145.718

RON.

Cu toate acestea A.V.A.S.

a refuzat să emită la data preluării ordin de scutire de la plata acestor creanțe

și a trecut la executarea lor silită în urma unei contestații la executare formele

de executare au fost anulate, iar ulterior A.V.A.S. a procedat la emiterea ordinului

atacat prin care a dispus scutirea doar în parte a datoriilor reclamantei invocând

dispozițiile O.U.G. 29/2005.

În opinia reclamantei

acest ordin este nelegal și se impune anularea lui și obligarea la emiterea unui

nou ordin întrucât scutirea nu putea să fie parțială, dispozițiile O.U.G. nr. 29/2005

nu îi erau aplicabile în condițiile în care preluarea s-a realizat la data de 20

decembrie 2004. Dimpotrivă, se impunea emiterea unui ordin de scutire integrală

de la plata datoriilor potrivit dispozițiilor aplicabile sunt art. 22

1

din

Legea 147/2004.

Pârâtul a formulat întâmpinare

solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea întâmpinării

s-a arătat că scutirea de la plata datoriilor preluate de A.V.A.S. nu a făcut obiectul

legii 147/2004, ci doar a O.U.G. nr. 29/2005. De asemenea, s-a precizat că reorganizarea

a avut loc după termenul de 2 luni prevăzut de Legea nr. 147/2004, iar prin

art. 7 din H.G. nr. 2155/2004 s-a prevăzut că instituțiile de învățământ superior

de stat preiau toate drepturile și obligațiile unităților de cercetare-dezvoltare,

cu respectarea prevederilor art. 22

1-2

din Legea nr. 290/2002 cu modificările

și completările ulterioare. Așadar legiuitorul nu a făcut trimitere doar la

Legea nr. 147/2004, ci la toate modificările și completările ulterioare ale legii

nr. 290/2002 între care se numără și O.U.G. nr. 29/2005. Intimatul mai arată că

nu putea la data acordării scutirii să aplice un text de lege abrogat, ci s-a aplicat

textul de lege care era în vigoare la data respectivă.

Prin încheierea de ședință

din data de 29 noiembrie 2008 dată în Dosarul 5254/2/2008 secția comercială a Curții

de Apel București a trimis dosarul secției de contencios administrativ a aceleiași

instanțe constatând că actul atacat este un act administrativ fiscal iar emitentul

este o autoritate publică centrală.

Printr-o cerere precizatoare

reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei să restituie suma de 94.396,51 RON întrucât

această sumă a fost executată silit.

Față de această completare

intimatul a formulat o nouă întâmpinare prin care a invocat următoarele excepții:

- Excepția necompetenței

funcționale în temeiul dispozițiilor art. 44, 45 din O.U.G.nr. 51/1998, art. 1 din

O.U.G.nr. 95/2003 și art. 1 din Legea nr. 554/2004;

- excepția inadmisibilității

cererii de restituire a sumei de 94.396,51 RON, întoarcerea executării putând să

se facă doar prin procedura stabilită de O.U.G.nr. 51/1998.

- prescripția dreptului

material la acțiune întrucât nu s-a respectat termenul de 6 luni impus atât de

art. 49 alin. (1) din O.U.G.nr. 51/1998 cât și de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004;

- excepția lipsei procedurii

prealabile prevăzut atât de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 cât și de

art. 7 alin. (7) din legea 554/2004 (iar față de depunerea plângerii prealabile

la data de 20 august 2008 se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin sentința nr. 2813

din 30 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal a respins excepțiile invocate ca neîntemeiate; a admis acțiunea formulată

de reclamanta Universitatea de Craiova - SCDA Caracal, în contradictoriu cu pârâta

A.V.A.S.; a anulat Ordinul nr. 17 din 04 martie 2008 și a obligat A.V.A.S. să emită

un nou ordin de scutire la plata tuturor obligațiilor bugetare restante la F.N.U.A.S.S.

și preluate de A.V.A.S. stabilite conform certificatului de obligații bugetare restante

nr. 7426 din 22 noiembrie 2004 emis de D.G.F.P. Olt.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut că reclamanta a formulat plângere prealabilă la

data de 08 august 2009 prin care a contestat faptul că s-a acordat doar o scutire

parțială astfel încât termenul de prescripție urmează să fie calculat în raport

cu această cerere.

Or, în raport cu această

cerere acțiunea introdusă la data de 08 octombrie 2008 a fost apreciată ca fiind

formulată în termenul de 6 luni de la data de la care a expirat termenul de soluționare

a plângerii prealabile.

Cât privește prematuritatea,

s-a constatat că la data formulării acțiunii expirase termenul de 30 de zile pentru

soluționarea plângerii prealabile.

