ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2695/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul secției a V-a comercială, a Curții de Apel București la data de 08 octombrie 2008 reclamanta Universitatea din Craiova- SCDA Caracal a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. să se constate nulitatea Ordinului nr. 17 din 04 martie 2008 și să fie obligat A.V.A.S. să emită un nou ordin pentru scutirea reclamantei de la plata tuturor obligațiilor bugetare restante la F.N.U.A.S.S. și preluate de către A.V.A.S. stabilite conform certificatului de obligații bugetare din 22 noiembrie 2004 emis de A.N.A.F.-D.G.F.P. Olt incluzând și suma de 94.396 RON reprezentând contribuție asigurați, în temeiul art. 22 1 din legea 147/2004 modificat prin O.U.G.

nr. 94/2004. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 20 decembrie 2004, Universitatea din Craiova a preluat prin absorbție Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal care, potrivit art. 22 1 din Legea nr. 147/2004 beneficia de scutire de la plata datoriilor către stat. Pentru acordarea scutirii a fost eliberat de către D.G.F.P. Olt certificatul de obligații bugetare din 22 noiembrie 2004 în baza căruia au fost aprobate sumele pentru scutirea la plată acestea fiind: total buget de stat - 24.417.834.405 RON ; total A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.)- 3.467.311.313 RON, total general 27.885.145.718 RON. Cu toate acestea A.V.A.S. a refuzat să emită la data preluării ordin de scutire de la plata acestor creanțe și a trecut la executarea lor silită în urma unei contestații la executare formele de executare au fost anulate, iar ulterior A.V.A.S.

a procedat la emiterea ordinului atacat prin care a dispus scutirea doar în parte a datoriilor reclamantei invocând dispozițiile O.U.G. 29/2005. În opinia reclamantei acest ordin este nelegal și se impune anularea lui și obligarea la emiterea unui nou ordin întrucât scutirea nu putea să fie parțială, dispozițiile O.U.G. nr. 29/2005 nu îi erau aplicabile în condițiile în care preluarea s-a realizat la data de 20 decembrie 2004. Dimpotrivă, se impunea emiterea unui ordin de scutire integrală de la plata datoriilor potrivit dispozițiilor aplicabile sunt art. 22 1 din Legea 147/2004. Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În susținerea întâmpinării s-a arătat că scutirea de la plata datoriilor preluate de A.V.A.S.

nu a făcut obiectul legii 147/2004, ci doar a O.U.G. nr. 29/2005. De asemenea, s-a precizat că reorganizarea a avut loc după termenul de 2 luni prevăzut de Legea nr. 147/2004, iar prin art. 7 din H.G. nr. 2155/2004 s-a prevăzut că instituțiile de învățământ superior de stat preiau toate drepturile și obligațiile unităților de cercetare-dezvoltare, cu respectarea prevederilor art. 22 1-2 din Legea nr. 290/2002 cu modificările și completările ulterioare. Așadar legiuitorul nu a făcut trimitere doar la Legea nr. 147/2004, ci la toate modificările și completările ulterioare ale legii nr. 290/2002 între care se numără și O.U.G. nr. 29/2005. Intimatul mai arată că nu putea la data acordării scutirii să aplice un text de lege abrogat, ci s-a aplicat textul de lege care era în vigoare la data respectivă.

Prin încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2008 dată în Dosarul 5254/2/2008 secția comercială a Curții de Apel București a trimis dosarul secției de contencios administrativ a aceleiași instanțe constatând că actul atacat este un act administrativ fiscal iar emitentul este o autoritate publică centrală. Printr-o cerere precizatoare reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei să restituie suma de 94.396,51 RON întrucât această sumă a fost executată silit. Față de această completare intimatul a formulat o nouă întâmpinare prin care a invocat următoarele excepții: - Excepția necompetenței funcționale în temeiul dispozițiilor art. 44, 45 din O.U.G.nr. 51/1998, art. 1 din O.U.G.nr. 95/2003 și art. 1 din Legea nr. 554/2004; - excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumei de 94.396,51 RON, întoarcerea executării putând să se facă doar prin procedura stabilită de O.U.G.nr.

