ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3336/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 2 august 2007 reclamanta SC I. SA Caracal în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 74 din 30 martie 2007 emisă de pârât, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea acesteia ca nelegală. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a contestat deciziile de calcul accesorii emise de A.F.P. Caracal, aferentă obligațiilor fiscale în cuantum de 3.722.839 lei, solicitând constatarea nulității absolute a acestora, pe motivul nerespectării procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal prevăzută de art. 44 alin. (1) și (4) C. proc.

fisc., astfel încât în temeiul art. 45 din același act normativ nu-i sunt opozabile. A mai susținut că în Decizia nr. 74 din 30 martie 2007 pârâtul nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, reclamanta luând cunoștință despre existența acestor debite la data de 27 septembrie 2006 în baza comunicării fișei rol privind obligațiile fiscale. Reclamanta a mai susținut că din nota de constatare încheiată la 11 ianuarie 2007 încheiată de D.G.F.P. Olt rezultă că i-au fost comunicate doar trei decizii și niciuna din celelalte decizii cuprinse în „situațiile accesorii constatate" anexate de SC I. SA Caracal la contestația înregistrată la M.F.P., A.N.A.F. - D.G.S. sub nr. 342147 din 26 octombrie 2006 nu figurează înregistrate la SC I. SA Caracal, documentele transmise sub semnătura unor salariați ai societății neavând data primirii, numele în clar și nu poartă ștampila unității.

Prin sentința nr. 317 din 26 noiembrie 207, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC I. SA Caracal în contradictoriu cu pârâții M.E.F., A.N.A.F., și D.G.F.P. Olt. Pentru a hotărî astfel a reținut că prin Decizia nr. 74 din 30 martie 2007 emisă de A.N.A.F., s-a respins contestația formulată de reclamantă ca fiind fără obiect, întrucât este îndreptată împotriva fișei sintetice pe plătitor ce nu constituie act administrativ fiscal potrivit art. 176 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. S-a mai reținut că sumele contestate și înscrise în anexele la contestație au fost individualizate și comunicate societății reclamante în perioada 14 februarie 2004 - 12 septembrie 2006. Potrivit art. 176 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, se pot contesta sume înscrise de organul fiscal în titlul de creanță, iar potrivit art. 108 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 titlul de creanță este actul prin care se stabilește și individualizează creanța fiscală. Fișa sintetică reprezintă o evidență proprie a organului fiscal cu privire la obligațiile fiscale ale fiecărui contribuabil nereprezentând un titlu de creanță contestabil potrivit art. 176 alin. (2) C. proc. fisc. Față de aceste aspecte, instanța de fond a constatat că reclamanta deși a contestat sume reprezentând obligațiile de plată accesorii a formulat contestația împotriva fișei sintetice pe plătitor înaintată societății la cererea sa din adresa nr. 5171 din 20 septembrie 2006 înregistrată la A.F.P.

Caracal sub nr. 21141 din 20 septembrie 2006, astfel încât în mod corect prin Decizia nr. 74 din 30 martie 2007 s-a respins contestația reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC I. SA Caracal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În motivare a arătat că în mod cu totul eronat instanța a reținut, in examinarea cauzei, ca s-a formulat contestație împotriva fisei sintetice pe plătitor înaintata SC I. SA la cererea sa, deși reclamanta a precizat ca a formulat contestația împotriva deciziilor de calcul accesorii, decizii ce au fost individualizate în centralizatorul de decizii accesorii depus la dosarul cauzei. Instanța nu a făcut altceva decât să preia intru-totul motivarea din cuprinsul întâmpinării depuse de D.G.F.P.

Olt in numele si pentru M.E.F., fără a analiza in mod temeinic actele existente în dosarul cauzei. Totodată a mai motivat că instanța de fond, care de altfel nu a manifestat deloc un rol activ a ignorat cu foarte multă ușurință nota de constatare încheiată la 11 ianuarie 2007 de reprezentanții D.G.F.P. Olt, biroul de soluționare contestații, din care rezultă clar că au fost comunicate doar 3 decizii si „niciuna din celelalte decizii cuprinse în "Situațiile accesoriilor contestate" anexate de SC I. SA Caracal la contestația înregistrată la A.N.A.F. sub nr. 342147 din 26 octombrie 2006 nu figurează înregistrate la SC I. SA Caracal." Analizând motivele invocate în recurs, sentința atacată, și în raport de art. 3041 C. proc.

civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Prin Decizia nr. 74 din 30 martie 2007 emisa de către A.N.A.F., direcția generala de soluționare a contestațiilor, s-a respins contestația formulată de SC I. SA Caracal împotriva deciziilor de calcul accesorii înscrise pe fișa sintetică pe plătitor emise de A.F.P. Caracal,pentru suma de 3.722.839 lei, ca rămasă fără obiect. Recurenta prin recursul formulat susține că deși a solicitat anularea deciziilor de calcul accesorii, motivat de faptul că nu a avut cunoștință de acestea pentru că nu i-au fost comunicate conform art. 44 alin. (2), (3) și (4) din O.G. nr. 92/2003, instanța de fond nu analizează acest aspect.

D.G.F.P. Olt prin adresa nr. 3955 din 15 februarie 2007 a precizat faptul că sumele reținute în sarcina SC I. SA Caracal prin deciziile accesorii au fost comunicate acesteia in decursul anilor 2003 - 2006 prin declarația de inventar nr. 6859 din 14 iunie 2004, procese verbale de control, decizii de impunere, decizii de calcul accesorii, certificate de atestare fiscală. Recurenta nu a indicat care anume decizii de calcul accesorii a contestat, ci s-a limitat doar la a-și îndrepta contestația împotriva fisei sintetice pe plătitor nr. 21149 din 27 septembrie 2006 ce cuprinde obligații fiscale în cuantum de 3.722.839 lei, act care nu este act administrativ fiscal, ci doar o evidență proprie a organului fiscal privind obligațiile fiecărui contribuabil.

În conformitate cu dispozițiile art. 176 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003: "obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat”. Potrivit dispozițiilor pct. 107 lit. c) din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003, "titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite, potrivit legii". Cum recurenta nu a contestat asemenea acte ce formează în mod legal obiectul unei astfel de acțiuni, organul fiscal i-a respins acesteia contestația ca lipsită de obiect și în mod corect și instanța de fond i-a respins acțiunea . În temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I. SA Caracal împotriva civile nr. 317 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2008.