De asemenea, s-a apreciat

că potrivit art. 22

2

din legea 147/2004, invocat de reclamantă Unitățile

de cercetare-dezvoltare, reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice

în baza acestei O.U.G., cuprinse în anexele nr. 1a), 1b), 2), 4), 5) și 6), (între

care apare, la poziția 7 și SCDA Caracal, s.n.) beneficiază de scutire de la plata

obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor de întârziere, a penalităților

și dobânzilor aferente la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei

ordonanțe de urgență. Sumele respective sunt cele stabilite în certificatele de

obligații eliberate de organele fiscale competente pe baza controlului de fond.

Aceste prevederi se aplică și obligațiilor bugetare reeșalonate la plată, pentru

fiecare unitate în parte, potrivit legii.

Textul se referă la toate

obligațiile bugetare restante neputându-se susține că obligațiile de natura C.A.S.

nu ar intra la această categorie. De asemenea, textul nu conține nici o condiționare

privind nepreluarea datoriei de către A.V.A.S.

S-a apreciat de prima

instanță că în mod evident și datoriile preluate de către autoritatea de valorificare

a activelor statului intră sub incidența acestui text de lege.

Faptul că ulterior momentului

reorganizării reclamantei au fost adoptate noi acte normative nu prezintă relevanță

în speță.

De asemenea, s-a arătat

că împrejurarea că A.V.A.S. nu a procedat în termen la emiterea actului prin care

să recunoască scutirea reclamantei de la toate datoriile bugetare așa cum au fost

ele evidențiate în certificatul de obligații eliberat de organul fiscal competent

nu poate avea drept consecință posibilitatea aplicării unor acte normative ulterioare,

mai favorabile A.V.A.S.

Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta A.V.A.S.

În motivele de recurs

s-a susținut că, instanța de fond a respins greșit excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile, a prescripției dreptului la acțiune și a prematurității acțiunii.

A arătat recurenta că

reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă, invocând prevederile art. 109

C. proc. civ., art. 46 din O.U.G, nr. 51/1998, republicată, și art. 7 din Legea

nr. 554/2004.

S-a susținut prescripția

dreptului la acțiune, în sensul aplicării termenului reglementat de art. 49 alin.

(1) din Legea nr. 51/1998, text potrivit căruia acțiunea împotriva A.V.A.S. se poate

introduce în termen de 6 luni de la data când s-a cunoscut actul sau faptul pe care

se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului

sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.

Pe fond, recurenta a arătat

că reclamanta are obligația de plată a sumei de 94.396,51 RON reprezentând echivalentul

contribuției restante a asigurărilor de sănătate și accesoriilor acestora, conform

art. III alin. (1) din O.U.G.nr. 29/2005.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, acțiunea reclamantei, actele cauzei și legislația aplicabilă

reține următoarele:

Situația de fapt

S.C.D.A. Caracal a fost

preluată prin absorbție de Universitatea din Craiova, la data de 20 decembrie 2004,

prin aplicarea Legii nr. 147/2004.

Potrivit art. 22

2

din O.U.G. nr. 78/2003 cu modificările din Legea nr. 147/2004, S.C.D.A. Caracal

beneficia de scutire la plată a obligațiilor bugetare restante, a majorărilor și

penalităților de întârziere.

Pentru suma de 24,.417.834.405

RON s-a aplicat scutirea de organele Ministerului Finanțelor, iar diferența de datorie

de 3.467.311.313 RON preluată de A.V.A.S. trebuia scutită de această autoritate

, care însă a scutit prin Ordinul nr. 17/2008 numai parțial datoria, cu motivarea

că suma de 94.396,51 RON contribuții asigurați nu face obiectul scutirii.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 147/2004:

art. 22

2

-

Unitățile de cercetare-dezvoltare,

reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice în baza prezentei

ordonanțe de urgență, cuprinse în anexele nr. 1a), 1b), 2), 4), 5) și 6), beneficiază

de scutire de la plata obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor

de întârziere, a penalităților și dobânzilor aferente la data intrării în vigoare

a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență. Sumele respective sunt cele

stabilite în certificatele de obligații eliberate de organele fiscale competente

pe baza controlului de fond. Aceste prevederi se aplică și obligațiilor bugetare

reeșalonate la plată, pentru fiecare unitate în parte, potrivit legii

.

O.U.G. 29/2005:

art. III alin. (6):

Obligațiile

bugetare neachitate, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare,

inclusiv accesorii aferente acestora, datorate după intrarea în vigoare a Legii

nr. 147/2004,

se vor

achita în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei O.U.G.

Legea nr. 554/2004:

art. 7 alin. (1)- Înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral,

trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la

data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea

se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.