51/1998. - prescripția dreptului material la acțiune întrucât nu s-a respectat termenul de 6 luni impus atât de art. 49 alin. (1) din O.U.G.nr. 51/1998 cât și de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; - excepția lipsei procedurii prealabile prevăzut atât de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 cât și de art. 7 alin. (7) din legea 554/2004 (iar față de depunerea plângerii prealabile la data de 20 august 2008 se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Prin sentința nr. 2813 din 30 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate ca neîntemeiate; a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea de Craiova - SCDA Caracal, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.; a anulat Ordinul nr. 17 din 04 martie 2008 și a obligat A.V.A.S.

să emită un nou ordin de scutire la plata tuturor obligațiilor bugetare restante la F.N.U.A.S.S. și preluate de A.V.A.S. stabilite conform certificatului de obligații bugetare restante nr. 7426 din 22 noiembrie 2004 emis de D.G.F.P. Olt. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 08 august 2009 prin care a contestat faptul că s-a acordat doar o scutire parțială astfel încât termenul de prescripție urmează să fie calculat în raport cu această cerere. Or, în raport cu această cerere acțiunea introdusă la data de 08 octombrie 2008 a fost apreciată ca fiind formulată în termenul de 6 luni de la data de la care a expirat termenul de soluționare a plângerii prealabile.

Cât privește prematuritatea, s-a constatat că la data formulării acțiunii expirase termenul de 30 de zile pentru soluționarea plângerii prealabile. De asemenea, s-a apreciat că potrivit art. 22 2 din legea 147/2004, invocat de reclamantă Unitățile de cercetare-dezvoltare, reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice în baza acestei O.U.G., cuprinse în anexele nr. 1a), 1b), 2), 4), 5) și 6), (între care apare, la poziția 7 și SCDA Caracal, s.n.) beneficiază de scutire de la plata obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor de întârziere, a penalităților și dobânzilor aferente la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență. Sumele respective sunt cele stabilite în certificatele de obligații eliberate de organele fiscale competente pe baza controlului de fond.

Aceste prevederi se aplică și obligațiilor bugetare reeșalonate la plată, pentru fiecare unitate în parte, potrivit legii. Textul se referă la toate obligațiile bugetare restante neputându-se susține că obligațiile de natura C.A.S. nu ar intra la această categorie. De asemenea, textul nu conține nici o condiționare privind nepreluarea datoriei de către A.V.A.S. S-a apreciat de prima instanță că în mod evident și datoriile preluate de către autoritatea de valorificare a activelor statului intră sub incidența acestui text de lege. Faptul că ulterior momentului reorganizării reclamantei au fost adoptate noi acte normative nu prezintă relevanță în speță. De asemenea, s-a arătat că împrejurarea că A.V.A.S.

nu a procedat în termen la emiterea actului prin care să recunoască scutirea reclamantei de la toate datoriile bugetare așa cum au fost ele evidențiate în certificatul de obligații eliberat de organul fiscal competent nu poate avea drept consecință posibilitatea aplicării unor acte normative ulterioare, mai favorabile A.V.A.S. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.V.A.S. În motivele de recurs s-a susținut că, instanța de fond a respins greșit excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a prescripției dreptului la acțiune și a prematurității acțiunii. A arătat recurenta că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă, invocând prevederile art. 109 C. proc.

civ., art. 46 din O.U.G, nr. 51/1998, republicată, și art. 7 din Legea nr. 554/2004. S-a susținut prescripția dreptului la acțiune, în sensul aplicării termenului reglementat de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 51/1998, text potrivit căruia acțiunea împotriva A.V.A.S. se poate introduce în termen de 6 luni de la data când s-a cunoscut actul sau faptul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt. Pe fond, recurenta a arătat că reclamanta are obligația de plată a sumei de 94.396,51 RON reprezentând echivalentul contribuției restante a asigurărilor de sănătate și accesoriilor acestora, conform art. III alin. (1) din O.U.G.nr.

29/2005. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantei, actele cauzei și legislația aplicabilă reține următoarele: Situația de fapt S.C.D.A. Caracal a fost preluată prin absorbție de Universitatea din Craiova, la data de 20 decembrie 2004, prin aplicarea Legii nr. 147/2004. Potrivit art. 22 2 din O.U.G. nr. 78/2003 cu modificările din Legea nr. 147/2004, S.C.D.A. Caracal beneficia de scutire la plată a obligațiilor bugetare restante, a majorărilor și penalităților de întârziere. Pentru suma de 24,.417.834.405 RON s-a aplicat scutirea de organele Ministerului Finanțelor, iar diferența de datorie de 3.467.311.313 RON preluată de A.V.A.S. trebuia scutită de această autoritate , care însă a scutit prin Ordinul nr. 17/2008 numai parțial datoria, cu motivarea că suma de 94.396,51 RON contribuții asigurați nu face obiectul scutirii.

Legislația aplicabilă Legea nr. 147/2004: art. 22 2 - Unitățile de cercetare-dezvoltare, reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice în baza prezentei ordonanțe de urgență, cuprinse în anexele nr. 1a), 1b), 2), 4), 5) și 6), beneficiază de scutire de la plata obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor de întârziere, a penalităților și dobânzilor aferente la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență. Sumele respective sunt cele stabilite în certificatele de obligații eliberate de organele fiscale competente pe baza controlului de fond. Aceste prevederi se aplică și obligațiilor bugetare reeșalonate la plată, pentru fiecare unitate în parte, potrivit legii . O.U.G.

29/2005: art. III alin. (6): Obligațiile bugetare neachitate, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare, inclusiv accesorii aferente acestora, datorate după intrarea în vigoare a Legii nr. 147/2004, se vor achita în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei O.U.G. Legea nr. 554/2004: art. 7 alin. (1)- Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.

O.U.G. nr. 51/1998: art. 49 alin. (1) -Termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt. Examinarea motivelor de recurs Referitor la lipsa procedurii prealabile Motivul privind neîndeplinirea procedurii prealabile este nefondat, așa cum se va preciza în continuare. Obiectul acțiunii judiciare l-a constituit anularea Ordinului nr. 17 din 4 martie 2008, care a fost comunicat la 6 august 2008 la S.C.D.A. Caracal. Plângerea prealabilă s-a formulat la 8 august 2008. În aceste condiții excepția invocată este nefondată, așa cum corect a reținut prima instanță.

Referitor la prescripția dreptului la acțiune Acțiunea a fost introdusă de reclamantă în septembrie 2008, iar Ordinul nr. 17 din 04 martie 2008 a fost comunicat către Universitatea din Craiova, S.C.D.A. Caracal, la data de 06 august 2008, așadar înăuntrul termenului prescris de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 51/1998.

Recurenta s-a aflat într-o eroare cu privire la data de la care curge termenul de prescripție, susținând că s-a formulat plângerea prealabilă la 08 octombrie 2008, ceea ce este eronat, în raport de probele cauzei expuse mai sus, care atestă formularea plângerii prealabile la 08 august 2008. În legătură cu data introducerii acțiunii la instanță, respectiv 12 decembrie 2008, recurenta a susținut elemente neprobate, pentru că din dosar rezultă introducerea acțiunii în septembrie 2008, cauza fiind înregistrată la 02 decembrie 2008, la secția contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, prin scoaterea de pe rolul secției comerciale a aceleiași instanțe.

Referitor la prematuritatea acțiunii Așa cum s-a precizat mai sus, plângerea prealabilă s-a formulat la 06 august 2008, iar acțiunea s-a introdus la 11 septembrie 2008. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, autoritatea sesizată cu o plângere prealabilă trebuie să o soluționeze în termen de 30 zile, dacă prin lege nu se prevede astfel. În cazul în care autoritatea nu a răspuns în termenul legal conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea se poate introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile. Acțiunea ar fi fost prematură dacă s-ar fi introdus înainte de expirarea termenului de 30 zile prevăzut pentru soluționarea plângerii prealabile.

Ori, în speță, acțiunea s-a introdus după epuizarea acestui termen, astfel încât nu poate interveni sancțiunea prematurității. Pe fondul litigiului, recursul este neîntemeiat În baza art. 22 2 din Legea nr. 147/2004, unitățile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca institute naționale, cuprinse în anexele la această lege, beneficiază de scutire la plata obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor și dobânzilor, sumele respective fiind cele stabilite în certificate de obligații fiscale eliberate de organele fiscale competente. Din certificatul de obligații bugetare din 22 noiembrie 2004 eliberat în vederea aplicării art. 22 2 din Legea nr. 147/2004 rezultă că sumele preluate de A.V.A.B.

(în prezent A.V.A.S.) sunt trecute la poziția 17 și apar ca obligații restante. În aceste condiții creditorul, A.V.A.S. avea obligația legală de a aplica scutirea stabilită de art. 22 2 din Legea nr. 147/2004. Modificările legislative ulterioare nu au incidență, întrucât potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 1 C. civ., legea nu retroactivează, ea dispune numai pentru viitor. Prin prisma acestor texte din legea fundamentală și C. civ., se constată că o lege care a început să existe la o dată ulterioară, nu poate să prohibe ceva ce s-a născut înainte de intrarea ei în vigoare. Prin neretroactivitatea legii se înțelege că o lege nouă nu poate aduce atingere drepturilor câștigate ca urmare a aplicării altei legi.

Împrejurarea că recurenta nu a pus în aplicare în termen util beneficiul instituit prin art. 22 2 din Legea nr. 147/2004 nu poate conduce la pierderea drepturilor reclamantei, care decurgeau din lege. Ca urmare a aplicării acestui principiu, reclamanta-intimată era în drept să beneficieze de scutirea prevăzută de art. 22 2 din Legea nr. 147/2004, dispozițiile O.U.G. nr. 29/2005 neavând incidență, în speța prezentă obligațiile bugetare fiind anterioare adoptării acestei ordonanțe. Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a dat o dezlegare legală cauzei, atât asupra excepțiilor, cât și asupra fondului. Astfel fiind, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 2813 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.