O.U.G. nr. 51/1998: art. 49 alin. (1) -Termenul de prescripție a acțiunilor

îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau

trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai

mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea

nu prevede un termen mai scurt.

Examinarea motivelor de

recurs

Referitor la lipsa procedurii

prealabile

Motivul privind neîndeplinirea

procedurii prealabile este nefondat, așa cum se va preciza în continuare.

Obiectul acțiunii judiciare

l-a constituit anularea Ordinului nr. 17 din 4 martie 2008, care a fost comunicat

la 6 august 2008 la S.C.D.A. Caracal.

Plângerea prealabilă s-a

formulat la 8 august 2008.

În aceste condiții excepția

invocată este nefondată, așa cum corect a reținut prima instanță.

Referitor la prescripția

dreptului la acțiune

Acțiunea a fost introdusă

de reclamantă în septembrie 2008, iar Ordinul nr. 17 din 04 martie 2008 a fost comunicat

către Universitatea din Craiova, S.C.D.A. Caracal, la data de 06 august 2008, așadar

înăuntrul termenului prescris de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 51/1998.

Recurenta s-a aflat într-o

eroare cu privire la data de la care curge termenul de prescripție, susținând că

s-a formulat plângerea prealabilă la 08 octombrie 2008, ceea ce este eronat, în

raport de probele cauzei expuse mai sus, care atestă formularea plângerii prealabile

la 08 august 2008.

În legătură cu data introducerii

acțiunii la instanță, respectiv 12 decembrie 2008, recurenta a susținut elemente

neprobate, pentru că din dosar rezultă introducerea acțiunii în septembrie 2008,

cauza fiind înregistrată la 02 decembrie 2008, la secția contencios administrativ

și fiscal, a Curții de Apel București, prin scoaterea de pe rolul secției comerciale

a aceleiași instanțe.

Referitor la prematuritatea

acțiunii

Așa cum s-a precizat mai

sus, plângerea prealabilă s-a formulat la 06 august 2008, iar acțiunea s-a introdus

la 11 septembrie 2008.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, autoritatea sesizată cu o plângere prealabilă

trebuie să o soluționeze în termen de 30 zile, dacă prin lege nu se prevede astfel.

În cazul în care autoritatea

nu a răspuns în termenul legal conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

acțiunea se poate introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului

de soluționare a plângerii prealabile.

Acțiunea ar fi fost prematură

dacă s-ar fi introdus înainte de expirarea termenului de 30 zile prevăzut pentru

soluționarea plângerii prealabile.

Ori, în speță, acțiunea

s-a introdus după epuizarea acestui termen, astfel încât nu poate interveni sancțiunea

prematurității.

Pe fondul litigiului,

recursul este neîntemeiat

În baza art. 22

2

din Legea nr. 147/2004, unitățile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca institute

naționale, cuprinse în anexele la această lege, beneficiază de scutire la plata

obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor și dobânzilor, sumele

respective fiind cele stabilite în certificate de obligații fiscale eliberate de

organele fiscale competente.

Din certificatul de obligații

bugetare din 22 noiembrie 2004 eliberat în vederea aplicării art. 22

2

din Legea nr. 147/2004 rezultă că sumele preluate de A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.)

sunt trecute la poziția 17 și apar ca obligații restante.

În aceste condiții creditorul,

A.V.A.S. avea obligația legală de a aplica scutirea stabilită de art. 22

2

din Legea nr. 147/2004.

Modificările legislative

ulterioare nu au incidență, întrucât potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția

României și art. 1 C. civ., legea nu retroactivează, ea dispune numai pentru viitor.

Prin prisma acestor texte

din legea fundamentală și C. civ., se constată că o lege care a început să existe

la o dată ulterioară, nu poate să prohibe ceva ce s-a născut înainte de intrarea

ei în vigoare.

Prin neretroactivitatea

legii se înțelege că o lege nouă nu poate aduce atingere drepturilor câștigate ca

urmare a aplicării altei legi.

Împrejurarea că recurenta

nu a pus în aplicare în termen util beneficiul instituit prin art. 22

2

din Legea nr. 147/2004 nu poate conduce la pierderea drepturilor reclamantei, care

decurgeau din lege.

Ca urmare a aplicării

acestui principiu, reclamanta-intimată era în drept să beneficieze de scutirea prevăzută

de art. 22

2

din Legea nr. 147/2004, dispozițiile O.U.G. nr. 29/2005 neavând

incidență, în speța prezentă obligațiile bugetare fiind anterioare adoptării acestei

ordonanțe.

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a dat o dezlegare

legală cauzei, atât asupra excepțiilor, cât și asupra fondului.

Astfel fiind, în baza

art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 2813 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 mai 2010.